CHIAR NU VĂ DOARE ROMÂNIA?

O Mască tragică pusă cu forța pe chipul vlăguit al Națiunii Române!

Scrisoare Deschisă adresată celor ce nu mai au curajul să apere Libertatea în România!
Scrisoare Deschisă adresată renegaților și parveniților pentru care Patria este Profitul!
Scrisoare Deschisă adresată celor ce se simt încă atât de bine sub plapuma lașității lor!
Scrisoare Deschisă adresată une Generații lipsită de merite și îngrădită de spaime, ce stă pitită în grotele fricii în timp ce ogoarele ei rămân nepăzite!

Este de neînțeles de ce toți cei care se bat în acest moment cu Dictatura Covid o fac pe cont propriu! Cauza îi vrea împreună, ei se vor singuri! Cum împreună nu sunt obișnuiți, rezultatul e unul singur!

Încep prin a aminti acestei generații lipsite de vlagă, izolată și amorțită, cu masca pe figură, o datorie nerestituită pe care nici celelalte dinaintea ei n-au onorat-o până în zilele noastre: Întemeierea unui Panteon Național al românilor din toate locurile și din toate timpurile! Neamul care nu îndrăznește încă să aibă o constelație românească, un Panteon al valorilor sale cerești, atâta timp cât pizma elitelor l-a împiedicat pe un Brîncuși să-și reverse donația de operă poporului său, ori care a orbit subit atunci când aștrii românilor înstrăinați i-au fulgerat întunericul obscurității politicianiste, un astfel de neam nu e demn între celelalte popoare! (Deși Nicolae Bălcescu avusese în vedere să scrie dicționarul “vieților celor mai însemnați români din toate țările și din toate veacurile!”) Dar nimic de mirare acolo unde Dumnezeu este îndepărtat cu forța de patria lui înstrăinată, confundată cu un cimitir răvășit de tâlharii care smulg din holdele lui, bogate în tezaure cu oseminte strămoșești, ultimele averi ale unui stat hulpav care și-a pus până și icoanele la vânzare! Semn de teamă de istorie (tot mai prost ascunsă), de nerecunoștință și lașitate, să nu întemeiezi, vreme de o sută de ani, în onoarea existenței unui popor întreg, Panteonul geniului său, al memoriei celor ce au trăit binemeritând de la patrie, ca niște pilaștri indestructibili ai clădirii națiunii române! Până nu vom avea ridicat Panteonul spiritualității românești nu vom avea întreagă națiunea română! Panteonul României, astăzi, prin absența sa năucitoare, este chiar acel loc blestemat, gol de Gloria de a fi, al unui popor care moare…

Chiar și atunci când Mama își izgonește copilul, Copilul tânjește să se întoarcă Acasă! Și câte Mame nu și-au alungat Copiii, și câți Copii nu au mai apucat să se întoarcă Acasă!

Enescu, Brâncuși, Celibidache, Silvestri, Perlea, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, unde sunteți?
*
“Poporul animal/ să-și poarte jugul milenar!” (Pierre-Jean de Béranger)

După o Revoluție irosită, această populație fricoasă sub orice limită! Ce lăsăm moștenire copilului ce se naște astăzi?

Statele cu adevărat libere sunt numai cele care știu să-și apere Libertatea când le este amenințată!

Istoria nu înseamnă a rumega toată viață o bucată de mămăligă!

O stafie umblă prin România: Revoluția confiscată! Cine îi va mai reda libertatea? În niciun caz această populație aluvionară, primitivă, renegată, clientelară, care a stat ascunsă în case și acum 30 de ani!

După trei decenii de la căderea autoritarismului România se întoarce la autoritarism!

O Revoluție de 7 zile și o Restaurație de 30 de ani! Nu a căzut decât un Cap!

Am fost cândva un fluviu victorios, acum suntem o mlaștină în care cinstea, mândria, onoarea, demnitatea se sufocă, o închisoare vetustă cu iobagi urbani fericiți! Dar nu sunt de deplâns!

Nu mai trândăviți, viața înseamnă luptă!

Cum poate fi cocoloșit, la atâta timp după căderea Zidului Berlinului, un guvern Coronafascist? În România, în Europa, în lumea întreagă?

Să nu confundați afaceriștii veroși din jurul Guvernului cu poporul român!

Nu sunt bani pentru alocații și pensii, pentru școli și spitale, dar sunt bani pentru interlopi și clasele parvenite!

Și ca niciodată, și de neuitat vreodată, o dezonorare a corpului medical, ce s-a adăugat, în cârdășie, atentatului infam în curs, alături de regimul coronavid și de putreda mass-media românească! Miezul societății este definitiv corupt!

Caz rarisim în istorie când o populație primitivizată sprijină un Regim scelerat s-o îngroape pe viață în temnița silniciei!

Acest Regim care calcă neabătut peste voi, vii și morți, ca și cum n-ați exista! Asta este Dictatura! Și în vremea asta vă lăfăiți în ignoranță, suficiență și prostie! Ca niște gâște puse la îngrășat!

Cine ucide un om nu mai este un om!

Să stai ascuns, mișel, sub streașina vrăjmașului nu este o soluție pentru libertate! Dacă Libertatea ar fi o Zeiță, cum s-ar uita ea la animalele astea umane cu botniță!

“Cred că moravurile publice, spiritul public, se află într-o stare periculoasă: cred, în plus, că guvernul a contribuit și contribuie în modul cel mai grav la mărirea acestui pericol!” […] Și dacă, trecând de la viața publică la viața privată, iau în considerație ceea ce se petrece, dacă atrag atenția asupra tuturor lucrurilor cărora le-ați fost martori. asupra tuturor acestor răsunătoare scandaluri, asupra tuturor acestor crime, asupra tuturor acestor greșeli, asupra tuturor acestor delicte, asupra tuturor acestor vicii extraordinare pe care fiecare împrejurare le-a făcut să apară în toate părțile, nu trebuie oare să fiu înspăimântat?” (Alexis de Tocqueville)

Vor să construiască o nouă lume pe sicriul lumii noastre! Lovitura mondială de stat a lojelor, a areopagelor, a ocultelor flagelatoare, care vor să pedepsească vlaga popoarelor ce le vor supraviețui oricum! Timpul în care senilitatea patriarhilor vrea să înăbușe gunguritul copiilor. Ultimul asalt generalizat al Trecutului asupra Viitorului care se naște la capătul vieții lor! După care, orice ar încerca, orice ar face, pentru mandarini urmează sfârșitul!

Mai devreme sau mai târziu Libertatea se va decide în stradă!

Când vor bate clopotele României eliberate? Eu le aud încă de pe acum!

România voastră sub dictatura lor: Ciuma Europei!

Pentru cei ce n-au trăit anul 1989 cei treizeci de ani care au urmat au fost ca un vis urât!

Patriot român este cel care luptă pentru țara lui, nu profită de ea!

În vara aceasta toridă trăim în plin viscolul Decadenței! Oare Neamului acestuia, abandonat de Libertatea lui, cu vieți mărunte tot mai lipsite de sens, nu-i mai reușește nimic? Când pe eșafodul național nu se mai rostogolesc decât tigvele curajului, virtuții și meritului, nu mai domnește în lumea fără însușiri decât stafia Călăului!

Timpuri grele pentru onoarea umanității! Să consimtă să devină o specie de pivniță, cu torționarii la suprafață, consumând doar ei, în locul și în numele lor, lumina binefăcătoare a soarelui! Fascisto-comunismul de grotă! Și tare mi-e teamă că omenirea nu va supraviețui la izolator!

Și acum când se pregătesc să impună dictatura, când prin deciziile lor milioane de oameni au fost sechestrați în casele lor iar sute de mii și-au pierdut salariile, serviciile, veniturile, când populația cu spinarea încovoiată se pregătește, cu entuziasm maoist, să-și facă vaccinul obligatoriu, când covidul care le-a intrat în viață va fi regretat ca o perioadă în care oamenii au fost fericiți în balcoanele lor, când vor seca locurile de muncă și restricțiile de tot felul vor face din statul lor de drept un stat vătaf, o singură țară va străluci în izolare: aceasta e România! Și singura din Europa în care prostia va fi câștigat definitiv disputa cu gândirea, și singura care a dovedit că se poate trăi fără libertate! Pe vremuri se fugea de dictatură, astăzi se fuge în dictatură! În România de după Revoluție vom retrăi iar vremurile în care, cu frenezie comunistă, și din sudoarea poporului, s-a construit prima Casă a Poporului! Vremuri binecuvântate ce vor fi numite de istoricii țârcovnici ai Erei Noi, ridicarea Doftanei! Altfel spus, să înzidim din nou libertatea! Fără o Bastilie care să-i amintească mereu confiscarea libertăților lui, nu există popor!

Drama vremurilor din urmă a fost că a forțat teama umană să se exprime până la ultimele consecințe. A fost inventată ideea omului care a murit de frică, deznodământ al unei specii golașe de aspirații, idealuri, credințe și gândire independentă! Omul nou sub Coronavirus (de-ar fi avut Ceaușescu un Coronavirus la îndemână în decembrie 1989!) un limax care, până la sfârșitul poveștii, nu va scăpa de cizma ce se pregătește să-l strivească! Pata aceea de piftie gri de pe asfalt va fi fost cândva a unui individ ce a trăit doar ca să hrănească lăcomia morții ce-i luase deja urmele; a unui om care, altfel spus, n-a fost să fie! Vedeți cum se poate întrona o Tiranie fără pic de brutalitate? Foștii dictatori ar avea astăzi ce pizmui…

“Am văzut suflete împietrite paralizate brusc. Am auzit gânditori care au traversat alte războaie, îmbrățișînd retorica inamicului invizibil, pe a combatanților activi ori rezerviști angajați pe frontul unui război de sănătate publică. Am privit Parisul gol, ca în jurnalul lui Ernst Jünger despre Ocupația Germană în timpul celui de-al doilea război mondial. Am urmărit New York-ul și Los Angeles-ul devenind orașe fantomă, cu bulevarde la fel de liniștite ca potecile de țară, unde, așa cum spunea Victor Hugo, zilele sunt ca nopțile. Am urmărit, în aceste săptămâni, anti-Trumpiștii, democrații care luptă cu tendința „America First”, activiștii pentru drepturile civile, drepturile femeilor și drepturile omului refugiindu-se pe internet sau pur și simplu dispărînd ”de pe radar” […] În cele mai sărace zone, la fel ca și în marile metropole, am văzut populații întregi tremurând de spaimă și lăsîndu-se hăituite, uneori cu bâtele, precum vînatul, în propriile vizuine.” (Bernard-Henri Lévy)

Slugile în libertate − un caz mult mai grav decât sclavii în dictatură!

“Victoria părții rumegătoare asupra părții gânditoare”. (Tocqueville)

Lor le e frică până și să gândească! Oamenii aceștia care nu citesc, nu scriu, nu gândesc, dar își poartă, dintr-o parte în alta, nimicnicia în cârcă!

Prostia ca industrie națională! Neo-Păcală și Tândală! Dar și mai grav: prostului nu-i pasă că este prost!

“O Țară tristă a banului și intereselor, în care sufletului i se face frig! (Balzac)

“Gloata nu se revoltă!” Gen. Iulian Vlad

“Apoi, să nu vă închipuiţi că oamenii ăştia au achiziţionat doar putere economică, politică sau mediatică. Au achiziţionat şi intelectuali, cu tot cu ideile lor, cu tot cu şcoliile de gândire şi discipoli. I-au luat la ofertă şi le-au oferit platformele unde se lucrează la formatarea ideologică. Orice iniţiativă, orice idee nouă este rapid capturată. Ce nu pot cumpăra distrug. Totul ca să protejeze banii. Mafia provenită din DIE, trecută sub tăcere, produce în continuare corupție, infracționalitate, exact cum făcea înainte de 1989, profitând, repet, de atenția aproape exclusivă a publicului asupra Securității interne. Există statul paralel? Da. Ei sunt acela. Statul acesta paralel vine din vechime şi vrea să ajungă în viitor. Exact cum făceau pe vremea lui Ceauşescu, scopul lor este să ţină captivă victima, vaca de muls. Şi să mulgă generaţie după generaţie. Cum au făcut cei pe care acum îi numim generic ”ciuma roşie”. Şi asta nu e nimic ideologic.” (Mădălin Hodor)

“Sunt meserii în care eşti primit pentru a nu mai fi lăsat să pleci niciodată. Aceasta a fost şi este meseria voastră: Securitatea! Să-ţi spionezi poporul, să-l înfricoşezi, să-l terorizezi, să-l schingiuieşti, să-l dispreţuieşti, să-l urăşti şi să-l furi, în acelaşi timp. Ascunşi în gaură de şarpe în zilele lui decembrie ’89, reveniţi la lumina zilei după ce sacrificiul a fost produs, aţi refăcut rapid conjuraţia îndreptată împotriva unei naţiuni care a ştiut să învingă, dar nu a ştiut să profite de victoria ei. Tot ceea ce aţi făcut mai târziu a fost să “negociaţi” loialitatea voastră calculată cu cei care au deschis cetatea libertăţii româneşti, pentru a o înlănţui o dată în plus! Şi, evident, să vă oferiţi, slugarnici, serviciile noilor stăpâni ai lumii contemporane. Astăzi putem spune că încercarea voastră a reuşit. Aţi făcut o Românie asemenea vouă! Aţi pus mâna pe ţara aceasta şi păreţi a nu vă mai teme de nimic! Tot ce e putere românească a devenit fieful vostru. Foşti lefegii de lux ai regimului comunist, aţi devenit pe parcurs infama oligarhie postdecembristă, feroci capitalişti şi fanatici atlantişti, în speranţa că veţi fi iertaţi şi ocrotiţi de interese internaţionaliste, fie ele de la est ori de la vest. Scriu acest text dedicat speciei ticăloşilor! Scriu acest text într-o ţară ocupată. Această scrisoare ce le e adresată nu exprimă ură, ci exclusiv dispreţ! Ei i-au învăţat pe români că furtul, făţărnicia, minciuna, oportunismul, lăcomia, egoismul, cruzimea, înşelăciunea, aduc profit, corupându-le conştiinţa morală! “Reforma” securităţii, iată, îşi arată efectele. Sărăcie şi laşitate, cruzime şi masochism, ultima generaţie de români conformaţi e mânată la abatoare în timp ce-şi votează la urne hăituitorii. Adevărul a devenit o specie pe cale de dispariţie într-o ţară vag europeană, în care încă nu a fost inventat cetăţeanul, unde şi celelalte virtuţi fireşti: demnitatea, generozitatea, solidaritatea, compasiunea, nu mai au nici un preţ. Un neoprimitivism moral supune cutumele supravieţuirii unei degradări voite şi greu vindecabile. O ţară fără libertate, fără cetăţeni, de conştiinţe îndobitocite, corupte ori arestate, unde istoria agonizează, trăită, în schimb, de miliardari infractori şi de “sclavi fericiţi”, ce s-au născut doar ca să trăiască în genunchi, hipnotizaţi de un cârnat şi o bere pe gratis, nu poate avea viitor.” (“Puterea cu cap de mort”, 16 decembrie 2002)

“Dacă nu eşti agreat de sistem, tot ceea ce întreprinzi este sugrumat într-o tăcere înfricoşătoare. În România postdecembristă totul a rămas la fel, puterea, regimul simulant, ce a construit în amănunţime decorurile Occidentului, massa obedientă, aparatul manipulator şi ocuparea rolurilor mari în spectacolul libertăţii. Aici, majoritatea, minoritatea, opoziţia, mass-media, separarea puterilor, instituţiile fac parte din inventarul butaforic al puterii ascunse. La Bucureşti dictatura nu a murit. La poalele ei trăim amurgul unor libertăţi care n-au mai apucat să răsară! Iată de ce subzistă primejdia ca în următorii ani libertatea să semene tot mai mult cu dictatura, în loc ca dictatura să facă loc libertăţii!” („Securitatea – Confiscarea unei națiuni”, 2009) Altfel spus: O Revoluție irosită!

Academia, Biserica, două tunuri tăcute ale Societății! Uniunea Scriitorilor – un subsidiar al aceleiași tăceri mortuare. Mai degrabă, țara aceasta ar trebui să se numească Filistinia!
Mor bătrânii cu nemiluita în azilurile în care au fost internați, fără prezența și mângâierea celor dragi lor – desigur, “pentru binele lor”!

Vi se cere să trăiți “ca un animal ascuns în bârlogul lui!” Până când? Până la toamnă? Până la Crăciun? Până la anul? Până pentru totdeauna? Slugi nefericite ale fricii cu care vă incendiază cei ce vă înșeală, vă mint și profită de suferința voastră! Asta să vă fie viața pe care o meritați? Asta merită copiii voștri? Viitorul ca o închisoare pe viață?

În acest stat retrogradat la dimensiunea unui târg vegetativ, inundat continuu de „cultura autorității și supunerii”, sub atacul concentrat al elitei securistic-parvenite, e de neînțeles cum atâtea categorii de români activi se lasă înzidiți în case în timp ce Guvernul și acoliții lui le fură Țara! Abandonând la vedere interesele națiunii, aplicând o politică perversă de “distanțare socială”, rarefiind malefic respirația națiunii, izolând premeditat România de statele Europei, această nouă coaliție monstruoasă între putere, partide, elită și presă, supune România celor mai grave încercări ale veacului în curs, depopulând-o și ruinând-o!

Este atât de evidentă trădarea Regimului încât dacă nu se va naște o împotrivire solidară a românilor suveranitatea acestui stat va dispărea pentru totdeauna! Un Regim care nu mai respectă Ordinea Constituțională; un Regim care, compilând cu o silință bicisnică metodele tiraniei lui Ceaușescu, a distrus șansele de emancipare ale unei generații prin impunerea unor legi restrictive și inumane, asmuțind Poliția pe oamenii încă liberi, închizând școlile copiilor și spitalele bolnavilor (izolând, în schimb, oamenii sănătoși, rebotezați „asimptomatici”) sub teroarea unor legi pseudo-sanitare, excluzând România din lumea celor ce încearcă să trateze Pandemia nu ca pe un Temnicer, ci ca pe o maladie ce trebuie învinsă și nu extinsă, ridicând deasupra Legilor și a Statului un guvern renegat capabil să impună populației servituți dintre cele mai absurde, un Regim ce a pângărit până și ritualul îngropăciunii, aducând la amuțire Biserica Ortodoxă (care doar psalmodiază jalnic temele Regimului), un regim ce a făcut din Elita fricoasă, vlăguită, anemică, devitalizată, mereu oportunistă (“dacă nici ăștia cu carte nu fac nimic!”) un cadavru moral ce privește spre stăpân mereu în genunchi, un regim ce terorizează populația înlănțuind-o în propria ei frică atavică! Un revanșard Regim post-securistic, vulgar și fals liberal, cu tendințe fasciste, aruncând pe umerii națiunii cămașa otrăvită a parvenitismului prin orice mijloace, un regim de rândași fără scrupule, ticălos și aservit străinătății, ce continuă să batjocorească o țară înzestrată de la Dumnezeu, ce-ar fi putut îndestula o populație cel puțin dublă!

Oare mai există Stat de Drept în România ale cărei instituții sunt puse să asuprească populația cu amenințările lor? Chiar nu mai există Lege care să reprime mârlănia conducătorilor ce impun ca Patria noastră să devină un maidan al bunului lor plac? Chiar nu mai există nimeni din cei 19 de milioane de români să apere Națiunea română? Chiar toți asistă nevolnic la violarea ei, continuând să stea cu brațele încrucișate în fața celei mai neînduplecate jefuiri a țării în care s-au născut? Oare statul nostru nu mai are resurse pentru copiii și bătrânii noștri, pentru locurile voastre de muncă, pentru educația și sănătatea șubrezită a unui popor abdicat de la prima lui Datorie și de la ultima lui Obligație, aceea de a-și apăra Țara? Oare toate vocile Libertății noastre au tăcut?

Sosesc alegerile! Nu le dați mai multe drepturi asupra vieții voastre celor care v-au împins într-o Românie de mlaștină! Nici un partid actual nu merită altceva decât disprețul vostru! Au avut 30 de ani ca să-și dovedească virtuțile! Nu evoc sacrificiul fraților din Decembrie 1989, călcat în picioare de nomenclatura postceaușistă, dar măcar suferințele lor de atunci să vă convingă că fără trezirea voastră din lașa letargie a momentului, România, Mama voastră, Casa voastră, Patria voastră va pieri!

Din păcate, istoria o dovedește, micul Stalingrad se repetă continuu în viața popoarelor: ele nu vor renunța la loialitatea oarbă și respectul niciodată meritat pentru stăpânii lor!

Și nu uitați că atunci când partidele hrăpărețe, îmbibate de “cultura fărădelegii” și care au adus țara la sapă de lemn, vă cerșesc mieros și ipocrit votul, e momentul să le răspundeți după cum merită: “Refuzul votului este votul absolut!” Căci acum când nu se mai întrevede nici o ieșire, răspunsul este Strada Națională! Nu au ei atâția jandarmi câți vor fi cei ce vor cânta în curând împreună în marile piețe ale orașelor-martir: “Deșteaptă-te, române!”; când vor striga într-o singură voce: “Pentru numele lui Dumnezeu! Plecați! Plecați cât mai aveți timp! Trezește-te, România!” Și de abia atunci sfârșitul ticăloșiei lor va deveni un fapt împlinit!

Vă mai amintiți chipurile înfricoșate ale demnitarilor lui Ceaușescu? Cu o săptămână în urmă încă pozau cu îngâmfare în clișeele festive ale Regimului!) Iar de se vor încăpățâna să aibă soarta Dictatorului, curând acest Moment Justițiar, Înălțător și Solemn, pentru Istorie și Națiune va veni!

Regimul lui Ceaușescu a căzut în numai 7 zile, Regimul politicianist, cu burghezia liberal-post-securistică aliniată în spatele ei, nu va rezista mai mult! E destul să vezi chipurile șmechere, viclene, cinice, prefăcute, lacome, meschine, parvenite, suficiente, semidocte, obtuze, oportuniste ale noii Dictaturi neo-securistice ca să înțelegi unde mai e loc pentru ei!

Altfel, ce tăcere rușinoasă a conștiințelor, ce perseverență a instinctelor, ca și cum românilor Revoluția le-ar fi supt vlaga pentru încă o sută de ani, ca și cum românilor le-ar fi dispărut demnitatea și onoarea! Timp de trei decenii postdecembriste națiunea română a încetat să mai fie apărătoarea propriilor ei aspirații! Generația postdecembristă, una dintre cele mai păguboase și meschine din istoria recentă a îngăduit, pe rând, demonizarea ideii de Revoluție, acapararea din nou a statului de către haita securistică, a aceptat umilă pierderea șansei uriașe de a chema la sânul ei Basarabia, a abandonat indiferentă cauza Bucovinei, n-a dus la capăt Procesele Adevărului (Revoluția și 13 iunie), făcându-i scăpați pe ucigașii Represiunii, a acceptat rușinea de a fi codoașa raptului generalizat al tuturor averilor sale! Pentru a ajunge astăzi, ea însăși, prada pegrei căreia i-a deschis drumul spre Putere! Și în vremea aceasta Elita ei a tăcut! A tăcut după cei 25 de ani comuniști, pentru încă 30 de ani! A tăcut!

Țară tristă, mamă a ciobanului moldovean (Că l-apus de soare/ Vreau să mi te-omoare!”) care și în miez de zi și în miez de noapte a stat cu brațele încrucișate atunci când “ ungurenii și vrâncenii” baladei noastre tutelare i-au ucis Libertatea!

Este timpul întrebărilor! Este timpul răspunsurilor!

Să nu spuneți că n-ați știut!

“Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasă țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate… Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă am împărtașit-o atâția ani, al cărei vis strămoșesc l-am visat și eu și mi-a fost îngăduit să-l văd împlinit. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre alte națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută…”

Pentru cine a scris aceste rânduri, pe patul de moarte, Regina Maria, căreia îi datorăm, în mare parte, România Reîntregită?

Pentru generația fricoasă, lașă, ingrată, pipernicită de astăzi, pentru care Țara se confundă cu Stăpânul?

Vai, România!

Claudiu Iordache
21 august 2020