MESAJ privind documente aflate în

Arhivele Naționale ale României (primit 20.oct. 2020 )

O întâmplare fericită a făcut ca, la începutul anilor 90, să îl cunosc pe un mare și adevărat istoric al Românilor, profesor universitar Ioan Scurtu de la Facultatea de istorie a Universității București. Cel care mi-a făcut cunoștință era conferențiar dr. Ioan Chițescu de la Facultatea de matematică de la Universitatea București, la care îmi susțineam lucrarea de stat pe atunci. Domnul profesor Ioan Scurtu ocupa pe atunci și funcția de director al Arhivele Naționale ale României. La îndemnul dumnealui am început să fracventez sala de lectură de la Arhive, accesibilă oricărei persoane pe bază de abonament, cu drept de lectură, dar fără a extrage copii după documentele de acolo. Întocmirea de fișe și notițe era permisă. Domnul profesor încuraja părintește pe toți tinerii dornici de studiu individual după surse și documente reale, fiind oricând disponibil cu explicații și detalii la întrebările noastre. Vreau să vă povestesc, pe scurt, despre un document olograf, chiar samzidat aș spune, al unui patriot român, Ștefan Andrei.

Din textul olograf al unui mare român, Ștefan Andrei, ministrul de externe al RSR, citit și conspectat la îndrumarea profesorului Scurtu:

Întâmplările despre care o să scriu azi sunt de o importanță majoră pentru România, fiind martor ocular al acestor evenimente, iar concluzia lor ar trebui să aibă un impact major pentru politica economică și externă a României de oricând.

În 1978 Nicolae Ceaușescu este invitat la Casa Albă de Jimmy Carter, președintele SUA.

În timpul discuțiilor din Biroul Oval, într-o atmosferă relaxată, Jimmy Carter îi cere lui Nicolae Ceaușescu să obțină de la Yasser Arafat, la acea dată președintele O.E.P. (Organizația pentru Eliberarea Palestinei) un armistițiu pe o perioadă cât mai lungă. Carter știa că Nicolae Ceaușescu poate obține acest armistițiu și îi spune lui Ceaușescu inclusiv motivul acestei cereri, unul destul de bine întemeiat. Înainte de a fi de acord, Nicolae Ceaușescu pune însă două condiții:

Acordarea Clauzei Națiunii celei mai Favorizate României și, a doua, acordarea unui număr de licențe pentru industria românească.

Cum numărul de licențe cerut de Nicolae Ceaușescu era enorm în concepția americanilor, se duce o negociere de mai bine de o noapte între partea română și cea americană. Nicolae Ceaușescu și miniștrii lui obțin „direct” o parte din licențe, urmând ca, o altă parte la fel de mare din celelalte să fie obținute „indirect”. Acest mod „indirect” este uluitor, el însuși putând fi subiect de carte. Practic, se obținuse licențe cu știrea amercanilor, dar fără ca ei oficial să știe. Poate o să povestesc, odată când timpul îmi va permite, despre acest acord nescris, cu rezultate enorme pentru dezvoltarea industrială a României.

Cert este că, în urma acestor acorduri, industria românească a explodat, realizată cu componente ale industriei americane sau cu copii autorizate (oficial nu) ale acestora. Zeci de întreprinderi au fost construite pe baza acestor acorduri, iar România, la rândul ei, a

1

construit ulterior direct astfel de întreprinderi în alte țări. La fnalul întâlnirii, Carter îl întreabă pe Nicolae Ceaușescu ce program are în ziua următoare, o întrebare de politețe, pentru că programul era oricum cunoscut.

Mergem în Texas, răspunde Nicolae Ceaușescu.

Nu vreți să mergeți până la Centrul de Cercetare Huston, avem acolo cel mai mare centru de cercetare din lume ?

I- auzi Ștefane (Ștefan Andrei), câte zile avem pentru Texas ?

Două, tovarășe președinte.

Fă-o una, mergem la Huston.

La Centrul de Cercetare a mers o delegație formată din Nicolae și Elena Ceaușescu și încă trei miniștri ai Cabinetului. După ce au intrat, au fost suiți în niște mici vehicule și am trecut printr-un culoar lung care avea de o parte și de alta calculatoare care mergeau.

1978, acum patru zeci și doi de ani… Nicolae Ceaușescu și mica delegație se uita perplecși la pereții plini de calculatoare și nu le venea să creadă ce vedeau. În fine, ajung într-o sală mare în care era un ecran imens, în fața căruia au fost invitați de către Directorul Centrului.

După ce ne-am așezat în fața ecranului, cel de acolo, în halat alb, a început să apese pe niște „butoane” ale unei tastaturi, iar pe ecran a apărut harta României, cu 4 puncte negre pe ea, care se mișcau”.

Domnule Președinte, aveți deasupra teritoriului 4 avioane

Nicolae Ceaușescu s-a uitat la mine, noi eram muți, credeam că suntem în altă lume, nu au scos niciunul nici un cuvânt”.

Ne găseam la mii de km departe de România, și ne spune un american nouă, că acasă la noi, deasupra României, sunt 4 avioane.

Stați liniștiți, sunt civile.

Se lasă liniștea.

După ce ne lasă mască cu asta cu avioanele, se apucă să bată în butoanele alea din nou și, pe harta României, apar niște săgeți și niște linii care se mișcă, iar la un moment dat apare un nume de localitate: Scornicești. Liniște de mormânt; nu ne puteam lua ochii de la ecranul ăla. Se mărește, apar case, după care una este supradimensionată.

Aceasta este casa dumneavoastră de la Scornicești, Domnule Președinte, zice Directorul. O să scoatem o fotografie cu ea și vă rugăm să ne dați un autograf, pentru conformitate, fiind că, știți, este un obicei ca toți cei care intră aici să ne lase un autograf.

Nicolae Ceaușescu nu spune un cuvănt și semnează pe spatele pozei care a ieșit dint-un aparat. Iar umblă ăla la butoane, iar apar niște săgeți, dar și niște semne și-l întreabă din nou pe Nicolae Ceaușescu:

Domnule președinte, știați că, sub casa dumneavoastră de la Scornicești este lignit ?

Nicolae Ceaușescu n-a mai rezistat:

I-auzi Ioane (pe atunci prof. ing. Ion Avram era ministrul Industriilor) suntem în Statele Unite și ne spune Directorul asta că sub casa mea e ligit și tu nu știi ?

2

– De unde să știu tovarășe președinte, că doar noi nu avem aparatura lor. În timpul scurtei discuții, Directorul iar începe să bată în butoanele alea și se mută din nou imaginea. Ecranul prinde viață, alte linii, săgeți, tot felul de semne, după care se calmează și se stabilizează deasupra Mării Negre:

Domnule Președinte, aveți CELE MAI MARI REZERVE DE PETROL ȘI GAZE NATURALE DIN EUROPA, ÎN MAREA NEAGRĂ ! Dacă știți cum să le exploatați, deveniți cea mai bogată țară din Europa !

Rămânem cu toții înmărmuriți. Primul care își revine și vorbește e Nicolae Ceaușescu.

I-auzi Ioane, trebuie să le exploatăm !

Nu avem sonde de foraj la mare adâncime, tovarășe președinte, și la ruși nu găsim, doar ei americanii le au.

Dacă vă permite programul, puteți să le vedeți la lucru în Golful Mexic.

Auzi Ștefane, ce program avem mâine ?

Texas, tovarășe președinte.

Scurtează-l, mergem în Golful Mexic !

În Golful Mexic, după ce a vizitat o platformă marină pe care o exploata Standard Oil Company ( mare atenție, viitorul Exxon Mobil), Nicolae Ceaușescu a spus că trebuie neaparat să construim și noi așa ceva ! I s-a spus că este imposibil !

Ați mai zis voi că e imposibil și la altele, lasă că discutăm acasă !

Acasă, Nicolae Ceaușescu s-a convins că nu putem face singuri platforme marine de mare adâncime și astfel au început negocierile cu SUA pentru exploatarea COMUNÂ a petrolului și gazelor din Marea Neagră. Ei urmau să exploreze și să exploateze prin Standard Oil Company (ulterior Exxon Mobil). Rămânea să ne punem de acord asupra procentelor din exploatare. La finalul negocierilor între noi și americani, ne-am dus la Nicolae Ceaușescu :

Am căzut de acord cu americanii, președintele Carter este de acord, vom face o Societate pe acțiuni, vor face ei explorarea și exploatarea cu Standard Oil Company, utilajele lor, dacă sunteți de acord semnăm: 50 % din profit SUA, 50 % profit România.

51 % din profit noi, a spus Nicolae Ceaușescu !

Tovarășe Președinte, utilajele lor, explorarea lor, exploatarea făcută de ei, rezervele noastre, nu merge, e totuși corect 50-50.

Bine, 50 ei, 50 noi. Așa rămâne, semnați cu ei ”.

Am încheiat citatele din Ștefan Andrei.

ȘI-ACUM ATENȚIE :

De atunci, din 1978, România are o înțelegere semnată cu Administrația Americană reprezentată de președintele SUA Jimmy Carter și cu Exxon Mobil (fost Standard Oil Company) privind explorarea și exploatarea rezervelor de Gaze și Petrol din Marea Neagră, profitul urmând să fie împărțit între SUA și România, în procente egale, 50-50 %.

Atunci când a fost vizita în SUA, Klaus Werner Iohannis știa de această înțelegere, și cu toate acestea a dat pe degeaba rezervele României. Înțelegerea scrisă trebuia doar invocată.

3

Prin faptul că nu a cerut partea (50%) care era stipulată pentru România prin înțelegerea SCRISĂ, și prin faptul că vrea să modifice OUG 114, Johannis se face vinovat de Înaltă Trădare față de Poporul Român.

Conform Dreptului Internațional, SUA nu putea modifica unilateral o înțelegere scrisă, și de aceea aveau nevoie de un trădător care să se facă cum că nu ar ști de această înțelegere.

Cum ar spune Richard al treilea, „O șepcuță pentru un regat”.

Condamnarea lui Liviu Dragnea și declarația lui ca „persona non grata” în SUA a fost cauzată de faptul că la fiecare ieșire publică Liviu Dragnea reitera până la saturație: „50 Exxon, 50 noi”, fiind că pe atunci încă nu se semnase „cedarea” moca a drepturilor statului nostru către americani de către o coadă de topor venetică și alogenă. Bunicul meu, grav rănit la umăr, cu sechele serioase în luptele de la Mărășești-1917, mergănd până aproape de amputare, îmi povestea despre eroismul dus până la dramatism al românilor contra nemților… Eu, retrospectiv nu-mi pot scoate nicicum din cap cum că bunicul meu, și mai târziu tatăl meu, și asemenea mie, bunicii și tații alor noștri, români, au luptat contra bunicilor lui Iohannis și Orban… Vi se pare corect ?

Această postare se adresează în egală măsură dumneavoastră, românii care trebuie să știți cum suntem furați de către cei de la butoane, dar și de toți parlamentarii din orice partid care, știind de aceste lucruri, se fac cum că nu le-ar cunoaște. Iar asta se numește mai pe scurt în termeni juridici complicitate la Înaltă Trădare Națională. Cum Orban a declarat public că va modifica OUG 114 în sensul dorit de Exxon Mobil, practic România va renunța de BUNĂVOIE la dreptul ei și din exploatarea PROPRIILOR rezerve.

Dumnezeu Să Ajute România ! Mai lipsește ca și el, poporul, să încerce să se ajute și singur, fiindcă, nu-i așa ? Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și în traistă.

Să fiți iubiți.

xxx

P.S.

* Vizita lui Ceaușescu în SUA din 1978, la invitația lui Jimmy Carter:

Între 12 și 17 aprilie 1978, Ceaușescu a efectuat ultima lui călătorie în Statele Unite. În timpul vizitei a fost semnată o declarație comună a celor doi președinți. Din delegație au făcut parte Nicolae și Elena Ceaușescu, Ion Avram – ministrul Industriilor, Ștefan Andrei – ministru de Externe, IM Pacepa.

* În 2017, Klaus Iohannis a fost primul lider est-european primit la Casa Albă de președintele Donald Trump. Înainte de vizita în SUA la învitația președintelui amerirican din aug.2019 Iogannis a declarat presei: „ există o disponibilitate la nivelul Guvernului român de a repara anumite chestiuni care nu au fost bine gândite”, făcând referire la OUG 114 şi Legea offshore. Ar fi de dorit, pentru că mulţi investitori de bună credinţă sunt îngrijoraţi”, a adăugat preşedintele cu privire la cele două acte normative. Şeful statului a mai spus că americanii au o îngrijorare că Europa va ajunge prea dependentă de Rusia în domeniul energetic. De asemenea, el a menţionat că România îşi doreşte ca Exxon să rămână în proiectul de la Marea Neagră”.

* Ștefan Andrei, n. 29 mart. 1931– d. 31 aug. 2014.

4