Pentru evreii de bună credință o veste bună: n-au existat „evreii de la Abator”!
3 octombrie 2017de Ion CojaLegionarii în eternitate , Textele altora9 comentariiEdit
Cum a fost la București „pogromul” din ianuarie 1941
Contains Link

Nicu Pîrîu1 hour ago
.
https://ioncoja.ro/iosif-tom…

Articole relaţionate:
20 septembrie 2013
https://ioncoja.ro/mic-trata…
Cartea recomandată de dl. profesor în acel articol, autor Corneliu Munteanu, se mai poate încă descărca de la:
https://mizeriaistoriei.fil…
4 mai 2015
O carte care trebuie urgent tipărită în mii de exemplare. Eventual la editura HASEFER…
CORNELIU MUNTEANU Masacrul de la Abator Mic tratat de infamologie
Ediția întâia 2012 Cărticica revizionistului
Citește!… şi dă mai departe!
Articolul redă primele 29 de pagini din cele 406 pagini ale cărţii.
26 aprilie 2013
https://ioncoja.ro/simion-gh…
Articolul a fost publicat în „Expres Magazin“ Nr.4 30 Ian. – 5 Febr. 1991. Se prezintă discuţia din închisoare cu Petre Pandrea, „tovarăşul de drum imbecil“, pivestea în care medicul şef al Abatorului, pe la sfârşitul lui Noiembrie 1940, fusese vizitat la birou de o echipă de poliţişti „misterioşi“, care i-au cerut voie să fotografieze anumite „aspecte“ din incinta abatorului, poze folosite câteva luni mai tîrziu în cartea „Pe marginea prăpastiei”, carte de întocmită de Eugen Cristescu, şeful Serviciului Secret de informaţii (S.S.I.).
Atenţie la comentarii, scriu aici prof. Buzatu, Vâlcu Mircea-Mehedinți, NICADOR TALPES.
Iar ultumul şi cel mai important este al doamnei Cami(Camelia Furtună), ceea care i-a inspirat domnului profesor ideea că Moldoveanu Ion a fost trecut din greșeală la lista celor uciși în București, a se vedea listele primite de la domnul profesor Buzatu în cadrul articolului din
7 mai 2013 :
https://ioncoja.ro/ion-moldo…

La adresa http://www.geocities.ws/his…, pe lângă articolul din
Express Magazin Nr. 4 30 Ian.- 5 Febr. 1991, se mai găseşte şi articolul din aceeaşi revistă, Nr. 87, 25 Martie 1992, „Spulberarea unei legende” POGROMUL DE LA ABATOR scris de Prof. Dr. Radu Iftimovici

DESMINTIREA CERUTA DE MEDICII VETERINARI SI FUNCTIONARII ABATORULUI
DOMNULE DIRECTOR,
Ziarele „Romania Libera”, „Tribuna Poporului” cum si brosura speciala „O noapte de groaza la abator”, publica in ultimul timp sub titluri senzationale articole prin care e afirma ca in Abatorul Capitalei au fost masacrati evrei, in masa.
In virtutea dreptului de aparare, pentru restabilirea adevarului si pentru apararea prestigiului institutiei din care facem parte va rugam sa binevoiti a insera in coloanele ziarului Dvs urmatoarele:

„DESMINTIRE
Subsemnatii medici veterinari si functionari ai abatorului Capitalei luind cunostinta de articolele publicate de ziarele „Romania Libera” „Tribuna Poporului” prin care se afirma ca in Abatorul Capitalei au fost ucisi evrei si de campania ce se duce pe aceasta tema, de natura sa discrediteze institutia si pe oamenii ce o servesc, dam cea mai categorica desmintire afirmatiunilor facute si declaram pe proprie raspundere ca faptele enuntate mai sus sunt de domeniul fanteziei.”

Domniei Sale
Domnului Director al ziarului Dreptatea
URMEAZA 36 semnaturi ai functionarilor Abatorului Capitalei (Bucuresti):

http://www.geocities.ws/his…

Problema este detaliată de Radu Iftimovici în cartea Veşnica mea pomenire, pasaje din carte fiind aici pe site: https://ioncoja.ro/radu-ifti…
(VEZI ŞI https://ioncoja.ro/n-a-fost-…
Pasajele sunt preluate dintr-un foileton de 7 episoade din revista Romania Mare publicat prin 2014 – în Lecturi la lumina ceaiului, cu titlul :
Demontarea unei minciuni istorice
EVREII N-AU FOST SPÎNZURAŢI DE CÎRLIGE ÎN ABATORUL DIN BUCUREŞTI, CI ÎN CEL DIN… RIGA! (1)
http://romaniamare.info/dem…
‹‹Istoria căderii mele în dizgraţie, în ochii profesorului N. Cajal, a debutat în toamna lui 1991. Găzduiam, în laboratorul meu, pe dr. Aurel Lupu (1911-1999), fost conferenţiar la Facultatea de medicină veterinară. În ciuda vîrstei, acest român originar din Făgăraş, de o cinste ireproşabilă, rămăsese un pasionat al cercetărilor de cancerologie experimentală. În fiecare zi, mesele din laboratorul meu erau pline de şobolani-cobai, cu diferite tumori, pe care dr. Aurel Lupu îi opera sau îi autopsia. Îşi menţinuse vigoarea şi participa, adunînd ban cu ban din pensia sa, la congrese ştiinţifice de peste hotare. Nu ştiu cum a venit vorba, la un moment dat, despre evrei, context în care l-am auzit pe dr. Aurel Lupu spunînd: „Masacrul de la Abator, ce ar fi fost urmat de atîrnarea lor în cîrlige, este o gogoriţă, o minciună sfruntată. Pe vremea aceea, eu eram nu numai şeful laboratorului de analize ale cărnii, dar şi directorul adjunct al Abatorului Bucureşti. Iată ce s-a întîmplat, în realitate: lîngă abator funcţiona o făbricuţă de săpun, ce folosea seul şi alte grăsimi animale rezultate din procesarea cărnii, de la noi. Acolo, un contabil-şef evreu (aflat în funcţie pe vremea lui Horia Sima) l-a dat afară pe un muncitor român, puturos, beţiv şi scandalagiu. Individul şi-a făcut rost de o cămaşă verde şi de un revolver (posibil să fi fost chiar adept al Mişcării) şi, seara, cînd contabilul pleca spre casă, l-a omorît. Apoi, el şi doi prieteni au dus cadavrul la abator. Ameninţîndu-l pe portar cu pistolul, au intrat şi, după ce au aruncat victima în canalul mare de scurgere, s-au făcut nevăzuţi. Portarul a dat alarma, a venit imediat Poliţia, şi un reprezentant al Procuraturii. S-a întocmit un proces-verbal, iar victima a fost dusă la Institutul Medico-Legal. Astea au fost faptele”.
Imediat după marea conflagraţie, scriitorul şi reporterul de război sovietic Ilia Ehrenburg (evident, de religie mozaică), a publicat o carte, intitulată „Prin Europa”, pe care am răsfoit-o şi eu prin anii ‘50. În cuprinsul ei, aşa cum mi-a amintit şi dr. Aurel Lupu, se afirma că, la Bucureşti, în 1940, zeci de evrei au fost asasinaţi şi, apoi, atîrnaţi în cîrligele de vite de la abator. Erau publicate, la sfîrşitul cărţii lui Ilia Ehrenburg, şi două fotografii, în care se vedea, într-adevăr, o asemenea scenă (oameni atîrnaţi în cîrlige). Mărturisesc că rareori mi-a fost dat să citesc un text mai barbar decît scrisoarea adresată public ,,ostaşilor sovietici eliberatori” de Ilia Ehrenburg. El îi îndeamnă ca, odată pătrunşi pe teritoriul german (1945), să ucidă pe oricare neamţ ce le iese în cale şi să-i spînzure pe ,,blestemaţii de copii teutoni” cu maţele părinţilor lor.››

EVREII N-AU FOST SPÎNZURAŢI DE CÎRLIGE ÎN ABATORUL DIN BUCUREŞTI, CI ÎN CEL DIN… RIGA! (2)
http://romaniamare.info/dem…
‹‹Despre acele fotografii, dr. A. Lupu mi-a spus următoarele: „Aceste imagini nu sînt de la noi. Niciodată noi nu am avut cîrlige de tipul ăsta. Eu am vizitat, în anii ‘38-’40, cel puţin 10 abatoare din Europa; mai mult, am semnat importul de cîrlige de un cu totul alt tip decît cele din fotografii. N-ai decît să te duci la abator şi să vezi că acele cîrlige, montate înainte de război, sînt de alt tip decît cele din fotografiile incriminatoare. Şi-apoi, ce observi aici, în pozele lui Ehrenburg? Sala de tăiere este faianţată. Noi n-am avut niciodată faianţă în sălile de tăiere. Pereţii de la noi au fost mereu şi sînt, şi acum, vopsiţi în ulei“.
Ulterior, am aflat şi unde s-a petrecut, cu adevărat, această crimă împotriva unor mozaici: la Riga. În acest oraş, cu o veche şi majoritară populaţie de origine scandinavă şi germană, cîteva grupuri de evrei comunişti au început să-i vîneze pe naţionaliştii letoni, imediat după ce URSS a încorporat, în 1940, micul stat baltic. Cei mai mulţi dintre patrioţii letoni au fost împuşcaţi, sau duşi în Siberia. Cîteva luni mai tîrziu, odată cu alungarea ruşilor de către trupele germane, naţionaliştii letoni s-au răzbunat, i-au prins pe evreii comunişti implicaţi în moartea rudelor lor şi, după ce i-au ucis, i-au atîrnat în acele cîrlige.
Aşadar, Riga şi nu Bucureşti.››

EVREII N-AU FOST SPÎNZURAŢI DE CÎRLIGE ÎN ABATORUL DIN BUCUREŞTI, CI ÎN CEL DIN… RIGA! (3)
http://romaniamare.info/dem…

EVREII N-AU FOST SPÎNZURAŢI DE CÎRLIGE ÎN ABATORUL DIN BUCUREŞTI, CI ÎN CEL DIN… RIGA! (4)
http://romaniamare.info/dem…

EVREII N-AU FOST SPÎNZURAŢI DE CÎRLIGE ÎN ABATORUL DIN BUCUREŞTI, CI ÎN CEL DIN… RIGA!
http://romaniamare.info/evr…

EVREII N-AU FOST SPÎNZURAŢI DE CÎRLIGE ÎN ABATORUL DIN BUCUREŞTI,CI ÎN CEL DIN… RIGA! (6)
http://romaniamare.info/evr…

NU ÎN ABATORUL DIN BUCUREŞTI, CI ÎN CEL DIN… RIGA! (7)
http://romaniamare.info/in-…

Alte articole de pe site:
2 februarie 2015 sau 27.04.2013 (Legionarii și evreii – cine pe cine?) sau ..
https://ioncoja.ro/petre-tut…
Remarcăm aici comentariu dlui. Calin Kasper:

Iata ce scrie Mihail Sturdza in memoriile lui intitulate „Romania si sfarsitul Europei. Amintiri din tara pierduta” referitor la uciderea evreilor in timpul evenimentelor din 21-22 ianuarie 1941:

‹‹În noaptea de 21-22 ianuarie, Cuibul Ion-Vodă, cuibul meu, ne-a chemat la telefon, la prefectura județului. Lui Emil Popa, care comanda localul prefecturii, i s-au comunicat următoarele: două camioane încărcate cu ceea ce părea a fi prizonieri, cu gardienii lor au trecut prin fața cuibului. Legionarii au încercat să le oprească. Din camioane au fost amenințați cu armele și s-au tras vreo câteva focuri peste capul lor.

Legionarii din cuib cereau instrucțiuni. Instrucțiunile date au fost: “Urmăriți
imediat. Investigați și opriți!” Peste vreo douăzeci de minute mi s-a comunicat rezultatul investigaților: s-au găsit vreo treizeci de cadavre, și mai mulți răniți, Evrei toți, după cum se părea. Făptașii au dispărut. Care sunt ordinele?, întreabă cuibul. Răspunsul lui Popa a fost: „Răniții înainte de toate. Îngrijiți și duși la spitale. Legea ajutorului reciproc!” Nici până azi nu se știe cine au fost asasinii. În cartea sa, Un Chapitre d’Histoire Roumaine, generalul Chirnoagă ne spune, vorbind de această mișelească faptă:

„Mișelia a fost imediat pusă pe seama legionarilor, cât despre adevărații făptași, aceștia nu au fost cunoscuți nici odată. Atât guvernul post-legionar, care s-a format, cât și Comunitatea evreilor din București au procedat la anchete minuțioase, care nu au dat însă niciun rezultat. Un astfel de rezultat este însă deja un semn foarte probabil, o indicație chiar că legionarii nu aveau niciun amestec. Neputându-se arunca pe spinarea legionarilor, așa cum era regula, odiosul asasinat a început să-și piardă din interesul inițial suscitat. Tot ceea ce se mai putea scoate dintr-o astfel de înscenare era ca ancheta să fie astfel condusă și apoi abandonată încât bănuielile, îndoielile și acuzațiile să cadă totuși pe Legiune”.››

Cine vrea cartea să-i scrie, poate găseşte fişierul !

16 aprilie 2012
https://ioncoja.ro/ultima-ba…
Articolul conţine o punere la punct urmată firesc de declaraţia Dlui Dărăşteanu I. Constantin
şi de restul articolului curent
https://ioncoja.ro/tudor-voi…

Masacrul de la Abator – Anatomia unei abjectii (47)
https://mizeriaistoriei.fil…

Si acum, câteva păreri personale, dacă îmi este permis. Din tot ce s-a spus aici, se conturează cu claritate faptul că toată această asa-zisă rebeliune legionară nu a fost decât o înscenare, pusă la cale de către Ion Antonescu, împreună cu Eugen Cristescu. Pentru detaliile sordide ale acestei afaceri tenebroase, este de înteles că Antonescu a dat mână liberă SSI-ului. Scenariul a fost repetat identic în decembrie ’89, Stiti cum se zice, Repetitio mater studiorum est. Pe fondul unui conflict politic, armata intervine să pună capăt tulburărilor, împuscă nevinovati la grămadă pentru a justifica victoria “fortelor sănătoase ale natiunii”, pentru ca ulterior, propaganda învingătorului să dea vina pe elemente detestate de către populatie. Atunci în 1941 erau comunistii, în ’89 au fost securistii si teroristii, stiti D-vs, teroristii kama-sutra, cei care trăgeau din orice pozitie. D-nii Ion Iliescu, Petre Roman si Silviu Brucan i-au văzut, noi nu, cert este că armata n-a capturat nici unul. Cum nici în 1941 n-a capturat nici un comunist printre legionarii asediati în clădirile sedii de institutii publice. Cum în România de atunci, si nici în cea de mai apoi, evreii nu purtau semne distinctive, ne-având cum să-i deosebească, armata a împuscat la grămadă, cca. 80% din cei ucisi, atât crestini, cât si evrei, căzând victime nevinovate ale militarilor. Restul de 20% au fost victime ale unor răfuieli personale, la cei împuscati în locuinta proprie mă refer, victime ale jafurilor, si la cei lichidati de către politia legionară. Cadavrele culese de pe stradă au fost duse la Morgă, este vorba despre ne-evrei, mai mult de jumătate dintre ei, comunisti chipurile, asa cum va preciza ulterior comunicatul oficial, iar cadavrele evreilor au fost duse în Pădurea Jilava, pe de o parte pentru a “descărca” armata de jumătate dintre victime, si pe de alta, pentru a-i “încărca” pe legionari cu un acelasi număr de crime. Istoria cu Abatorul face parte din aceeasi actiune de dez-informare a SSI, zvonul fiind lansat după toate probabilitătile chiar în timpul asa-zisei rebeliuni, imediat ce germanii au hotărât să încline balanta spre Antonescu. Ulterior, după lovitura de stat de la 23 august 1944, sub paravanul trupelor sovietice de ocupatie, cu miile de activisti evrei proaspăt înscrisi în Partidul Comunist, sub conducerea politrucilor evrei veniti călare pe tancurile sovietice, având întrega presă si propagandă în mâinile lor, ei vor încerca să confiste si să valorifice în beneficiul lor acest zvon.

Tot la capitolul păreri personale să discutăm putin si despre resorturile conflictului dintre generalul Ion Antonescu si legionari. Un aspect extrem de important, ocolit cu grijă de către istoricii de toate orientările, este că Ion Antonescu a semnat Pactul Tripartit, să-mi fie iertat, cu mintea lui cazonă de “soldat prost “, fără să tină seama de părerea Ministrului de Externe, printul Mihail Sturdza, mare căpetenie legionară, Comandant al Bunei Vestiri, care avea deja aproape o jumătate de secol de activitate diplomatică în spate, si care ceruse garantii solide privind Basarabia, Bucovina, si mai ales Ardealul, dar si privind înzestrarea armatei. Printul Mihail Sturdza va refuza să semneze,(NB) asa că Ion Antonescu a fost singurul semnatar, angajând România într-un război cu sovieticii fără a pune aliatului german nici o conditie majoră. Deabia spre sfârsit, atunci când armata germană dădea înapoi, pe când trupele sovietice se apropiau de Nistru, au început să sosească tancurile si tunurile grele de care avusesem atâta nevoie, iar Hitler a pus oarecum în discutie statutul ulterior al Ardealului. Dar atunci era deja mult prea târziu. Atunci, în 23 noiembrie 1940, Antonescu avea toate atuurile în mână, petrolul, grânele, materiile prime, plus o armată de aproape un milion de soldati, care desi prost echipati si insuficient instruiti, erau dornici să îngenunche fiara comunistă, mai mult chiar decât nemtii însisi. A fost debutul unui conflict cu legionarii, dar si prima mare greseală politică a lui Antonescu, care va constitui si principalul cap de acuzare la procesul ce-l va conduce în fata plutonului de executie. Istoricii, ca si propaganda de atunci, dar si cea de acum, vorbesc despre jaful legionar din cadrul procesului asa-zis de românizare a economiei, ca si despre atmosfera de teroare si ne-sigurantă ce se instalase în tară. Sigur că da, au fost numerase cazuri de abuzuri în cadrul acestui proces, multe enumerate si de către Matatias Carp în Cartea Neagră. Adevărul este că legionarii căutau, de multe ori actionând prin fortă si amenintări, să împiedice acapararea unei bune părti a economiei, şi implicit a întreprinderilor evreiesti, de către germani, sasi si alti investitori “strategici”, cum se spune azi, ce plăteau cu valută forte, încercând să pună mâna pe economia românească. Nimic nou sub soare, cum spuneam deja, scenariul se va repeta identic după ’89. Aceasta a fost a doua cauză a conflictului cu Antonescu, cu germanii de fapt, ca atare si cu Antonescu, care în acel moment căuta să le cânte în strună germanilor, pentru a-l ajuta să-i elimine pe legionari de la putere. A treia cauză a conflictului, pe care am mentionat-o deja anterior, este că si Antonescu a comis aceeasi greseală ca si Carol al II-lea, încercând să confiste Miscarea Legionară în beneficiu propriu. Este poate si motivul pentru care Horia Sima nu a participat la convocarea de re-conciliere la Berchtesgaden din 14 ianuarie 1941 cu Adolf Hitler, Antonescu ducându-se singur. Poate se temea, că Hitler, cu stilul său autoritar si impetuos, să nu-i ceară să predea sefia Legiunii, spre binele patriei, evident, chestiune aproape imposibil de refuzat în împrejurările de atunci, războiul cu sovieticii ce bătea la usă. Sunt explicatii extrem de plauzibile ale conflictului cu legionarii, pe care istoricii de ieri si de azi le ocolesc cu grijă, inutil să spun si de ce. Azi, mai mult ca oricând, Miscarea Legionară este supusă unui continuu asediu mediatic, unei denigrări sistematice, tot asa cum se caută în continuare solutii “legiferate“ pentru reprimarea “legală” a celor ce rostesc adevăruri ne-convenabile pentru evrei.

Câteva concluzii la final. Constatări pe care le fac, trebuie să spun, si cu multă amărăciune. Să-i dăm cuvântul lui Horia Sima, cel care în wikipedia, exact cum spuneam, balanced and Zionist in nature, este incriminat drept politician fascist român, care a initiat si condus cel mai mare si cel mai violent pogrom împotriva evreilor din istoria Munteniei, Pogromul de la Bucuresti. Deci, din Era Libertătii, vol.2, citez:

…conducerea evreiască de pe atunci nu poate fi scutită de răspunderi. Ei au intrigat pe lângă Antonescu, alături de alte forte, să ne lovească pe la spate. Evreii au fost beligeranti în această ciocnire. Când esti beligerant, trebuie să te astepti si la pierderi. E în logica faptelor. Matatias Carp, în Cartea Neagră, recunoaste că conducerea evreiească n-a fost străină de evenimente si chiar se laudă cu această ispravă. Matatias Carp mai spune că se asteptau si la „convulsiuni”, ca urmare a actiunii temerare a lui Antonescu. „Convulsiunile”, prevăzute de Carp au venit si peste evrei, soldându-se cu moartea a 124 dintre ei.(118 de fapt, NA)

Astăzi, desi au trecut de atunci mai bine de 70 de ani, această infamă istorie, a evreilor atârnati în cârlige la abator, este re-iterată cu si mai multă înversunare de către evrei, dar si de către unii români, cazul d-lui Mircea Albulescu este elocvent. Dar nu numai dânsul, mai sunt si altii pomeniti aici, dl. Adrian Cioflâncă, ca si restul de istorici români ce si-au pus semnătura pe Raportul Final – în fine, este normal ca dânşii să-si asume si răspunderea pentru ce au semnat, dar mai sunt si altii, care re-iterează acest aspect, ori de câte ori au ocazia, asa cum a făcut si dl. Alexandru Laszlo într-o polemică cu dl. Sorin Lavric, pe tema unei biografii a lui Noica. Expresii de genul apologet fascist, hagiograf al legionarilor, etc…, tot arsenalul propagandei iudeo-comuniste, mă scuzati, dar n-am găsit altă rimă, ăsta este termenul cel mai potrivit, împănează copios discursul stimabilului, fără însă să uite de episodul cu abatorul, unde citează integral pasajul din Raportul Final. Tot asa cum au procedat si acel Vindecător, ca si acea evreică mesianică, ce-si spune Otniela Batt-zion (numele real al dânsei este de fapt Daniela Onu), cei doi care m-au incitat să scriu această carte. Era de fapt datoria istoricilor evrei să lămurească aceste aspecte. Dar nu de calibrul moral al unui Jean Ancel, un jidan adevărat, un jidan pur-sânge, animat de spirit de răzbunare. Măcar si lămurind această infamă istorie, se putea încheia un armistitiu al războiului iudeo-român, râzboi ce datează de mai bine de 200 de ani, de când evreii askenazi au început să se infiltreze în masă pe teritoriul istoric românesc, ca să folosesc definitia dată de către Căpitan. Din păcate, incriminarea românilor, ca si impactul emotional asupra unei părti a populatiei, sunt se pare, mult mai utile, si, asa cum am văzut pe aici, mult mai bănoase. Este atitudinea din totdeauna a evreilor, de a păstra, a perpetua si a valorifica orice abjectie în interes propriu. Din aceleasi motive, Matatias Carp a introdus într-o notă de subsol acel mizerabil citat din Jurnalul de dimineată, sursa unică a celor ce sustin veridicitatea acestei infame istorii, iar Marele Rabin Dr. Alexandru Safran, în prefata Cărtii Negre nu l-a contrazis, desi nici dânsul, cu toate că se ocupase personal de înmormântarea a 112 dintre victime în Cimitirul Sefard din Sos. Giurgiului, nu văzuse nici intestine înnodate de gât, nici burti despicate, nici restul de orori descrise în nota de subsol. Dar a lăsat-o asa, că nu se stie niciodată cum devine chestia. Iar dacă legionarii sut acuzati de toate relele din lume, inclusiv disparitia dinozaurilor, iar nu se supără nimeni. Cam asta este gândirea dânsilor… Trist, dar adevărat… Imaginea de azi, din arhiva Yad Vashem, cota 99GO6. Nu va speriati, nu sunt evrei atarnati in carlige la abator, este doar un exercitiu de gimnastica, executat de elevii evrei ai unui liceu din Bucuresti, în 1940.

Sursa este:
https://mizeriaistoriei.wor…
Două comentarii are articolul:
1.
dan Says:
Octombrie 20, 2016
Ce nesimțire….asta e Mussolini cu amanta sa spînzurat cu capul in jos ….auzi ….elevi evrei in Bucuresti
2.
wamkihok Says:
Octombrie 20, 2016 la 9:02 pm
Ești sigur, stimabile? Ia mai caută mata pe net poza cu Mussolini. E puțin mai altfel. Desigur, glumesc. A durat ceva timp, până să se prindă careva. Și iată că până la urmă adevărul iese la iveală. Da, realmente este imaginea cu Musolini, Petacci și încă câțiva membri ai guvernului său, asasinați de comuniști, „în numele poporului italian”. Mussolini a făcut multe greșeli, ca și Ceaușescu, dar amândoi meritau o judecată corectă. În fine, nu degeaba am dat cota din arhiva Yad Vashem, chiar nesimțire curată. Domnul care a remarcat asta, merită un premiu.

https://www.google.com/cult…

less