Așadar, despre ce fost la Odessa în timpul ocupației românești din anii 1941-1944, mărturia cea mai  convingătoare este cea lăsată de Vasilii Grossman, scriitor sovietic evreu, ale cărui cărți se mai publică și azi. A fost corespondent de front alături de paranoicul Ilya Ehrenbourg, pe care azi nimeni nu-l mai publică, decât fragmentar, doar pentru a ilustra cât de jos poate să coboare un mercenar al scrisului. Extragem din materialul publicat înaintea celui de față fragmentul care merită a fi ținut minte, fragment dintr-un text semnat de Vasilii Grossman publicat relativ recent în SUA. Nu e de mirare că azi, în Ucraina atât de frământată, locuitorii Odessei au început să-și aducă aminte cum a fost pe vremea ocupației românești, adevărul începe să iasă la iveală și se aud voci care evocă acei ani ca pe o epocă de prosperitate fără egal în istoria orașului. Nota bene: nu sunt puțini românii care trăiesc în Odessa și în împrejurimi… Încep să ridice capul și să se mândrească că sunt români! Doamne, ajută!

 

 

„Darea de seama a secretarului OBCOM Riasents: Domanevka a fost locul în care evreii au fost executaţi . Ei au fost duşi acolo de poliţia ucrainiană. Şeful poliţiei din Domanevka a ucis el însuşi 12 000 de oameni. În noembrie 1942, Antonescu a emis legi care dădeau drepturi evreilor. Execuţiile în masă care au avut loc în cursul anului 1942 au fost oprite . Şeful poliţiei din Domanevka şi opt din cei mai apropiaţi colaboratori au fost arestaţi de români, duşi la Tiraspol şi trimişi în judecată. Crime a făcut şi procurorul public (din Domanevka), un jurist rus din Odessa, care ucidea opt sau nouă oameni pe zi ca să se distreze. Aceasta se numea pentru el ‘ să mergem la împuşcat ‘. Ei ucideau oamenii în grupuri separate. (… ). Dar până a fost publicat ordinul lui Antonescu , doar 380 de evrei din Odessa au mai putut părăsi Domanevka şi patruzeci de copii care se aflau în creşă. Numărul total al evreilor din Odessa executaţi în Domanevka a fost aproape 90 000 . Cei care au supravieţuit au primit ajutor de la Comitetele evreieşti din România. “

 

Notă. Oare s-au păstrat în arhivele locale documentele legate de „arestarea și trimiterea în judecată de către români a criminalilor ucrainieni: șeful poliției din Domanevka și opt din cei mai apropiați colaboratori”? N-ar trebui căutate de istoricii specializați în „Holocaustul din Transnistria”?