Paul Goma, Săptămâna Roșie (8)

Martiriul Basarabiei si al Bucovinei de Nord
între 28 iunie 1940 si 22 iunie 1941

I

Prima perioadă de teroare:
evacuarea: 28 iunie – 3 iulie 1940:

“La Chisinău era exercitată [teroarea] decătre traditionalele «patrulele de autoapărare» (sic) cu sediul pe strada Armenească sidirijată de faimoasa “Rozenberg cea Roscată”, de Bubis, de Klinicikov side Melnic. Avocatul Steinberg a actionat independent o vreme, apoi a fost cooptat de patrule”.

A doua perioadă :
de la 3 iulie la sfârsitul lunii august:

“- Preluarea administratiei decătre functionari adusidin Rusia; “- inlocuirea «patrulelor de revolutionari locali (sic)» cu
«truditori NKVD profesionisti»;

“- Arestarea tuturor persoanelor suspecte, în primul rând a oamenilor politici, mai ales a celor din Sfatul țării care militaseră pentru unirea Basarabiei cu România din 1917: 5 fosti deputati în Sfatul țării (printre care: Ion Codreanu, Leancă, Secară, Catelli), un fost senator, acuzati de… trădare de patrie (sovietică, se întelege);

“- fosti ofiteri în Armata Albă;
“- functionari civili similitari – acestia au fost transferati pentru mai multă sigurantă la Tiraspol, pe malul stâng al Nistrului, pretextîndcă nu mai era loc la Chisinău”.

“Sărbătorirea liberării Basarabiei de sub jugul boierilor români – la Chisinău – la 6 iulie 1940:

“Statuia regelui Ferdinand pe care evreii scriseseră lozinci profanatoare siantiromânesti a fost învelită în pânză rosie siîmpodobită cu portretul lui Stalin; pe coloanele Clopotnitei Catedralei (învelite în rosu): portretele lui Stalin siMolotov;

“in tribuna oficială: N.S. Hrusciov, comisarul Mehlis, maresalul

277

Timosenko (el condusese «operatiile militare»).
“Reprezentanti ai truditorimii localnice”: fratele lui Timosenko,tăran analfabet din Furmanovka, Cetatea Albă; Krîlov, primarul Chisinăului, Sviridov, responsabilul Komsomolului.

“Cordoanele Gărzii de Onoare (comandată de generalul NKVD Bodin) erau alcătuite din: trupe NKVD sitrupe S.S. (un batalion de S.S.-isti se afla în Basarabia, pentru a-i conduce în Germania pe colonistii germani din Sud)” [vezi simărturia lui Gr. Vindeleanu]”.

“in această perioadă au fost confiscate aparatele de radio siintrodusă radioficarea.
“S-au înfiintat organizatii de partid în toate localitătile.

“La 2 august a fost adoptată legea de «Alcătuire a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti Unionale».

“Tot atunci s-a declarat «reunirea RSSMU cu RSSAM»(!)

“Noul presedinte al guvernului, Konstantinov anuntăcă Nordul [judetul Hotin] precum siSudul [judetele Ismail siCetatea Albă] nu mai fac parte din Basarabia, ci din… Ucraina”.

Organizare:“RSSM(U) condusă de o «comisie guvernamentală creată decătre Sovietul Comisarilor Poporului» în care intră:
“- tov. Ilinski, loctiitor al presedintelui (Konstantinov); “- tov. Sazîkin – ministru de Interne “- tov. Orlov, seful Cârmuirii Republicane (?)
“- tov. Soracian, – gospodăria comunală
“- tov. Melnic, pres. al sovietului orăsenesc Chisinău”.

După cum se vede: nici un aborigen…

Imediat după 28 iunie 1940, Armata Rosie a fost primită de evrei cu entuziasm: La Chisinău, avocatul Steinberg a desfăsurat lozinca:

«Bine ati venit! V-am asteptat 22 ani!» Procuror-general: evreul Chitis (de la Tiraspol).
La Orhei: s-a autoînscăunat prefect: Trostinetchi, procuror: Boris Cogan, Dr. Burd: medic primar; Rechis a doborît portretele familiei regale sile -acălcat în picioare; un soldat evreu apărăsit coloana în retragere sia tras cu arma în… statuia lui Vasile Lupu…

La Rezina: evreii au aruncat în Nistru statuia lui Ferdinand;

278

La Tighina: “comitetul de primire” (a sovieticilor) a fost animat de inginerul Muhlmann side avocatul T. Boris;

“Colectivizarea s-afăcutfără opozitie:tăranii erau de terorizati, traumatizati de brutalitatea ocupatiei siau «consimtit»”.

“CADRELE BOLsEVICILOR
Alexandru Moraru

“(documentele acuză regimul sovietic) materiale noi din arhive vechi “Procesul de colonizare a Basarabiei, început în 1812 de autoritătile

Rusiei tariste după ruperea ei din trupul Moldovei, a avut un impact tragic pen-tru românii basarabeni siextrem de favorabil pentru străini. Amestecul populatiei locale cu tot felul de veniti (rusi, ucraineni, evrei, găgăuzi, bulgari, nemti, tigani) sideportarea a sute de mii de familii basarabene în Ucraina, Altai, Siberia, preponderent din cei mai avuti, avea un scop: de a distruge structura etnică românească side a schimba raportul de forte în favoarea celor împro-prietăriti de guvernul tarist din contul populatiei locale deportate.

“Unii istorici considerăcă anume de atunci au început toate nenoroci-rile. Străinii au pus stăpânire pe economie, comert, politică sicultură.pământul mănos, frumusetea naturii, oamenii harnici, buni, primitori siîn majoritate “cu capul plecat” i-aufăcut pe străinisă creadăcă si-au găsit,pământulfăgăduintelor. Din aceste motive au începutsă-siaducăpărintii, fratii, prietenii;să cumpere imobile siproprietăti funciare la un pret de nimic, devenind adevăratii stăpâni ai guberniei Basarabia.
“Perioada anilor 1918-iunie 1940,când populatia Basarabiei prin act legislativ al Sfatului țării s-a reunificat cu țara, a fost o perioadă de ascensiune natională. Au fost stabilite principii marcante ale democratiei. Autoritătile române n-au recurs la violentă pentru a schimba raportul de forte în favoarea românilor basarabeni, n-au au fostfăcute deportări, fiindpăstrată componenta etnică constituită de Rusia taristă. Aceasta înseamnăcă întreaga masă de rusi, evrei siucraineni cum s-au stabilit în orase siorăsele până în 1917, asa aurămas. În mediul rural reprezentantii acestor natiuni nu prea se stabileau cu traiul, probabil din motivcă la sate posibilitătile de a face politică sunt mai mici. În aceiasiordine de idei trebuiesă clarificăm un lucru de la bun început: nici rusii, nici ucrainenii veniti în Basarabia nu se compară cu cei din patrie…Pe parcursul materialului, nu intentionezsă ofensez o natiune oarecare, mă refer doar la o anumită categorie de “internationalisti”.

“Darsă revenim la anul 1940.
“După cum afirmă cunoscutul istoric Florin Becescu, despre evenimen-tele care urmausă se desfăsoare în iunie 1940 populatia evreiască a fost înstiintată sipregătită din timp.

279

“Dovada constă din unele măsuri de prudentă ale comerciantilor-pre-ponderent evrei. Astfel, până în iunie 1940 erau destul de insistenti, propunând mărfurile sale pe datorie. Iar din partea a 2-a a lunii iunie 40 acestea refuzau orice livrare de mărfuri în credit.

“O parte din respectiva minoritate natională, considerati în perioada aceea mesteri ai zvonurilor, îndeplinind misiunile Moscovei, lansau printre populatie sifunctionarii români o aberantă recomandare,că în cazul cedării Basarabiei siBucovinei de Nord nu e nevoie depărăsit aceste provincii,căci sub ocupatia sovietică se vor obtine slujbe mai bine plătite. Mai mult decât atât, în taină deja erau constituite comitete speciale (compuse din principalele minorităti nationale: evrei, ucraineni sirusi), care aveau ca scop organizarea programului de primire a trupelor sovietice .

“În scopul de a demonstra credinta sovieticilor, persoane din rândul minoritătilor nationale, preponderent evrei siucraineni, înarmati în mare taină cu arme primite de peste Nistru cu câtevasăptămâni înainte de ziua nefericită de 28 iunie, au omorât, batjocorit siau adus mari stricăciuni ostasilor, ofiterilor români sirudelor acestora. Există zeci de cazuri care demonstrează,că multi soldati români au fost împuscati chiar în ziua aceasta rusinoasă,fără a avea dreptul de arăspunde cu foc la foc.
“Credcă câteva exemple după aceste afirmatii n-ar strica:

“La Chisinău, avocatul Carol Steinberg organizează, împreună cu alti (…), comitetul de primire a bolsevicilor. Acest comitet, împreună cu multă populatie evreiască întâmpină hoardele năvălitoare cu steaguri rosii sicu pla-carde pe care era scris: «Bine ati venit, v-am asteptat 22 ani!».
La Orhei, capitalistii (…) Trostinetchi, Cogan Boris, avocatul Rabinovici sidoctorul Burd, au format comitetul comunist (comitet pentru întâlnirea [întâmpinarea] eliberatorilor”, fiindcă comitetul comunist a activat în ilegalitate pe tot parcursul perioadei 1918-1940, fiind doar luat la evidenta politiei judetene – A.M.). Imediat după instaurarea regimului sovietic, Trostinetchi a fost numit prefectul judetului, tipograful Malchevici – primar, Cogan Boris: procuror sidr. Burd – medic primar al judetului. Toti acestia la intrarea trupelor sovietice au tinut discursuri prin care au adus cele mai grele insultetării noastre. (…) Rechis, fost functionar al prefecturii, a dat jos de pe pereti portretele familiei regale sile-a batjocorit în fata multimii îmbătate de fericire, iar un soldat evreu concentrat,părăsindu-siunitatea cu întreg echipa-mentul siajungând în piata orasului, a tras cu arma în statuia lui Vasile Lupu.

“La Rezina, evreii au ridicat statuia regelui Ferdinand siîn procesiune au aruncat-o în Nistru, întâmpinând pe bolsevici cu drapele rosii sipâine sisare. Aceleasifapte jignitoare la adresa demnitătii nationale românesti s-au întâmplat în târgul Telenesti.

“La Tighina comitetul de primire a trupelor bolsevice a fost format din

280

inginerul Mulmann, fost în serviciul primăriei, avocatul Titus Boris sialtii. S-au tinut de asemenea, discursuri pline de insulte sis-a manifestat îndelung pe străzi, cu steaguri rosii. Ca la comandă, toate prăvăliile sicasele (…) au fost împodobite cu drapelul sovietic. În aceeasizi s-au schimbat sifirmele.

“La Soroca, înainte de intrarea bolsevicilor s-au format gărzi (…) înarmate care au jefuit institutiile publice sicasele particulare ale românilor. Au fost ridicate toate portretele familiei regale siarse pe foc. (…) Din ordinul sovietelor în simbriacărora erau, evreii au organizat un întreg sistem de a împie-dicare a evacuării Basarabiei. Jefuiau bagaje sicreau obstacole celor ce încercausă se refugieze, în special – functionarilor, pe care îi arestau pentru a-i preda sovieticilor. Au rechizitionat, sub amenintarea revolverului toate mijloacele de transport: trăsuri,cărute, masini, etc.

“Cu un an mai târziu, la 19 octombrie 1941 Maresalul Ion Antonescu înrăspunsul lui la cele două scrisori ale lui Filderman Wilhelm, Presedintele Federatiei Comunitătilor Evreiesti din România printre alte subiecte i-a adus aminte de anul 1940:

““Vă gânditi, v-ati gândit ce s-a petrecut în sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei sice se petrece astăzi, când zi de zi siceas de ceas plătim cu mărinimie siîn sânge, cu foarte mult sânge, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reîntoarcere sine-au tratat de la Nistru până la Odessa sipe meleagurile Mării de Azov?

Dar potrivit unei traditii, voitisăvă transformati side astă dată din acuzati în acuzatori,făcându-văcă uitati pricinile care au determinat situatiile pe care le plângeti.să-mi dati voiesăvă întreb siprin Dvs.să întreb pe toti coreligionarii Dvs. care au aplaudat cu atât mai frenetic cu cît suferintele siloviturile primite de noi erau mai mari.

Ce -atifăcut Dvs..,anul trecut cînd ati auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia siBucovina, au scuipat ofiterii nostri, le-au smult epoletii, le-au rupt uniformele sicît au putut au omorât miseleste soldatii cu bâte. Am dovezi.

Aceiasiticălosiau întâmpinat venirea trupelor sovietice cu flori siausărbătorit-o cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare.

În timpul ocupatiei bolsevice, aceia pentru carevă înduiosati astăzi au trădat pe bunii români, i-au denuntat urgiei comuniste siau adus jale sidoliu în multe familii românesti.

Din pivnitele Chisinăului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor nostri, care au fost astfelrăsplătiti fiindcă 20 de ani au întins o mână prietenească acestor fiare ingrate.

Sînt fapte ce se cunosc, pe care le cunoasteti desigur siDvs. sipe care le puteti afla în amănunt.

V-ati întrebat Dvs. de ce si-au incendiat evreii casele înainte de a se

281

retrage?vă puteti explica de ce în înaintarea noastră am găsit copii evrei de 14-15 ani, cu buzunarele pline de grenade?

V-ati întrebat cîti din ai nostri aucăzut omorâti miseleste de coreligionarii Dvs., cîti din ei au fost îngropati înainte de a fi morti? Voiti siîn această privintă dovezi – le veti avea.

Sînt acte de ură, împinsă pînă la nebunie, pe care evreii Dvs.au afisat-o împotriva poporului nostru tolerant siospitalier, dar astăzi demn siconstient de drepturile lui.” (subl. mea, P.G.)

“Zilele trăite la sfârsitul lui iunie 1940 au fost desigur din cele mai tragice pe care le-a trăit vreo dată neamul românesc siconstituie o perioadă neagră în istoria lui.

“Deja e pe sfârsite al 5-lea an din mileniului III, dar până în prezent existăcărti “închise în puscării”. Pentru a confirma justetea acestor cuvinte e de ajunssăvă propunsă găsiti de exemplu douăcărti considerate”periculoase” până în prezent:

“1. Basarabia dezrobită (drepturi istorice, nelegiuiri bolsevice, înfăptuiri românesti), lucrare a Guvernământului Basarabiei apărută în iulie 1942 sub îngrijirea Înstitutului de Arte Grafice” Marvan” S.A.R. (292 pag.)
“În temeiul unui document de arhivă sovietic din 1940 – în 2003 pregătisem un material documentar intitulat “1940: când au năvălit “elibera-torii”publicat însăptămânalul”Glasul Natiunii” în nr.24-29 din iulie-august. Acest articolul este o dovadă, prezentând câteva sute de argumente solide, inclusiv statistice, economice siculturale,că spre mijlocul anului 1940 în Basarabia majoritatea oraselor siorăselelor erau deja electrificate sitelefoni-zate, activau o sumedenie de scoli, o retea bună de sosele, biblioteci, magazine, cinematografe siteatre. Pentru informare: în 1940, până la 28 iunie, în Chisinău erau mai multe cinematografe decât în 2005.
“Toate institutiile statului aveau clădiri bine amenajate. ținând cont de faptulcă toate aceste Informatii au fost depistate din document rusesc scris de autoritătile sovietice după 2 luni de la ocupatia Basarabiei decătre URSS avem toate motivelesă credem cele relatate mai sus. Tot în documentul cu pricina este inclusă siprima împărtire administrativ-teritorială în proaspăt înjghebata de autoritătile staliniste RSS Moldovenească.

“Adică, după lichidarea structurilor statale românesti (primării, prefec-turi, judete etc.) sunt formate structuri după modelul sovietic (sovietesătesti, soviete raionale, soviete orăsenesti, toate subordonate structurilor partidului comunist (bolsevic) din localitate, raion, oras, republică etc.

“În fruntea fiecărui raion au fost înscăunati câte 3 secretari ai CR al PC(b) M, adică Primul secretar, al II-lea secretar sisecretarul pentru ideologie sipropagandă, mai popular spus secretarul al III-lea. De facto acesti trei erau

282

factorul de decizie în raion, oras, republică sinu sovietele de deputati, care aveau uneori drept de decizie numai în chestiuni de gospodărire.

“Darsă vedem cine erau acesti secretari; adică de unde au fost adusi, unde au fost înscăunati, de ce nationalitate erau sice studii aveau ?

“Documentele prezentate în continuare sunt pregătite sitraduse de mine; se publicate în premieră absolută.

“Raionul, Judetul, Numele, anul nasterii, Nationalitatea, studiile Bolotino, jud.Bălti: Bargan Martân Alexeevici, 1898 Moldovean,
studii medii
Bălti: Bukin Mihail Vasilievici, 1897, Rus, medii
Brătuseni: Cehun Senion Petrovici, 1899, Ucrainean, primare
Briceni: Razumovici Cuzima Sp, 1907, Ucrainean, medii
Glodeni: Ivasciuk Chiril Axente,1903, Ucrainean, primare

Edinet: Trofimenco Nichifor Af, 1902, Ucrainean, medii incomplete

Cornesti: Snejnoi Casian Iacov, 1904, Ucrainean, primare
Chiscăreni: Vidis Stepan Corneevici, 1908, Ucrainean, medii incomplete

Lipcani: Morgun Feodor Achim, 1903, Ucrainean, primare
Râscani: Sirotenco Ivan Ivan, 1901, Ucrainean, medii
Sculeni: Kisticov Ivan Ivan. 1906, Rus, superioare incomplete
Sângerei: Morenco Mihail Matvei, 1911, Ucrainean, medii
Ungheni: Poleanin Semion Af, 1904, Rus, medii
Fălesti: Ahmatov Iliea Trof, 1898, Ucrainean, medii

Budesti, jud. Chisinău: Afanasenco Stepan Vl, 1903 Rus, medii incomplete

Bujor: Vnucov Afanasii Iliici, 1903, Ucrainean, primare
Călărasi: Smiciok Vasilii Martâ, 1901, Ucrainean, superioare

Chisinău: Kopâlov Piotr Ivan,1910 Rus, la studii este scris muncitor

Nisporeni : Bondarenco Zahar Iliici, 1901 Ucrainean, primare
Leova: Ursul Vlas Ivan, 1907, Moldovean, medii
Brăviceni, jud. Orhei: Kosticov Andrei Mih, 1905 Rus, primare
Susleni: Zaharov Arsenii Zahar, 1901, Rus, primare

Răspopeni :Doncenco Grigorii Pav.? Ucrainean, medii incomplete Rezina: Tiscenco Ivan Petr, 1906, Ucrainean, medii
Telenesti: Racinskii Leonid Fedor,1907 Ucrainean, medii incomplete

Criuleni: Rulev Piotr Andreevici, 1902 Bielorus, superioare
Orhei : Litvinov Alexandr And, 1896, Ucrainean, medii incomplete

Chiperceni: Lemisenco Piotr Ivan., 1910, Ucrainean, medii incomplete “Lista prim-secretarilor ai CR al PC(b) din Moldova (functii sipersoane aduse de puterea sovietică în 1940 după ocupatia Basarabiei de URSS

– A.M.), aprobată la sedinta Biroului CC al PC(b)M (Procesul-verbal nr.9, s 1, din 29 octombrie 1940

283

“Observati, în lista primilor secretari sunt înscrisitocmai 2 “moldoveni”, care-s siei de peste Nistru (dar “peste Nistru” e siTiraspol siCamenca sau Grigoriopol, siReazani, siHaricov siRostov). Minim 6 din acesti prim -secretari aveau studii primare (adică stiausă scrie sisă citească, probabil-sisă numere). Este semnificativ sifaptul,că din 28 de secretari – 18 sunt ucrai-neni, 7 – rusi, un bielorus si2 “moldoveni” care, cel putin, nu erau din Basarabia sinu cunosteau româna.să vedem poate în rândul secretarilor II al CR al PC(b)M găsim mai multi moldoveni .

“LISTA SECRETARILOR II ai CR al PC(b) al Moldovei (functii sipersoane aduse în 1940 după ocupatia Basarabiei de URSS), aprobată la sedinta Biroului CC al PC(b) din Moldova nr.9 s 2 din 29 octombrie 1940

“Raionul, Judetul, Numele, anul nasterii, Nationalitatea, studiile Bălti, judetul Bălti : Berdnic Alexei S, 1908, Ucrainean, medii Briceni: Alexandrov Ivan S, 1904, Rus, medii

Glodeni. Davidenco Ivan C, 1907, Ucrainean, medii Lipcani: Cechin Leonid C, 1906, Ucrainean, primare Râscani: Dranev Semion A, 1904, ?, primare Ungheni: Paraconnâi Alexei, 1901, Ucrainean, primarefălesti: Luchianov Avraam Z, 1900 Moldovean ? Edinet: Bricevschii Anton. I,1904, Ucrainean, medii

Bujor, jud.Chisinău: Naidâs Mihail P, 1907, Ucrainean, medii incomplete

Kotovsk: Cernihovschii Ivan,1904, Ucrainean, medii
Călărasi: Tarasenco Ivan S, 1903, Ucrainean, medii
Chisinău: Rahmanin Cuzima, 1903 Rus, primare
Brăviceni, jud.Orhei: Dernov Alexandru, 1907, Ucrainean, medii
Chiperceni: Talpă Trofim G, 1903, Moldovean, medii
Criuleni: Borovicov Vasilii, ? ? , ?
Orhei : Nos Ivan Petrovici, 1906, Ucrainean, medii incomplete
Telenesti: Pieanâh Pavel A, 1897, Rus, medii
Susleni: Hranovschii Feodor, 1908, Moldovean, medii incomplete

Rezina: Moiseenco Constan., 1907; Ucrainean, medii

“Referitor la secretarul II al CRfălesti al PC(b)M totul este clar : este moldovean sise numeste Avraam. În schimb din ceilalti 19 secretari II ai CR al PC(b)M 11 au fost ucraineni, 3 rusisi2 moldoveni. Dacă judecăm după numărul de ucraineni la posturile de secretari ai CR ale PC(b)M este greu de înteles cine totusia ocupat Basarabia rusii sau ucrainenii ?

“Dacă ne abatem putin de la subiect simedităm la rece, apoi anume acestea sialte sute de cadre de “cileni”adusipentru ocuparea posturilor de

284

ministri, directori, ofiteriNKVD, medici, etc. au alcătuit baza nomenclaturii comuniste din RSSM. Anume acesti suspusiau primit gratuit apartamentele cele mai bune, casele cele mai bune, posturile cele mai bine plătite, dreptul de a face cumpărături în magazine speciale bine aprovizionate etc.

“Fără îndoialăcă toti acesti venitici la rândul lor si-au adus rudele, copiii, prietenii asezându-i în casele băstinasilor, care au fost deportati, împuscati, aruncati de vii în gropi cu var. Toate orasele siorăselele noastre au fost împânzite de larva comunistă. Acei putini, care n-au izbutitsă primească case sau apartamente gratuit, sile-au cumpărat la un pret de nimic. Nu voirămâne socat, dacă voi afla de exemplu,că strada stefan cel Mare este locuită de 2 moldoveni! Zic acestea, fiindcă nomenclatura este nemuritoare, pur sisimplu periodic îsischimbă culoarea politică pentru a regenera!

“RAIONUL, JUDEțUL NUMELE, ANUL NAsTERII
NAțIONALITATEA, STUDII
Bălti, jud. Bălti: Lavis Vasilii I., 1907, Ucrainean, superioare
Briceni: Kravcenco Mihail Ia, 1906, Ucrainean, primare
Sculeni: Ognev Nicolai Gr, 1904, Ucrainean, superioare
Brătuseni: Mihailicenco Mihail E, 1901, Ucrainean, primare
Edinet: Cartasev Semion S, 1905, Rus, primare
Lipcani: Taran Vasilii N, 1901, Ucrainean, medii
Rîscani: Iascenco Alexandr L, 1902, Ucrainean, primare
Sângherei: Bezrucco Condrat M, 1902, Ucrainean, primare
Ungheni: Kricun Grigorii A, 1905, Ucrainean, medii incomplete
Chiscăreni: sapoval Ivan A. ? Ucrainean, medii

Budesti, jud. Chisinău Evtusenco Pavel F, 1908, Ucrainean, primare

Bujor: Poprujnâi Ivan Gr, 1906, Ucrainean, primare
Kotovsk: Covaliciuk Alexandr, 1904, Ucrainean, primare
Călărasi: Capran Miron M, 1893, Ucrainean, primare
Chisinău: Bârica Ivan F., 1909, Ucrainean, primare
Nisporeni: Belicenco Profirii F., 1903, Ucrainean, primare
Străseni: Oleinic Ivan M., 1907 Ucrainean , primare

Criuleni, jud. Orhei: Luchianenco Serghei M., 1903 Ucrainean, primare

Orhei: Kusneriov Alexei D., 1908 Ucrainean, medii incomplete
Telenesti: Malahov Ivan G., ? Moldovean, medii speciale
Rezina: Prohorschii Ivan F., 1900, Ucrainean, primare
Susleni: Grenenov Timofei Ia., 1905, Rus, primare

Răspopeni: Tcaci Chiril T., 1904, Moldovean, medii incomplete Lista secretarilor responsabili de cadre în CR ale PC(b)M, aprobată la sedinta Biroului CC al PC(b) din Moldova (Procesul-verbal nr.9, 3 din 29.10.1940)

285

“Darsă revenim la temă sisă vedem cine erau secretarii III ai CR ale PC(b)M ?După cum vedeti în tabelul de mai sus deosebiri esentiale nu prea sunt,comparativ cu cei înscrisiîn primul sial doilea tabel. Din 23 de secretari ai CR al PC(b)- 18 sunt ucraineni, 2 rusisidin nou 2 moldoveni, dacă numele de Malahov Ivan sau Tcaci Chiril poate fi atribuit la moldoveni. Totodată, 15 secretari aveau studii primare sierau responsabili de cadre la fel ca siceilalti opt.
“si iatăcă toti acesti “cărturari”au venit aicisă bage pe gât populatiei băstinase sistemul stalinist sinoul mod de viată – socialist siateist.

“În caracteristicile acestor “înalti demnitari” semnate de secretarul CC al PC(b)M Borodin se mentionează sivechile locuri de muncă a celor nomina-lizati. De exemplu:
“1. Doncenco G.P. – [ ]

Nota P.G.: aici documentulpăstrează doar numele proprii, celelalte date sunt ilizibile.

“2. Tiscenco I. P. – [ ] 3. Ursul V.I. – [ ] 4. Rozumovici C.S. – [ ]

5. Morgun F.A. – [ ] 6. Alexandrov I.S.- [ ] 7. Cechin L.C. – [ ]
8. Prohorschoi I.F. – [ ] 9. Cusnerov A.D. – [ ] 10. sapoval I.A. – [

11.Bezrucico C.M. – [ ]

]

“Lista poate fi continuată. În unele documente nu estearătată adresa fixă de unde a venit un cârmaci sau altul, ci numai se mentionează “când a venit în RSSM sau când a fost numit în functie…”, dar informatia, în esentă, este de acelas gen.

“Cu unele exceptii. Unii din cei trimisiîntelegeaucă sunt niste mario-nete de executie în politica lui Stalin ; altii pur sisimplu, nu doreausă-sipărăsească orasul, famila siîncercausă se eschiveze…dar o încurcau. De exem-plu, la sedinta Biroului CC alPC(b)M (Procesul-verbal nr.9, punctul 31) din 29 octombrie 1940 a fost “ascultată” cererea lui Melinic Filip Chirilovici, care a fost trimis de CC al PC(b) al Ucrainei pentru a lucra în Basarabia (conform originalului). Probabilcă autorul cererii revenise în patrie, iar cererea fiind discutată în lipsa lui. si iată ce a hotărât Biroul CC: “În legătură cu faptulcă tov. Melinic F.C. a plecat din Moldova la locul anterior de lucru în or. Haricovfără permisiunea CC al PC(b) al Moldovei siprin aceasta s-a dovedit a fi nediscipli-nat – fiind membru alPC(b), de a anunta CC al PC(b) al Ucrainei side rugat Comitetul Regional al PC(b)U din Haricovsă fie ascultat în calitate de dezertor”.
“Dar cazuri de acest gen erau rare. În majoritate ocupantii erau extrem de multumiti. Primind posturile, pe care tot ei le-au născocit, erau cazati în cele mai bune case sau apartamente, care în scurt timp treceau în posesia lor la un pret de nimic sau gratis; salariile-cele mai mari; dreptul de a judeca populatia băstinasă, a-i trimite prin lagărele din Siberia, Altai etc; dreptul de a închide

286

scolile sibisericile natio-nale; dreptul de a anula toatecărtile cu caractere latine, indiferentcă sunt în română, franceză, germană sau engleză ; dreptul de a se folosi de rodul muncii oamenilor pasnici din Basarabia.
“Aveau drepturi sierau multumiti.

“Iată o scurtă caracteristică semnată de secretarul PC(b)din Moldova tov.Borodin unuia din acesti multumiti:
[siacest pasaj este ilizibil – P.G.]

“Anexarea din 1940 nu putea fi posibilăfără acordul prealabil al Germaniei din 23 august 1939, când Hitler siStalin si-au împărtit sferele de influentă în Europa de Est. Astfel, Basarabia Nordul Bucovinei siținutul Hertei au devenit primele regiuni românesti în care a fost instaurat regimul comunist, anticipând, de rând cu ocupareatărilor Baltice sia unor teritorii apartinând anterior Poloniei, expansiunea dominatiei sovietice asupra întregii Europe Centrale side Est după cel de-al doilearăzboi mondial. România pierdea 3 776 309 cetăteni, dintre care 53,49% români, 10,34% rusi, 15,50% ruteni siucraineni, 7,27 % evrei, 4,91 % bulgari, 3,31 % germani.

“Conform surselor sovietice numai în perioada 28 iunie -decembrie 1940 s-au repatriat în Basarabia în jur de 300 000 basarabeni aflati în străinătate. Dintre acestia aproximativ 220 000 proveneau din România, în rândulcărora, după date românesti, “erau foarte multi evrei”.
“Pentru a justifica declaratia mincinoasă a lui Molotovcă “în Basarabia populatia majoritară o constituie ucrainenii”, autoritătile sovietice au depus eforturi mari pentru a transforma mincuna în realitate. La acest capitol se înscrie siurmătorul documentul inedit din fondul arhivistic al CC al PCM, depozitat la Arhiva organizatiilor social-politice a RM. Înainte de avă propune textul documentului,vă amintimcă în 1940, potrivit întelegerii dintre Stalin siHitler, mii de familii germane care locuiau în Basarabia s-au evacuat în Germania. Este binecunoscută hărnicia, punctualitatea, practicitatea nemtilor. Au lăsat case bune, bine amenajate siau plecat spre patria lor istorică.

“Autoritătile staliniste au luat la evidentă tot imobilul respectiv siau hotărât ca în scopul destabilizării unitătii nationale românesti din Basarabia, în casele nemtilor plecatisă fie strămutati colhoznici ucraineni din diferite regiuni ale RSS Ucrainene. Observati! Nu români din Basarabia, nu rusi, nu bielorusi, ci ucraineni. Iar acum textul documentului:
“Procesul-verbal nr.20 , s 8 al sedintei Biroului CC al PC(b)M din 21 decembrie 194020 “Despre situatia privind strămutarea kolhoznicilor din regiu-nea Izmail în fostele colonii germane”, Biroul CC al PC(b)M a constatatcă strămutarea kolhoznicilor din regiunile RSS Ucrainene în fostele colonii germane din regiunea Izmail se îndeplineste neorganizat. Descărcarea celor strămutati siaverii lor din vagoane se înfăptuieste extrem de încet, esaloanele cu cei strămutati stationează câte 10-20 de ore în asteptaresă fie descărcate. Cei

287

sositi, după descărcare în statii, îngheată de frig în statii câteva ore în asteptarea Transportului pentru a fi dusila locul destinatiei. Durata mare a aflării în drum a celor strămutati, lipsa de combustibil în vagoane sia hranei pentru vite a dus la o îmbolnăvire în rândul celor maturi sia copiilor. Drept consecintă a celor expuse, pe tot parcursulcăii ferate Chisinău, inclusiv statiile de intersectie sianexele, de la 4 până la 18 decembrie 1940 din 43 de esaloane cu strămutati au fost descărcate numai 15 esaloane. Numărul mare de vagoane nedescărcate cu strămutati (1500 de vagoane) crează dificultăti în activitateacăilor ferate.
“Biroul CC al PC(b)M Hotărăste:
“1. De înstiintat CC al PC(b) al URSS siCC al PC(b)al Ucrainei despre faptulcă din partea comitetului pentru strămutare de pe lângă Sovnarcomul RSS Ucrainene, Comitetul Regional Izmail al PC(b)U siexecutivul regional n-au fost luate toate măsurile privind repartizarea kolhoznicilor strămutati.

“2. De însărcinat Sovnarcomul RSS Moldovenesti de a pune la dispozitie fonduri de furaje siproduse alimentare în ajutorul kolhoznicilor strămutati.

“3. De însărcinat sefulcăii ferate Chisinău tov. Golicsă ea toate măsurile pentru o miscare cât mai rapidă a esaloanelor cu strămutati la locul destinatiei.

“4. De însărcinat Comitetul Judetean Bender, comitetele orăsenesti Tiraspol siChisinău, comitetul raionalcăinari al PC(b)M de a orga- niza controlul asupra deplasării esaloanelor cu cei strămutati siacordarea ajutorului necesar acestora.

“5. În scopul acordării ajutorului kolhoznicilor strămutati, de a forma o comisie din 3 persoane: vicepresedintele Sovnarcomului RSSM-tov. Rudi, seful sectiei transport al CC al PC(b)M – tov. Ivancihin siseful sectiei transport NKVD acăii ferate Chisinău – tov. Anosov. Secretarul CC al PC(b)M Borodin”

“Deci, o politică destul de clară : băstinasii în gropi cu var, împuscati, în cel mai „bun caz” deportati în Siberia siAltai; străinii – în casele acestora.

“Atunci, în 1940 tovarăsul Nimeni a devenit stăpân în Basarabia. “Alexandru Moraru, istoric, mun. Chisinău“

Nota: Desiîn text se fac trimiteri bibliografice, acestea nu există. P.G.

in afară de “justitie” side politie politică (NKVD) în care au a ctivat, evreii au avut de distrus: cultura, învătământul sireligia.
– au atacat scoala românească, europeană, impunînd scoala sovietică, prin discreditarea familiei, a respectului fată de profesori («Mama voastră: Uniunea Sovietică, Tatăl vostru: Tovarăsul Stalin!»), promovînd-încurajînd denuntul, lepădarea depărinti după modelul Pavlik Morozov;

288

– au atacat cartea: au ridicat din biblioteci, de la particulari siau ars toate volumele «tipărite cu litere burgheze, monarhiste, nationaliste, fasiste» (citeste: latine); cele tolerate au fost “epurate”.

Rezultat – în învătământ:
– scoli de rang secundar, la Chisinău: 25 rusesti, 17 «moldovenesti», 5 evreiesti”;

– facultăti: la Chisinău sila Cernăuti – de filologie-pedagogie – însă numai în ucraineană siîn rusă. Facultăti tehnice: numai în afara «republicii», cu precădere în Ucraina; aceeasipolitică sicu scolile de meserii: adolescentii care doreausă învete o meserie, după un examen de limbă rusă, erau trimisila scoli-internat în Ucraina”.

“La 1 ianuarie 1941 s-a anuntat: alfabetul latin a fost interzis, înlocuit cu cel chirilic”.

Fabricarea “linghii maldavinesti” (limbii moldovenesti) – din arhaisme, din rusisme, din “adaptarea” rusismelor sieliminarea tuturor neologismelor franceze – dar nu sigermane!

“Biserica a fost interzisă în faza a doua (1 ianuarie 1941), însă preotii,călugării, credinciosii au fost agresati din primele momente ale regimului sovietic. Evreii au fost în majoritate zdrobitoare alcătuitorii Brigăzilor de Propagandă Antireligioasă (“S.V.P”). Eipătrundeau în catedrale, în biserici, în mănăstiri, chiar în timpul slujbei religioase, cu drapele rosii, cu sepcile pe cap, urlînd: «Moarte popilor! Jos opiul noroa-delor!!», după care treceau la devastări: doborau, spărgeau icoanele, le mâzgăleau cu vopsea – nu de putine ori cu scârnăvie – scoteau ochii sfintilor; uneori, pe dosul lor lipeau portretul lui Stalin. Intrau în altar, se îmbrăcau cu vesmintele preo testi – si, cu pumnul ridicat, cântau Internationala. Scuipau crucile, urinau în fata altarului – credinciosii nu îndrăzneausă se opună: în usă se aflau NKVD-isti înarmati, gatasă inter-vină. Au pângărit, au arscărtile de cult, precum sicele din bibliotecile parohiale, episcopale, mitropolitane. Au perchezitionat locuintele, confiscînd, distrugînd icoane, crucifixuri, biblii. Lăcasurile de rugăciune au fost prefăcute în cluburi, magazii, grajduri. Paraclisul Palatului Mitropolitan a fost amenajat în sală de spectacole a Palatului Pionierilor. Capelele din cazărmi: în magazii, grajduri. O bisericută din portul Ismail în magazie, iar o capelă militară din Cetatea Hotinului – în latrină.

289

Tinerii evrei din Brigăzile Antireligioase perturbau, fluierînd, huiduind cortegiile funebre…

Există informatii potrivitcărora Sorin Toma – de pildă – a avut un rol de seamă în “noua cultură – sovietica”:cărtile din biblioteci (tipărite cu “litere monarhiste”) au fost retrase sidistruse; deasemeni a avut un rol hotărîtor în inventarea “limbii moldovenesti”; a activat cu entuziasm siîn Brigăzile Atee;

Cât despre Perahim (Jules), el s-a ocupat de muzee side bietul patrimoniu artistic (cât fusese, după noaptea rusească de până la 1918, după ravagiile Marii Revolutii din Octombrie). El a fost responsabilul suprem al “lichidării” tuturor muzeelor din Basarabia, fie acestea de oarecare importantă, ca cele de la Chisinău siCetatea Albă, fie judetene: Orhei, Soroca, Hotin, Ismail. Exponatele, în cel mai fericit caz au fost “centralizate” – în magazii – fie, în cazul picturilor – pur sisimplu furate de tovarăsii revolutionari din echipa de “artisti” ai lui Perahim. Tot el este autorul distrugerii-dispersării-pierderii pentru totdeauna a pieselor din muzeelor religioase – întreprindere în care a primit două mâini de ajutor de la Sorin Toma.

incă nu am aflat cu ce s-a ocupat – la Chisinău – tovarăsul Celac, tatăl lui Sergiu sial Marianei. Vom afla în curând (fireste: prea-târziu).

48 preoti deportati, ucisi, dispăruti între 1940-1941:
Preoti ucisiimediat după Cedare, decătre evrei: Eustatie Chirită, Gheorghe Mihalache, Gheorghe Tudorache, Teodor Bunescu, Gheorghe Maleavin (vezi simai jos: Motescu, E. Popovici, Nicador Maleschi).
Au murit “de inimă rea” în ziua Cedării preotii: Mihail Vasilache, Dumitru Cozinschi, stefan Zagorodnâi, Ion Dulap.

Printre detinutii “arsi” în închisoarea din Orhei s-a numărat siele-

vii cu condamnări “mici” din Lotul Institutului Pedagogic (vezi nota nr. 1 la acest capitol); sipreotul Mina țărus.

Silitisă fugă în iulie 1941, rusii au vrutsă-i împuste, dar evreii au impus “pedeapsa focului”: au incendiat penitenciarul, cu arestatii în celule.

in groapa comună din curtea sediului NKVD Orhei au fost găsite cadavre cu chipurile arse cu vitriol, imposibil de identificat.

La Ismail una din gropile comune a fostsăpată în… cimitirul evreiesc.

290

“inchisoarea: până la 15 februarie 1941: arestate 48.000 persoane”.

“Deportarea :fără judecată – «pe bază de listă»;
“a) capi de familie
“b) familii întregi

“Pe vagoane scria: «Tren cuprinzînd muncitori români care au fugit din România de sub jugul boerilor, casă vină în raiul sovietic. Iesiti-le în cale cu flori!»”

Numărul deportatilor nu se cunoaste cu precizie. Se credecă cel putin 300.000 persoane.
in locul lor au fost adusicca 200.000 de nemoldoveni.

Planul de deportări fusese pus la punct mult timp înainte de ocuparea Basarabiei sia Bucovinei.

Scopul: desnationalizarea.

“in toamna anului 1941 unităti ale Armatei române au descoperit, lângă Odessa, un tren de marfă: în fiecare vagon (din cele 22) câte 40-60 persoane împuscate prin peretii de lemn [Doar acest tren a cuprins 1.000 victime]. Adulti, femei, copii – fuseseră arestati sitrimisiîn Siberia cu câteva zile înainte de izbucnirearăzboiului…”

“«Rezolvarea somajului» (deportarea mascată) prin «depla-sare benevolă»:

“- până în septembrie 1940 «trimisiîn URSS» [din Teritoriile Ocupate]: 135.000 muncitori;
“- în octombrie-noiembrie: 19.200
“- în decembrie: 27.000

“Acestia erau «trimisiliberi»”.

“Asasinatul individual, colectiv:
“- arestatii mai putin periculosierau deportati;

“- periculosii erau asasinati pe loc, după ce, sub tortură, li se zmulgeau scrisori care trebuiausă pară expediate din… Siberia.

“- la Chisinău, executiile: în beciul sediului NKVD din str. Viilor nr. 97. in septembrie 1941 [la trei luni după liberare] au fost descoperite

291

87 cadavre, dintre care 15 într-o groapă comună – mâini, picioare legate; “- la Ismail: sediul NKVD, subsolul imobilului din str. G-l
Văitoianu: 6 cadavre (5 bărbati, o femeie), mâini legate la spate;

“- la Cetatea Albă: 19 aprilie 1942 – 19 cadavre;

“La Cernăuti: înainte de 22 iunie 1941 sovieticii «arestaseră prea multi, nu-i mai puteau transporta; i-au legat, i-au asezat cu fata în jos, au trecut cu tancurile peste ei»;

“Orchestra simfonică a Basarabiei fusese surprinsă de cedare într-un turneu de concerte prin tară. S-a întors în 3 iulie [1940]. in gara Chisinău toti muzicienii au fost suiti în camioane, dusi, în Valea Morii, lângă Orhei siîmpuscati”;

“După izbucnirearăzboiului: la Sorotov, au fost executati 15.000 ostatici siprizonieri români ca represalii pentru împuscarea ostaticilor evrei după explozia Comandamentului de la Odessa.”

După o statistică sumară alcătuită de români la sfârsitul anului 1941: în intervalul de 12 luni – între 28 iunie 1940 si22 iunie 1941 – au fost asasinate sau au murit sub tortură cca 30.000 de persoane.

“in ajunul Pastelor 1941, un grup de 40 elevi de la Institutul Pedagogic nr. 2 din Orhei au redactat manifeste antisovietice – redactate de profesoara de filosofie Maria Manjaru side elevul Dumitru Avramoglu: “«Ne-amsăturat de regimul side pâinea sovietică! Vrem pâine românească! Jos Bolsevicii! Jos NKVD! Jos Stalin!» Trădati de o colegă evreică, au fost arestati. in frunte cu profesoara, elevii majori: Anatolie Guma, Grigore Mihu, Vichentie Eprov, Victor Bradetchi, Anatolie Cotun, Onisie Cozma au fost executati ca «spioni sitrădători de tară»; minorii au fost condamnati la pedepse între 10 si25 ani”.1)

“Pe ocupanti îi impresionaseră prăvăliile în general, în special magazinele alimentare. Cumpărau cantităti enorme de alimente. Mâncau pe loc, până li sefăcearău. Trimiteau colete uriase la ei, în Rusia.
“Spre uimirea localnicilor, Rusii cumpărau mari cantităti de vase de bucătărie, mosorele de ată, zeci de metri de panglică, ace de cusut, ace pentru masini de cusut, nasturi 2) – mai cu seamă nasturi. in magazinele

292

de îmbrăcăminte erau uluiti de ce se putea găsi – nu se atingeau depălării, cravate (considerate «burgheze»). Era frecvent ca rusoaicelesă iasă în oras îmbrăcate încămăside noapte, crezîndcă sunt rochii de stradă. Au fostvăzute purtînd sutien peste rochii, peste bluze”.

Masacrul de la Fântâna Albă (după mărturia supravietuito-rului Vasile Vorobet, publicată în Datoria românească, Chicago, Il, USA – Anul IX, nr. 23, nr. 2/2004):

“La 1 aprilie 1941, lângă localitatea Fântâna Albă din Bucovina ocupată de sovietici a avut loc un masacru: victime: românii care au încercatsă se refugieze în patria mamă. (…) Nu trecuse nici un an în infernul ocupatiei bolsevice siromânii, cei de neam side sânge cu noi, majoritatea situati pe ambele maluri ale Siretului (Idesti, Suceveni, Demca, Carapciu, Petriceanca, Cupca,pătrăutii de jos, Hliboca, s.a.) au fost cuprinside îngrijorare: se începuse măsurareapământurilor, apădurilor, inventari-erea averilor în scopul înfiintării colhozurilor, recrutarea tineretului în Armata Rosie, dijmuirea recoltelor prin ‘cote’ obligatorii etc. La toate acestea se adăuga durerea cea mare: prin ocu-parea acesteipărti din Bucovina, multi dintre ei au fuseseră despărtiti depărinti, de copii, de soti, de sotii, de frati, de surori.

“Celelate nationalităti (nemti, poloni, evrei, slovaci) au primit dreptul la repatriere. Dinpătrăutii de Jos s-a iscat zvonulcă siromânii potsă se repatrieze, trecînd gardul de sârmă ghimpată în România. Acest zvon a zburat din gură în gură prin satele amintite siastfel, la 1 aprilie 1941 mii de români au luat hotărîreasă lase agoniseala de-o viată acolo sisă trăiască restul vietii în România-Mamă.

“Lângă moara din Hliboca s-a desfăsurat un miting ad-hoc. invesmântati în haine desărbătoare (…) s-au strâns toti cei care si-au pus în gândsă treacă gardul de sârmă. Oamenii, cu lacrimi în ochi de bucurie sisperantă rosteau rugăciuni. Au scos din biserică pentru a fi însotiti pe drum cruci, prapori, icoane. Cineva din multime a spus cu glas tare: «Oameni buni, la granită ne asteaptă fratii din România cu pâine sisare!» La rândul lor siei veneau cu pâine sisare în stergarea albe. Toti aveau convingereacă se apropie timpulsă-sipoată revedea, în sfârsit, sotia, sotul, tatăl, fiica, fratele.

“S-a dat un semnal de plecare spre granită (…) pe un drum depădurecătre toloaca [păsunea, islazul – n.m.] de la Varnita, Fântâna Albă. Mergeau în grupuri, cu icoanele în brate. Cei din fată aveau trico-

293

lorul desfăcut, înconjurat de prapori, steaguri albe sicruci. Din când în când se auzea din multime: «Trăiască România Mare siRegele Mihai!». Din spate se auzeau alte voci: «La granită! La granită!»

“Grănicerii ocupantilor le-au iesit înainte, îndemnîndu-isă facă cale întoarsă,că altminteri au ordinsă tragă (…) Ei nu au crezut. Cum puteausă creadă când consăteni de-ai lor de alte nationalităti au fost sprijinitisă plece! Ignorînd somatiile, în strigătele disperate:
“«La granită, la granită!», au pornit mai departe.
“Din acel moment s-au închis usile iadului. După primele rafale lumea s-a aruncat lapământ. Cei nevătămati, la îndemnul celor din urmă: «inainte! Ura!», s-au ridicat reluîndu-sidrumul, dar sidin acestia aucăzut multi sub gloante. Din multime se insista: «Ridicati batistele albe!», dar gloantele ciuruiau simâinile ridicate sibatistele. (…) Se trăgea din toatepărtile. Ceirămasivii încercausă fugă sprepădure, unii dintre ei târîndu-serăniti siplini de sânge. Se trăgea sidinpădure, de după copaci. Toloaca de la Varnita s-a umplut de mormane de cadavre. Mame cu copii mici ascunsiîn traiste sau duside mânăcădeau sinu se mai ridicau. Peste tot se auzeau vaiete, gemete, blesteme. (…) s-a pornit o adevărată hăituire sivânătoare de oameni.

“O parte dintre cei care au scăpat cu viată au fost deportati în Kazahstan. Numitul Tudor Deca s-a întors de acolo după 28 ani. Acasă n-a mai găsit pe nimeni.pădurarul de atunci, la câteva zile după astuparea gropilor comune, a găsit înpădure, după o grămadă de vreascuri, un copil de 7 ani, mort pentru că i se scursese tot sângele din cauzarănilor (…).

“Unul din supravietuitorii masacrului, prof. Gheorghe Mihailiuc povesteste:

“«Invazia sovietică din 1940 s-a dovedit a fi cea mai îngrozi-toare, cea mai lipsită de umanitate. Odată cu venirea lor a început pro-cesul de asimilare, insistîndu-se pentru disparitia trăsăturilor specifice românilor, a limbii române, elementul de bază a natiunii. Peste tot s-a pus în practică rusificarea: obiceiurile, traditiile neamului erau interzise, religia era oprimată, chiar gândirea omului era dirijată din afară.sărbătorile religioase sinationale, interzise. Pentru a stârpi orice deviere de la linia ideologică impusă s-au comis tot felul de atrocităti: persecutii, condamnări, deportări, jefuirea oamenilor mai înstăriti, falsificarea istoriei (crimă care continuă siazi)»”

“(…) Dupăcăderea comunismului si destrămarea«Minunii»

294

Sovietice, în locul odioasei crime, urmasii celor dispăruti au ridicat sisfintit în anul 1943 (…) o TROIțĂ – pe care autoritătile ucrainene au demolat-o!” [sublinierea mea, apăsată].

“in noaptea de 13 spre 14 iunie 1941 (joi spre vineri) a început deportarea masivă a Basarabenilor sia Bucovinenilor. Circa 200.000 (unii contestă cifra astfel: «Numai 100.000!») oameni au fost deportati în Siberia”.
“«intr-un sfert de orăsă fiti gata!»

“De acasă erau urcati în camioane militare. La gară, în tren, câte 60-70 persoane în fiecare vagon (de marfă).

“Pe vagoane scria: «Emigranti voluntari»”. 3)

“Au fost deportati sievrei – numai dintre cei foarte bogati ori sionisti; au fost sicâteva cazuri de ‘membri ai partidului culacilor’” (PNț) siai “partidului fascist liberal” (PNL).

“in judetele din Sudul Basarabiei, trecute la Ucraina, nu au fost despărtite familiile; în RSSM: bărbatii dusiseparat în lagăre de muncă fortată, familiile în Siberia”.

“La Comrat, denuntător-sef: Rimanov. Spre deosebire de alti ticălosi, el nu s-a retras cu Armata Rosie după 22 iunie 41. Localnicii l-au linsat”.

“Pe drum (era iunie, vara), oamenii cereau apă. NKVD-istii le aruncau prin ferestrele zăbrelite pestesărat:

“«Na, apă sovietică pentru banditi de români! Pentru fasisti!»”.

“Supravietuitorii, când primeau Adeverinta de reabilitare (!), constataucă data condamnării era cu cel putin un an ulterioară arestării: fuseseră deportatifără decizie juridică.”

“Direct-responsabili de teroarea din Basarabia – între 28 iunie 1940-22 iunie 1941:
“Serov – înalt comisar NKVD al… RSS Ucrainene;
“Dmitrenko, înalt comisar NKVD al RSS M(old)”
“Gog(o)lidze – reprezentantul NKVD al lui Stalin [a fost executat

295

odată cu Beria – ce târziu, ce târziu!];
“Nasedkin, seful Gulagului pe întreaga Uniune Sovietică [în luna mai 1941 Nasedkin definitivase planul de deportări masive din Estonia, Letonia, Lituania, Basarabia siBucovina de Nord];

“Borodin – prim-secretar al PCM…” Bilantul unui an de “putere sovietică”:

– arestarea, deportarea, asasinarea a peste 300.000 români, repre-zentînd 12,23% din populatie – după revenirea sovieticilor, în 1944, numărul victimelor aveasă urce la valori terifiante, atingînd în 1953 peste o treime (33%) din totalul populatiei Basarabiei. (vezi siNota 3)

296

II

Ordin Nr. 255 din 4. VII. 1941:
“Dezordinile întâmplate acum câteva zile la Iasiau pus armata siautoritătile într-o lumină cu totul nefavorabilă.

“Cu ocazia evacuării Basarabiei [28 iunie-3 iulie 1940] a fost pentru armată o adevărată rusinecă s-a lăsat insultată siatacată de evrei sicomunistifără a reactiona.

“Rusinea însă este simai mare când soldati izolati, din proprie initiativă si, de mai multe ori numai în scopul de a jefui simaltrata, atacă populatia evreească siomoară la întâmplare, astfel cum a fost cazul la Iasi.

“Neamul evreesc a supt, asărăcit, a speculat sia oprit dezvolta-rea neamului românesc timp de câteva secole. Nevoia de a scăpa de această plagă a românismului este de nediscutat, dar numai guvernul are dreptul de a lua măsurile necesare. Aceste măsuri se află în curs de aplicare siele vor fi continuate după normele ce voi hotărî.

“Nu este admisibil ca fiecare cetătean sau fiecare soldatsă-siasume rolul de a solutiona problema evreească prin jafuri simasacre. Prin asemenea procedeearătăm lumiică suntem un popor nedisciplinat sinecivilizat sipunem autoritatea siprestigiul statului român într-o lumină cu totul neplăcută.

“Opresc dar cu desăvârsire orice actiune pornită din initiativă individuală sifacrăspunzătoare autoritătile militare sicivile de executa-rea întocmai a acestui ordin. Crime de asemenea natură constituiesc o pată rusinoasă pentru neamul întreg siele sunt plătite mai târziu decătre alte generatii decât aceea care le-a comis.

“Cei ce se vor abate ori s-au abătut de la ordinul de mai sus vor fi dati în judecată sili se vor aplica sanctiunile cele mai severe prevăzute de lege.
“General I. Antonescu”

Arhiva M. A. N., fond Marele Cartier General, dosar nr. 3 828

*
Ordin – telegramă:

“Generaltătăranu, foarte urgent. 1. Am ordonat ca plot. de rezervă Manoliu de la Divizia 14, care a fost unul din principalii vinovati

297

de jafurile de la Iasisă fie imediat arestat sitrimis în fata Curtii Martiale pentru a fi judecat. Nu am primit până acum nici un raport în această privintă. 2. Nu am primit deasemenea raportul asupra măsurilor luate contra sublt. din Regt. 2 a.g. de la Galati pentru jafurile comise asupra magazinelor evreesti. Astept, până la 4/7/1941 raport asupra ambelor chestiuni.

“seful Marelui Cartier General, General Ioanitoiu “Nr. 252 din 4/7/1941”

Arhiva M.A.N., fond M.C.G., dosar nr. 3828, f. 76

*
Raport contrainformativ, Corpul de Cavalerie, Armata a 3-a,
Sectia 2-A Nr. 5956 din 8 iulie 1941:
“(…) c) Populatia evreească
“Această populatie a dat dovadă – cu ocazia ocupării unor loca-lităti, unde acestia erau în masă compactă – de conlucrare simărire a spatiului propagandei comuniste, astfelcă evreimea constituia al doilea inamic simai periculos, cu care trupele noastre au trebuitsă lupte.

“in Trg. Edinet, ostasii români au trebuitsă verifice casă cu casă sibeciurile de unde se trăgeau focuri de armă siarme automate decătre evrei asupra ostasilor nostri, pentru ca apoi unitătile noastresă fie sigure de înaintare. Armamentul simunitiunile pe care acestia le foloseau era lăsat de sovietici, cu scopul de a ataca armata de ocupatie.

“Comandantii de unităti,văzînd rezultatul luptei siîmpotriva populatiei evreesti din Trg. Edinet, au început în ziua de 6 iulie a.c. trierea evreilor; cei găsiti cu arme sivinovati de a fi tras în trupe au fost imediat executati, iar restul conform ordinelor au fost tinuti ca ostateci. (…)
“III. DIVERSE, a) Din informatiuni de la prizonieri
“Unitătile din Basarabia au avut o compunere neomogenă. inainte cu câteva zile de izbucnirearăzboiului, au fost ridicati numerosilocuitori, îmbrăcati militari la Centre de Strângere si, după ce erau înarmati, fiecare cu câte o armă si125 cartuse, erau asezati în diverse puncte pe Prut, cu misiunea de a interzice trecerea. Printre acestia s-au găsit siunităti aduse din interior; în special din regiunea Turchestan siregiunea Crimeii.

“Basarabenii au opus o slabă rezistentă siau tras, în general, de frica gradatilor care îi încadrau. Pe timpul operatiilor au fost prost hrăniti. (…) Transmisiunile au functionat defectuos, din această cauză unitătile

298

erau dezorientate. Se parecă în primele zile ofiterii au fugit, lăsînd unitătilesă reziste cum vor putea. Sovietele contau mult pe conlucrarea populatiei băstinase simpatizante cu regimul comunist. Sperantele lor însă nu au fost realizate.
“in rândurile armatei [sovietice] se ducea o vie propagandă (…), stiri tendentioase, de exemplu: Guvernul Român a fugit, Bucurestiul siIasul au fost distruse, puternice unităti motorizatepătrund în Moldova etc.
“b) Din informatiuni dela agenti:

“in fiecare sat functiona un comitetsătesc, ‘Năcealnici’ format de obicei din 5-9 persoane siun număr de 20-30 locuitori (…). Printre acestia se găseau numerosievrei sichiar evreice. (…) Acestia întretineau propaganda comunistă (…). Prin satele pe unde au trecut sau au stationat unitătile apartinînd Corpului de Cavalerie, toti acestia au fost identificati sicei care aurămas pe loc au fost prinsi(…) Elementele comuniste care erau grav compromise fată de populatia băstinasă au fugit (…) Prin loca-lităti siîn special prinpădurile din apropiere se găsesc numerosisuspecti. (…)Acolo unde nu sunt unităti militare, populatia civilă se dedă la devastarea cooperativelor sia depozitelor care contin mari cantităti de alimente, materiale de tot felul, animale sipăsări lăsate de sovietici nedistruse, din lipsă de timp” (…)

“Comand. Corp Cavalerie, General de Divizie M. Racovită “sef de Stat Major, Colonel Gh. Georgescu”

Arhiva M.A.N., fond Armata 3, dosar nr. 435, f. 53-55

*
Raport contrainformativ, Corpul de Muntecătre Armata

a III-a, Sectia a 2-a, Nr. 20448/8 din 14 iulie 1941 Secret. “I. Starea de spirit

“(…) 2. Populatia civilă:
“a) Românii primesc cu entuziasm trupele române sise arată foarte multumiti de succesul României, bucurîndu-secă au scăpat de stăpânirea iudeo-comunistă. in Noua Sulită armata română a fost primită cu muzică de întreaga populatie, iar la scoala primară li s-a oferit ostasilor o masă bogată. S-a combătut stirea alarmantăcă oamenii îns-crisila colhoz vor fi împuscati de români.

“in timpul ocupatiei bolsevice comuna nu a avut nici o asistentă medicală.

“b) Ucrainenii din Basarabia primesc de asemenea cu mare

299

bucurie trupele române (…) in special acei care aufăcut armata la unitătile române dovedesc încrederefără margini în armata Română.
“b) Evreii, o mare parte din ei s-au refugiat odată cu trupele sovie-tice. Ceirămasiprin sate stau ascunsi, nu reactionează în contra armatei. Au fost cazuri când, din ascunzisuri au tras focuri asupra trupelor române. in această situatie au fost sanctionati.

“d) Prizonierii: (…) majoritatea lor au fost încorporati în preajma izbucniriirăzboiuluifără nici o instructie. Multi au vârsta de 18-19 ani, altii, din contra, sunt prea bătrâni, iar unii chiar dispensati de serviciul militar. Toti declară:

“«M-am predat fiindcă nu am pentru cesă lupt (…) Comandantii ne-au spuscă mai binesă ne sinucidem decâtsăcădem prizonieri, fiindcă românii ne vor schingiui siapoi ne vor împusca. Totusiam preferatsă mă predau (…) Toti gândeam la fel dar nu îndrăzneamsă ne mărturisim unul altuia gândurile noastre, fiindcă dacă s-ar fi aflat, am fi fost împuscati pe loc.»

“(…) Soldatii din armata rosie erau tratati cu brutalitate, cu neîncredere, amenintati cu împuscarea siloviti pentru cea mai neînsem-nată greseală, insuficient hrăniti. Ei [prizonierii] afirmăcă în general moralul armatei rusesti este foarte scăzut. Numai o mică parte vreasă lupte – ofiterii, comisarii politici, evreii, tinerii comunisti. Prizonierii explică fidelitatea aceasta fată de regimul bolsevic prin situatia lor materială mai bună.

“(…) in satele de la Est de Nistru din care s-au retras trupele sovietice, oamenii au desfiintat colhozurile, si-au reluatpământurile siau împărtit vitele sicărutele. (…)

“Evreii fug spre est, însă nu au mijloace de transport, întrucât au fost luate de armata sovietică.

“(…) in retragere, armatele sovietice au luat turme de porci, însă nu au voiesă-i consume pentru hrană.
“II. ACțIUNEA DE TERORISM sI SABOTAJ
“(…) Trupele sovietice au dat foc oraselor sidepozitelor, institutiilor, clădirilor publice, distrugând lucrările de artă sicomunicatii. Calea ferată ce trece prin regiunea Larga a fosttăiată sină cu sină, iar toate podurile aruncate în aer. De asemenea stâlpii de telegraf au fosttăiati.

“in regiunea Hotin, unde era o herghelie, caii au fost legati câte 15 sis-a tras în ei decătre trupele bolsevice cu tunul. Sunt sute de

300

cadavre de cai. (…)
“Comandantul Corpului de Munte, General de Divizie Gh. Avramescu
“seful de Stat Major, Locotenent-colonel I. Chirciu”.
Arhiva M.A.N., fond Guvernământul Basarabiei, dosar nr. 22, f. 247-249. Original

*
La 3 iulie 1941 Stalin, vorbind la Radio Moscova recomanda – în vederea retragerii: “Tacticapământului pârjolit”.

Komisarul I. A. Muhin a condus un regiment de distrugeri alcătuit din cca 480 specialisti, restul voluntari dintre evrei.

Acestia au distrus instalatiile tehnice, au dinamitat uzinele de apă sielectrice, atelierele, fabricile, morile,căile de comunicatie; poduri, magazii, depozite, depouri – în proportie de 100%. Au dinamitat, incen-diat institutii administrative, biserici, scoli, biblioteci, catedrale, palate, bănci, băi publice, locuinte particulare: 40%. Unelte: dinamita, ciocanul, grenada incendiară, bidonul cu benzină. Indivizii erau înarmati, iar dacă localnicii se opuneau distrugerilor, incendierilor, erau împuscati pe loc.

Cel mai mult a suferit Chisinăul; centrul a fost în totalitate distrus. Apoi orasele Orhei, Bălti; târgurile:călărasi, Hâncesti, din judetul Lăpusna, distruse în proportie de 90%; Sculeni-Tg., Ungheni-Tg.,răscani, din judetul Bălti: aproape în întregime; Tarutino, Arcis,sărata, judetul Chilia -Nouă – complet distruse; Cleastita, saba, Volintiri, Borodino, din judetul Cetatea Albă; Telenesti,căzănesti,răspopeni, tunelul de cale ferată de la Mateuti, judetul Orhei; Vadu-Rascu, Floresti, Zgurita, Vertiugeni, Otaci, Mărculesti, judetul Soroca; Românesti,căusani, Cimislia, judetul Tighina…

Nu doar pentru că Stalin ordonase o “Tactică apământului pârjo-lit” bravii nostri concetăteni evrei au lăsat în urmă, în iulie 1941, o tară de ruine fumegânde, unpământ netocmit sigol – ca la inceput. Ci sipentru că de totdeauna le-a plăcutsă distrugă – cine nu credesă privească la Palestina de azi. in iulie 1941 evreii, după ce au… transportat dincolo de Nistru tot ce (mai) era bogătie, au ucis animalele “netransportabile”, au pus foc, au dinamitat cu o plăcere soră cu extazul. si au fugit.

Unul dintre distrugători trăieste – bine – la Chisinău. Numele lui este V. Medenec. Meseria lui: arhitect. A scris un articol: “Eu am aruncat în aer clădirea Băncii de Stat din Bender”. Pentru că Iurie Colesnic l-a

301

încondeiat după merit în Enciclopedia Chisinău, eroul sovietic, tovarăsul V. Medenec îi poartă sâmbetele si-l amenintă ca la ei, la NKVD/KGB.

Din Chisinăul în 1941, editie îngrijită de Dinu Postarencu, scoasă în 1996 (!) de Iurie Colesnic la Museum

“Raportul Administratiei Basarabiei nr. 721 d in 7 august 1941.

“intre 25-30 iulie 1941 o Comisie de ingineri siarhitecti conduside : Pr. M. Hanganu, prof. arhitect A. Simotta, ing. Gh. Petrescu-Prahova siing. C. Popovici a constatat distrugerile pricinuite de rusii în retragere, iar administratorul Basarabiei, generalul C. Gh. Voiculescu a adresat acest raport lui Antonescu însotit de anexe.
Mai întâi o scurt` notă cronologică:

– 28 iunie 1940: ultimatumul rusesc, ocuparea Basarabiei, a Bucovinei de Nord, a Hertei;

– 22 iunie 1941: România declarărăzboi URSS sitrece Prutul;

– la 29 iunie potrivit hotărîrii C.C. al PC(b) al Moldovei sia Sovietului Comisarilor poporului din RSSM sunt create, pe lângă sectiile raionale siorăsenesti al NKVD batalioane de distrugere. Cel de la Chisinău, era comandat de I.A. Muhin sicuprindea 480 de dinamitori (subl. mea);

– 2 iulie: trupele româno-germane liberează orasul Cernăuti, iar la 12 iulie întreaga Bucovină de Nord;

– 3 iulie: discursul radiodifuzat al lui Stalin, care ordonă “tacticapământului ars” (subl. mea);

– 4 iulie: ocupantii sovietici încep “evacuarea populatiei sia intre-prinderilor industriale”

– la 7 iulie ostasii români liberează orasul Bălti, iar în 12 Soroca;

– la 10 iulie românii opresc ofensiva din Masivul Cornesti (“cheia strategică a Basarabiei”), datorită rezistentei îndârjite a sovieticilor;
– ofensiva a fost reluată în 13 iulie;
– la 15 iulie rusii sunt alungati din orasul Orhei;
– la 16 iulie sovieticii au dinamitat, incendiat zeci de clădiri din Chisinău – istoriografia bolsevică a pretinscă aviatia română sigermană a(u) bombardat orasul – până în 1988, când unul dintre dinamitori, V. Mednec (arhitect de meserie!) a povestit: “…eu cu mâna mea am

302

aruncat în aer clădirea Băncii din Tighina”, astfel executînd “ordinul lui Stalin, de a distruge totul în calea dusmanului” (subl. mea);
– în 16 iulie corpurile de armată 3 român si54 german intră în Chisinău;

– la 24 iulie, la Cernăuti, Ion Antonescu declara jurnalistilor români sistrăini:

“Aurămas urmele unei barbariifără precedent, cum nici hoardele hunilor nu au lăsat în urma lor”.

Asadar Raportul:

“Domnule General,
“Am onoarea avă prezenta (…) o scurtă situatie aflată la venirea noastră în Basarabia (…), în intervalul de timp de la 20 iulie [1941] până în prezent.
“A. SITUAțIA GĂSITĂ

“Aproape toate centrele importante erau lipsite de populatie, care fiecă s-au retras odată cu trupele bolsevice, fiecă s-au refugiat înpăduri sivii din cauza ororilorsăvârsite de rusi.

“Populatia Basarabiei la data de 1 iunie 1940 [înainte de Cedare, nota mea, P.G.] se cifra la 2.164.402 suflete. (…) [din rezultatele recensământului, neverificate încă] se deducecă numărul populatiei a scăzut în mod simtitor, al oraselor în special reducîndu-se la jumătate. – Determinată de:

“a/ Refugierea populatiei românesti cu ocaziunea cedării Basarabiei, circa 120.000, după datele de la Bucuresti (…).
“b/ Deportarea populatiei în timpul dominatiei sovietice.
“c/ Mobilizarea tineretului în armata sovietică siretragere unui număr însemnat din populatia civilă, în special evrei, cu ocaziunea plecării trupelor sovietice.
“d/ Repatrierea Germanilor (…) cca 110.000.
“e/ Disparitia unor locuitori.

“Pentru aflarea numărului exact al evreilorrămasiîn această Provincie, am ordonat întocmirea unei statistici care este în curs de exe-cutare. in prezent evreiirămasisunt adunati în anumite centre sitinuti sub supraveghere. in sate nu se mai găseste nici un evreu. Populatia oraselor siîn prezent este străină (…) Chilia: din 15.000 locuitori numai 3.400 sunt români. Cam aceeasisituatie în Ismail, Cahul. Toate orasele din Basarabia au fost distruse în bună parte de bolsevici, cu ocaziunea

303

retragerii. in special institutiile publice sicartierele comerciale siindus-triale au fost distruse în întregime. Uzinele de apă sielectricitate au fost distruse în tot locul. Mai crunt au suferit (…) Municipiul Chisinău, cum siorasele Bălti, Tighina, Cetatea Albă, Orhei, Cahul siSoroca.
(…) “e/ Situatia proprietătilorrămase de la Germani
“in urma repatrierii Germanilor aurămas (…) 453.760 ha. “Aceste proprietăti au fost lucrate în (…) sovhozuri. Inventarul

agricol, viu simort este complect dispărut, satele germane prezentînd azi un aspect pustiu. Gospodăriile, grajdurile hambarele sunt într-o stare jalnică (…)”
“ANEXA (la Raport)

“(…) unde au fost colonii germane, sub stăpânirea bolsevică pe proprietătile românilor sigermanilor au fost adusicolonisti ucraineni sipolonezi (…)

“Colonistii rusis-au retras cu trupele sovietice, moldovenii aurămas pe loc. (…) in com. Tarutino din 6.000 locuitori, 3.000 erau germani care au fost înlocuiti cu ucraineni (…) Ucrainenii s-au retras,rămânînd 2 familii, în prezent arestate.

“in com. Paris în locul germanilor s-au colonizat ucraineni sipolonezi. Ucrainenii s-au retras; polonezii aurămas pe loc, nevoindsă plece. in com. Berezina au fost aduse cca 150 familii poloneze ce aurămas pe loc (…)

“Unde au fost adusipolonezi nu s-au putut forma colhozuri, deoarece ei au refuzat fiind mereu în conflict cu conducerea rusească
(…)

“in concluzie: in toate regiunile unde au fost adusicolonisti polo-nezi nu aupărăsit nici unul satul, ucrainenii s-au retras odată cu trupele rusesti (sublinierile mele, P.G.).
GENERAL C. Gh. Voiculescu”

“Anexa nr. II

“RAPORT”
asupra stării clădirilor din Municipiul Chisinău (…)
“1) Aspectul general al orasului.

“La plecarea din Chisinău a Armatelor URSS majoritatea clădiri-lor publice, multe clădiri particulare, precum sitoate clădirile industriale sicomerciale au fost distruse prin minare siincendiere (…). Zona care a suferit cele mai mari distrugeri este (…) Alexandru cel Bun, unde era sicentrul comercial, strada Carol Smidt sistr. stefan cel Mare, zonă care

304

prezenta la data cercetării aspectul unor vaste ruini, pe alocuri încă fumegînde.

“Străzile siliniile de tramvai au suferit în general mai putine stricăciuni. Liniile telefonice, liniile de curent electric siconductele de apă sunt întrerupte; materialul lor este utilizabil, însă punerea în stare de functionare (…) se va face cu greutate din cauza distrugerii uzinelor, astfelcă orasul este lipsit de lumină electrică side apă. (…) Se poate apreciacă 40% din totalitatea clădirilor orasului si100% din instalatiile industriale sunt complet distruse sau grav avariate prin minare siincendiere.

“2. Starea clădirilor publice
“(…) cele mai distruse sunt clădirile Administratiei cari, la plecarea administratiei românesti [în 28 iunie 1940, n. m. P.G.] cuprin-deau: Directoratul Basarabiei, Primăria orasului, Prefectura judetului, Banca Natională, Palatul Metropolitan, Casa Eparhială, Localurile militare, Posta, Telefoanele, Postul de radio, etc, precum siclădirile industriale proprietate a orasului sistatului, Uzina electrică, Uzina de apă, Cazarmile Comunale, Fabrica de tigări siDepozitele de tutun CAM, Magaziile siDepoul de locomotive CFR, Depoul de tramvaie, etc. Deasemeni au fost distruse prin minare siincendiere morile mecanice, cinematografele siteatrele. (…)

“8) Probabilităti de dezvoltare a orasului în viitor
“Orasul Chisinău avea înainte de ocuparea Basarabiei decătre trupele sovietice [28 iunie 1941, n. m. P.G.] o populatie de cca 110.000 locuitori, din care 30.000 români. in timpul acestei ocupatii, prin mutarea capitalei Republicei Moldovenesti la Chisinău, se parecă această populatie a crescut la aproape 300.000 suflete (…) Astăzi apreciemcă populatia orasului ar fi de 30.000-40.000 locuitori care ar putea locui în clădirile ce aurămas nedistruse.(…)

“in lumina acestor consideratiuni este absolut necesară alcătuirea unui program general detaliat de refacere a întregului oras, încadrat în programul general de refacere atării”
“Prof. Ing. M. Hanganu
“Prof. Arh. A. Simotta
“Ing. Gh. Petrescu-Prahova
“Ing. Const. Popovici”

Din “Anexa nr. III, Tablou nr. 1, cuprinzînd evaluarea distrugeri-lor aduse clădirilor siinstalatiilor publice”:

305

“1. Liceul “Alexandru Donici (…) – Etajul dărâmat siparterul deteriorat (…) Observatii: trebuiesă se dărâme complet sisă se facă altă clădire [sublinierile mele, P.G.]

“2. Liceul “Mihai Eminescu (…) – Minat sidevastat [subl. mea] “(…) 7. Postul de radio – Complet distrus. Clădirea distrusă, un
pilon doborît, al doilea avariat.

“8. sc. Normală de fete [nota mea: acolo a învătat mama, înainte de 1930]
“11. scoala primară (str. Tighinei)
“12. Capela militară – Mici avarii, geamuri sparte. Obs.: a fost transformată în club [subl. mea]

“13. Biserica “Adormirea Maicii Domnului” (str. Gl. Dragalina) – Mici avarii, geamuri sparte

“14. sc. primară băieti No. 1 (str. Maresal Badoglio) – Deteriorată “15. Biserica Cimitirului ortodox – Mici avarii

“16. Spitalul de ochi (M. Kogălniceanu) – Mici avarii, geamuri

sparte
“17. Centrul de Ocrotire (Orfelinat) – Mici avarii, geamuri sparte “18. Directoratul Basarabiei – Minat, incendiat. Obs. Corpul
principal complet surpat

“19. Liceul “Alecu Russo” – Mici avarii, geamuri sparte “20. Seminarul teologic – Mici avarii, geamuri sparte (…)

“21. Muzeul de Istorie Naturală – Avariat de cutremur [nov. 1940]

Obs.: probabil minat [subl. mea].
“24. Facultatea de Agronomie – Mici avarii, geamuri sparte (…) “26. Spitalul de ochi (I.C. Brătianu) – Mici avarii, geamuri sparte “(…) 43. scoala comercială – Partial distrusă (…)

“46. Liceul Militar (Str. Alexandru cel Bun) – Minat sidistrus “47. Cercul Militar – Minat sidistrus [subl. mea] (…) “49. Catedrala orasului – Incendiată
“50. Palatul Metroploitan – Minat, incendiat (…)
“52. Primăria orasului – Minată, incendiată (…)

“57. Manufactura de tutun (Gl. Dragalina) – Minată, incendiată “(…)64. Uzina electrică (Gl. Brosteanu) – Incendiată, distrusă “(…)67. Posta Centrală (Universitătii) – Incendiată, distrusă “68. Gara Chisinău – Minată, incendiată, partial distrusă (…) “75. Uzina de apă – Minată, distrusă (…)

“79. Depozitele CAM (tutun) – Minate, complet distruse (…)”

306

[Raportul – facsimilat – este completat de 72 fotografii ale unor distrugeri din Chisinău].

Nu mă pot stăpâni de a face apropiere între două texte:
Primul apartine comisarului regimentului NKVD de distrugere din Chisinău, I.A. Muhin sicuprinde amintirile – înlăcrimate, consemnate în 1965, despre retragerea lor din 1941:

“Ziua de 16 iulie a fost cea mai grea din viata comunistilor regimentu-lui. in ochii nostri ardeau zeci de clădiri de pe străzile Lenin, Kiev. Pâlcuri de avioane ale inamicului bombardau orasul. Tancurile fasciste se apropiau de oras. Regimentului i s-a ordonatsă se retragă spre Bender. Cu lacrimi în ochipărăseam orasul natal. Multi dintre noisărutam caldarâmurile, iar în batiste luam cu sine o mână depământ natal”.

Al doilea text este semnat de Andrei Oisteanu, holocaustolog emerit – tovarăs de prezidii, de tot felul de comitii (sidetăcere înteleaptă, de complicitate etnică a lui Ion Vianu în cazul unor “cestiuni arzătoare”) – sia apărut în Supliment cultural nr. 10, din 29 ian-4 febr. 2005. Citez:

“M-am născut la Bucuresti, dar primii sase ani de viată (1948-1954) i-am petrecut la Cernăuti; compusă din cinci suflete familia mea locuia în două camere foarte modeste din cartierul evreiesc; stăteam pe ulita ceasorinicarilor

(…) cărei i se schimbase numele cu cel al comunistului Karl Liebknecht. Era o perioadă de dupărăzboi în care Uniunea Sovietică îsioblojearănile. Era un amestec de mîndrie sisărăcie postbelică. Marea victorie asupra nazismului (siocuparea Europe est-centrale) hrănea sufletele, dar nu sitrupurile. Nu se mai găsea mai nimic de mîncare. Casă supravietuiască cernăutenilor li se dădea în folosintă cîte o bucată depămînt pe care o cultivau de regulă cu cartofi […] Devenit somer, tatăl meu nu puteasă se reangajeze din cauza unui puternic val de antisemitism declansat la începutul anului 1953 de batiusca Stalin însusi(procesul “asasinilor în halate albe”). Abia după moartea lui Stalinpărintii mei au reusitsă emigreze în România. in octombrie 1954 lăsam în urma noastră marea Uniune Sovietică; tot ceea ce unii iubeau siurau mai mult. Fratele meu (11 ani) si-a luat putinpământ într-o pungută legată la gât. Eu (6 ani) l-am imitat.“La Bucuresti am locuit pe strada Washington, devenită Haia Lipschitz, militantă comunistă, situatie simetrică cu cea din Cernăuti Dar statutul social sistarea materială s-au îmbunătătit substantial. Problema mâncării nu se mai punea în termeni de supravietuire. si totusi, în fiecare dimineată se derula un

307

ritual culinarsărăc`cios. Toată familia se aduna la masă, mama punea solemn un castron aburind, plin cu cartofi fierti în coajă. Suflînd în mâini, decojeam cartofii fierbinti, îi mărunteam în farfurie siadăugam sare, ceapă tocată siuntdelemn. Apoi mâncam întăcere, ca într-o agapă mistică. Trecuseră multi ani de lapărăsirea ghetoului din Cernăutiul stalinist, dar noi continuamsă practicăm ritualulsăptămânal, în amintirea paradisului/infernului pierdut”, dar noi continuamsă practicăm”.

in purcoiul de minciuni pe care le debitează A. Oisteanu, fiul lui Misa Oigenstein, activist bolsevic în Basarabia ocupată după 28 iunie 1940, ofiter NKVD, venit în România “pe tancuri”, sfârsind ca director al Academiei “stefan Gheorghiu”- sial Bellei Iosovici, dârză suprave-ghetoare sovietică a Agerpres, nepot al sinistrului Lev Oigenstein, cunos-cut sub pseudonimul “Leonterăutu” – sare din pagină…pământul luat în pungulite… Dacă la Muhin – care pretinde a fi nativ din Chisinău – se mai întelege înduiosarea bolsevică pricinuită de ordinul de retragere de pe unpământ… românesc, de el side aisăi martirizat, tot din ordinul lui Stalin minat, incendiat, devastat – incoerentul A. Oisteanu, la plecarea din Cernăuti, ia sielpământ într-o pungută, cu toatecă se născuse în România (fratelesău Valery în Kazahstan), zicîndcă familia sa “emigrează” în România – din URSS. Se vedecă bolsevicii, în taină, sunt mistici – oare câte “pământuri” vor fi purtînd cei care au martirizat Basarabia siBucovina sub steagul bolsevic? Multe, domnule.

Rămânesă aflămcă siR. Ioanid poartăpământ românesc într-o pungută atârnată de gât. De ce nu? si el a dovedit prin scrierile sale cât de mult iubeste această tară, acest…pământ, pe după cap cu alti iubitori de Românie: Serge Moscovici, profesorulsău de sociologie (specialitate sia lui A. Oisteanu), cu Elie Wiesel, superiorulsău la Centrul holocaus-tologic de la… Sighet.

*
“Un Katyn romanesc Crimele uitate ale comunismului

Primele victime facute de comunism în rândul românilor sunt ignorate complet de Raportul Comisiei Tismăneanu * Documentul nu pomeneste nimic despre represiunea sângeroasă instaurată în Basarabia siBucovina imediat după anexarea acestor teritorii de catre URSS, în 1940

* A urmat un an de bolsevizare fortată, cu deportări masive, executii sumare, torturi sigropi comune * O avanpremiera tragica pentru ceea ce avea sa fie soarta întregii Românii (…) Consecintele Pactului Molotov-

308

Ribentropp explică – pentru respectarea adevărului istoric – sidecizia de neevitat a Guvernului român de a se alătura puterilor Axei. De altfel, obiectivul teritorial strategic al URSS – Transnistria, Basarabia, Bucovina, ținutul Hertei, Delta si accesul la Gurile Dunării, Insula serpi-lor – a fost reocupat dupa 23 august 1944. Altă dată istorică evitată de Raportul Tismăneanu. Ignorarea crimelor în masa comise de regimul comunist sovietic împotriva românilor în perioada 1940-1941 ar echivala, spre exemplu, cu omiterea, dintr-un Raport similar realizat in Polonia, a odiosului masacru de la Katyn. Cum ar explica, oare, polone-zilor presedintele Lech Kaczinsky alegerea anului 1945 pentru un atare demers de condamnare a comunismului? Dacă, pentru crima de la Katyn, Polonia a solicitat Rusiei sa-siasume responsabilitatea sisă-siceară oficial scuze, pentru crimele comise de sovietici în Romania ciuntită nu se gaseste nimenisă avanseze aceeasicerere firească.(…)

Pavel Moraru, autorul comunicarii „Documente românesti despre atrocitătile bolsevice din stânga Prutului, 1940 – 1941” (prezentată în revista „Arhivele Totalitarismului”) este doctor in istorie, cu numeroase lucrări stiintifice publicate atât la Chisinau cat si la Bucuresti. Istoricul basarabean prezinta in premiera pentru publicul larg dovezi sialte date concrete despre un Katyn românesc ocultat de sovietici siurmasii lor.

Titlul si intertitlurile apartin redactiei – Victor RONCEA

“Documente ignorate
“(…) Costurile instaurării si mentinerii regimului totalitar sovie-tic au fost estimate la colosale pierderi materiale siumane; au fost nimi-cite valori sitraditii, distruse lăcasuri sfinte si monumente de cultură. Prin violentă, lichidare fizică, deportări, supravegheri, intimidări etc., execu-tate de NKVD – organul de represiune pe care s-a sprijinit regimul sovie-tic – s-a ajuns la mutatii în psihicul uman sila involutia intregii societăti. Cei ce nu se lasau convertiti, opunînd rezistentă aveau sa devină adevarati martiri. Crimele comuniste au fost până acum bine ascunse. Unele continuă sa mairămâna asa. Organele de represiune, dupa comi-terea asasinatelor, au avut grijă sa le camufleze cat mai bine, încercîndsă steargă urmele,să lichideze martorii sisă rescrie istoria.

Actualmente, accesul la documentele sovietice (cel putin în Republica Moldova), care ar reflecta direct executarea atrocitătilor, este limitat, casă nu zicem oprit. Cu toate acestea, crimele regimului sovietic în Basarabia, Bucovina siTransnistria, comise pana la izbucnirea

309

războiului germano-sovietic, pot fi aflate, macar partial, din documentele românesti din epoca – documente care, în fosta Republica Sovietică Socialistă Moldovenească au fost desecretizate pe motiv ca apartineau inamicului învins si, deci, erau pline de „falsuri”, neprezentînd vreun pericol pentru regim. De regulă, pe dosarele care contin documente româ-nesti referitoare la descoperirilefăcute în 1941-1943 asupra crimelor bolsevice de la est de Prut, era notat: „Materiale falsificate despre însce-narea privind represiunile executate de organele NKVD în 1941”.

Autorul vorbeste despre “Tacticapământului pârjolit” aplicată în iulie 1941, “Primele crime ale comunismului împotriva romanilor“ – pe acestea le consemnasem sieu, cu o exceptie: “Katyn-ul românesc uitat”. Eu nu am avut acces la documente despre gropile comune de peste Nistru, deci consemnasem numai câteva “urme” ale bolsevici-lor în Basarabia propriu-zisă.

“Un alt caz din sirul crimelor bolsevice descoperite, cerce-tate sidocumentate de autoritătile vremii, este cel de lângă localitateatătarca, regiunea Odesa, investigat în primavara-vara anului 1943. Autoritătile române din Transnistria au fost sesizate ca în apropierea localitătiitătarca, s-ar fi găsit gropi comune cu jertfe ale asasinatelor bolsevice. La mijlocul lunii iunie 1943, organele din Transnistria si un grup de medici specialisti din Odesa (directorul adjunct al Directiei medico-sanitare a Guvernământului Transnistriei, dr. K. I. Sapocichin, administratorul sectiei de dezinfectie, N. I. Grubianu, seful expertizei medico-legale, docentul I. I. Fidloveschi sicaporalul jandarm de la Serviciul Pretoral Odesa, Grigore Tatarciuc) au cercetat terenul indicat siau constatatcă, pe o întindere de 1000 de metripătrati, se afla îngropat un mare numar de cadavre ale persoanelor executate de NKVD în urma represiunilor staliniste din anii 1938-1940, printre care s-ar fi aflat sicadavre ale deportatilor din Basarabia si nordul Bucovinei, pe care sovieticii, neputîndu-i transporta în interiorul URSS, i-au împuscat. Pentru a facilita procesul de putrefactie, întregul teren a fost acoperit cu bălegar.

“Descoperirea de latătarca a socat autoritătile siopinia publică, provocînd multe discutii înainte de elucidarea cazului. După cum semnala Serviciul Special de Informatii la 28 aprilie 1943, prin agentul Kor-Marin, „aceasta stire a circulat în cercurile maniste sievreiesti din Capitală, fiind prezentate sub aspect contrariu celor comunicate de

310

legatia germană sianume ca este vorba de cadavrele evreilor asasinati în diferite ocazii de germani si, mai mult chiar, maresalul (Antonescu) a plecat la Odesa pentru a înăbusiacest scandal. Din soaptele înregistrate printre evreii rusofili, se pot trage indicii ca puterile aliate, cu concursul agentilor comunisti, intentioneaza, pe baza materialului strans de la declararea razboiului incoace (fotografii, declaratii ale ofiterilor romani sigermani, statistici – mare parte din materialul documentar siinforma-tiv fiind detinut personal de Maniu),să dea o replica pe plan international afacerii de la Katyn.” De asemenea, agentul Kor-Marin informacă, în acelasitimp cu zvonul care circula ca aceste cadavre le-ar fi apartinut evreilor asasinati de germani, „se poate spune ca este vorba de asasinarea în masă a populatiei românesti evacuate din Bucovina siBasarabia, după cum o alta sursă precizează ca ar putea fi vorba de cadavrele ucrainenilor sau a rusilor ostili regimului sovietic”.

“Intr-un alt document al SSI, datat 1 iunie 1943 sisemnat de locotenent-colonelul Traian Borcescu, se mentiona: „Pe terenul denumit Spolka, situat la Km 7 al liniei Odesa-Ovidiopol, între suburbia Tatarca siaerodrom, s-au descoperit gropile comune ale victimelor NKVD. Lucrările de deshumare, ordonate de Serviciul Pretoral Militar al Odesei, au început la 22 aprilie 1943. Concomitent cusăpăturile, s-au intreprins cercetări pentru a stabili cu exactitate sia verifica informatiile relative la provenienta victimelor sila imprejurările în care au fost ucise. Din declaratiile luate locuitorilor din vecinătatea terenului Spolka rezultă ca organele NKVD le aduceau noaptea, cu un camion închis, sile aruncau în groapa comună, care era imediat astupată si nivelată. Totodată, mai rezultă din aceste declaratiică circulatia era cu desăvârsire interzisă pe drumul paralel cu terenul în chestiune, care erapăzit în mod sever. Investigatiile au stabilitcă executiilesăvârsite de NKVD s-au intensificat în 1940, după ocuparea Basarabiei siBucovinei de Nord. Ioan Halip, Grigoretătarcu si Alexandru Ivanov, locuitori din Basarabia siBucovina, în prezent domiciliati la Odesa, adusila fata locului, si-au recunos-cut, printre cadavre, rudele lor, deportate de NKVD după cedarea teritoriilor.

“Comisiunea pentru examinarea cadavrelor sistabilirea impre-jurărilor in care au fost suprimate victimele (a stabilit ca acestea) au fost ucise prin împuscare în ceafă de la o foarte mică distantă, vechimea executiilor fiind de 2-3 ani, iar îmbrăcămintea găsită în una din gropile comune aminteste portul basarabenilor sibucovinenilor.” (…)

“Victimele terorii NKVD (…)

311

“Masacrul de latătarca investigat de expertii de la Katyn “Putem doar presupune ca printre victimele de latătarca s-ar fi
aflat sidetinuti basarabeni sibucovineni de la Tiraspol, dar side la Chisinau. Pentru identificarea sistabilirea cauzelor exacte ale mortii acestora, a fost instituită o comisie specială, condusă de dr. Alexandru Birkle, medic legist din Bucuresti – care de curând revenise de la Katyn, unde, alături de alti experti europeni, investigase cazul masacrării de catre sovietici a 15.000 de militari polonezi. Dr. Birkle fusese sila Vinita, unde, la fel, se descoperiseră gropi comune cu jertfe ale totalitarismului bolsevic. Din Comisie mai faceau parte dr C. Chirilă, subdirector alsănătătii din Guvernamântul Transnistriei, sicate un reprezentant al primăriei municipiului Odesa, al Inspectoratului de Jandarmi Transnistria, al armatei germane sial Universitătii din Odesa.

“La 6 august 1943, medicul legist Alexandru Birkle a prezentat „Raportul medico-legal provizoriu asupra cercetarilor de latătarca”. Potrivit documentului, până la acea data, fuseseră descoperite 42 de gropi comune sireperate încă 10-20. in fiecare groapă se aflau aproximativ 80 de cadavre, adică în total 3500 de cadavre, însă se astepta ca numărul final sa fie mult mai mare, aproximativ 5000. Din cele 516 cadavre exhumate, 486 fuseseră examinate medico-legal, iar concluziile care se impuneau erau următoarele:

– cauza mortii a fost împuscarea în partea posterioara a craniului sinumai în câteva cazuri în ceafă;

– împuscarea a fost executată cu revolver militar, avînd gloante cu învelis de metal de calibrul 7 milimetri sicu un revolver cu butoias, cu gloante de plumb de 5,5 milimetri; arma a fost descărcată din imediată apropiere;

– cercetările medico-legale au demonstratcă vechimea cadavrelor era de 3,5-5 ani, dar din studierea actelor găsite asupra lor, reiesea ca unele victime fuseseră ucise chiar cu 4,5-5 ani mai înainte (1938);
– în gropi nu s-au gasit larve sau insecte, care desăvârsesc proce-sul de putrefactie, ceea ce indică faptul ca executia a avut loc într-un anotimp rece, iar cadavrele au fost îngropate imediat dupa împuscare;
– procesul de putrefactie fusese întârziat sidin cauză numărului mare de cadavre îngropate la un loc;

– din cele 486 cadavre examinate, toate au fost găsite cu mâinile legate la spate, cu exceptia unuia, la care nu s-a gasit legătura, dar care

312

păstra urma legăturii pe mâini;
– din totalul cadavrelor cercetate, sapte erau de femei si479 de bărbati, dintre care unulpăreasă fi fost militar, după uniformă;

– asupra unui numar de 43 de cadavre au fost găsite acte (procesele-verbale de arestare sau perchezitie etc.) care au permis identificarea lor;

– cei identificati erau originari din URSS (din 1940 inclusiv Basarabia siBucovina de Nord)

“Asadar, vorbind în limbajul statisticii, mentionămcă cercetările prealabile au dus la descoperirea a 42 de gropi comune (dar se estimăcă ar fi fost 50-60), cadavre deshumate – 516, cercetate medico-legal – 486, înmormântate – 385, încă neînmormântate – 131, cadavre apartinînd persoanelor cu vârsta de 20-30 ani – 60, 30-40 ani – 189, 40-50 ani – 186, peste 50 ani – 81 iar 7 erau de sex feminin si509 de sex masculin; erau 515 civili siun militar (identificare dupa îmbrăcăminte), 43 de cadavre identificate după acte.

“Din pacate, nu cunoastem rezultatele finale ale cercetarilor, însă siaceste date preliminare ne vorbesc despre amploarea represiunii staliniste din anii 1938-1940. Toate aceste crime au fost metodic ascunse de regimul sovietic pe tot parcursul existentei lui, iar cei ce stiau despre ele erau identificati si lichidati. De pe urma „operatiunii de lichidare a martorilor” a avut de suferit si medicul legist Alexandru Birkle, care a luat parte la elucidarea cazurilor Katyn, Vinita sitătarca.

“Trebuie mentionatcă, între cele trei cazuri mentionate mai sus exista o strânsă legatura, dar sio coincidentă stranie: 1. toate au fost des-coperite in anul 1943 si numai „gratie” razboiului germano-sovietic, izbucnit din 1941; 2. toate au avut acelasi autor – regimul stalinist -, care a utilizat aceeasi metoda de lucru în toate cele trei cazuri de asasinat colectiv; 3. toate au fost investigate de medicul legist roman dr. Alexandru Birkle; 4. gropile comune au avut un numar foarte mare de cadavre, în care erau militari, intelectuali sitărani, considerati ostili decătre regimul sovietic; 5. acestearămân neelucidate din cauza lipsei documentelor sovietice, care ar clarifica multe aspecte cerămân deocam-data necunoscute.

“Pavel MORARU”

313

*

Masacrul de la Bălti (vara-toamna anului 1944)
Articolul semnat de Nicolae D. Rusu, publicat initial însăptămânalul țara de la Chisinău, reprodusă de Datoria Românească (Chicago) Anul IX, nr. 23, trimestrul 2, 2004 dă seama de scrisoarea Ierodiaconului Nicodim schiopu :

“in urma încercuirii sovietice din Nordul Basarabiei, au fostfăcuti prizonieri circa 50.000 militari, din care 40.000 români, în jur de 5.000 germani, 2.000 unguri, restul (3.000) cehi sipolonezi.

“in Nord-estul orasului Bălti, în mlastinilerăutului, a fost ‘ame-najat’ lagărul de prizonieri derăzboi. Numerosiau fost secerati de foame, de boli. S-au semnalat câteva evadări. intr-o noapte supravie-tuitorii au fost executati cu câte un glonte în ceafă de NKVD-isti siaruncati în santurile mocirloase pe care însisiprizonierii fuseseră obligatisă le sape.

“După mărturiile unor evadati, după 1991 Curierul de Nord din orasul Bălti, au fost publicate informatii despre masacrarea prizonie-rilor derăzboi. S-aufăcut sondaje în mlastini: ‘Nici hârletele, nici lopetile nu au putut fi utilizate din cauza multimii osemintelor’.

“La initiativasăptămânalului Curierul de Nord [Bălti], oamenii din împrejurimi au adunat pe un loc uscat resturile umane, au alcătuit o piramidă de oase sicranii, au asternut deasuprapământ curat, iar în vârful movilei de oase au asezat o troită, darul credinciosilor din Râscani. La 7 mai 1992 troita a fost sfintită de episcopul Petru de Bălti, cu sobor de preoti simonahi, sfintire la care au participat mii de credinciosiromâni siautoritătile românesti.

“Atunci s-a lansat apel la construirea unei Biserici sau Mănăstiri a Oaselor pentru pomenirea celor 50.000 nevinovati ucisimiseleste decătre bolsevici. Preasfintitul Petru de Bălti a investit ca paroh al viitoarei Biserici a Oaselor pe tânărul preot Valeriu Cernei, fost cancelar al eparhiei Bălti (în decembrie 1992 Patriarhia Română a reactivat Mitropolia Basarabiei).
“După acesta lucrurile au luat o intorsătură tragică:
Preasfintitul Petru a fost agresat cu arme sibâte în chiar Palatul Episcopal de un grup decălugări sipreoti adepti ai Arhiepiscopiei Vladimir care tine de Patriarhia Moscovei [subl. m. P.G.]. Atacurile au fost extinse siasupra celor două mănăstiri din Eparhia Bălti – si

314

continuă siazi, împotriva a tot ce este românesc. in scaunul episcopal s-a asezat seful agresorilor moscoviti, arhimandritul trădător Marcel Mihăiescu. [s.m.]

“Din cauza lipsei de fonduri, Biserica Oaselor arămas în stadiul de proiect.

“De ce nu se vorbeste nimic de acest genocid împotriva poporului român? De ce nu se stabileste adevărul masacrelor împotriva neamului nostru?

si aceste crime monstruoase nu sunt altceva decât tot holocaust – trecut însă subtăcere.

“Oare nici chiar mortii nu mai sunt egali în fata lui Dumnezeu?”

Câteva mărturii culese din presă:
“intre 17 ianuarie si27 martie curent [1992?], prin publicatiile noastre [cu osebire Curierul de Nord, din Bălti], la rubrica «Mormintefără cruce» am reusitsă stabilim:

“1. in 1944 pe teritoriul actualului Combinat de Blănuri din Bălti [si] pe cel al Unitătii militare din str. Leningrad, actualmente stefan cel Mare, au fost două lagăre de concentrare (unul de concentrare fortată, altul obisnuit) prin care au trecut cel putin 45.000 prizonieri.

“2. in aceste lagăre au fost detinuti de la 2-3 luni la câte un an siceva prizonieri, inclusiv din armata română printre care un număr extraordinar de mare de români, moldoveni, nemti, unguri, italieni.

“3. Lagărele au avut număr de înmatriculare (deocamdată nu le-am stabilit) (…) Mărturiile mai multor prizonieri bălteni confirmăcă aici au pierit mii de moldoveni, români.
“4. Lagărele s-au aflat în directa subordine a NKVD.

“5. Numele primului prizonier constatat decătre noi care si-a aflat moartea aici este TUDOR AL LUI NICOLAE GLAVAN DIN SATUL SOFIA, RAIONUL DROCHIA. Nume ce va fi primul înscris pe crucea acestui mormânt. Cruce care va fi instalată la începutul lui mai”.

*
(…) “Maria asteptarăvas de la fratele ei Grigore. A aflatcă Grigore a fostfăcut prizonier sie aici, la Bălti (…) A mers cu pachet. Rusii de pază le alungau pe femei, zicînd: [în traducere românească]: «Vor mâncare? Gloante, nu mâncare! Trebuie ucisica niste câini!» (…)
“Maria s-a apropiat de gard, a ridicat putin sârma, a împins

315

coletul sia încercatsă-sistrige fratele. O femeie, cu acelasinecaz, avăzut-o, a rugat -osă vâre silegăturica ei. Maria a trecut-o pe sub sârmă sis-a depărtat. Probabilcă femeii i s-apărutcă legăturica ei e prea departe, s-a apropiat de gard,să o împingă. Rusii au tras, au ucis-o pe loc. (…)

“Maria a mai venit la lagăr, dar nu se mai apropia, arunca ce avea, de departe sise întorcea fuga înapoi. (…)

“Grigore a fost tinut aici până toamna, târziu. Când s-afăcut spărtura ceea în gard siau evadat multime de prizonieri, era siel pe aproape. Le-a ajutat celor mai slabi sifără de puteresă iasă. Pe sine s-a lăsat la urmă sin-a mai reusit. Au fostvăzuti. Au fost bătuti cu vergeaua de fier. După bătaia asta sidupă toate necazurile s-a stins Tudor, băiat din mahalaua lui, cu care mâncase dintr-o bucătică.

“Cele trei gropi cu cadavre de care vorbesc mai multi au fostfăcute după ce groapa mare din centrul lagărului a fost plină, nu mai încăpeau nici viii nici mortii. Erau traside picioare, stropiti cu apă de var, câteva lopeti detărână, atât. Lui Grigore îi promisese un cunoscutcă va încercasă-l ajutesă scape. Când avăzutcă nu mai poate de frig, s-a dus la «groapa mortilor», si-afăcut culcus printre cadavre simotăia acolo mai multe de durere decât de somn. Nu se mai temea de moarte” (…)

*
“Eram pe linia doua a frontului, la Iasi. La 23 august 1944 (…) România a pornit impreună cu rusii împotriva nemtilor. Am plecat cu tot regimentul la Mărăsesti (…). Până la 6 septembrie am reparat soselele sipodurile. La 7 septembrie am fost încolonati siam pornit la eliberarea Bulgariei. (…) Acolo m-aurănit (…) Spitalul din Buzău nu ne-a primit. Am fost la Bârlad, Vaslui, Iasi- am fost refuzati, eram prea multirăniti.

“La Ungheni ne-au pus în corturi. După ce ni s- aufăcut pansamentele, un ofiter rus ne-a spuscă vom fi liberati. Ni s-a dat foaie de drum. Am pornit în cârji spre casă (…) Ne-au ajuns din urmă rusii (…), duceau mai multe sute de prizonieri. Ne-au cerut hârtiile, le-au rupt, ne-au ordonatsă intrăm în coloană. (…)

“Până la Sculeni am mers pe jos, în cârji. De acolo până la Bălti, încărute, în spinarea celor care puteau duce. Cele trei coloane pe care le-amvăzut erau a câte 5 mii oameni (în total, vrei 15 mii prizonieri). Cei care mai -maisă moară dar nucădeau singuri erau împuscati.călcam peste ei, mergeam mai departe. La 20 septembrie ne-au pus în lagăr [la Bălti]. Eram de tot vreo 50.000. Eu sivreo opt moldoveni, din sate

316

megiese, am nimerit în partea stângă [a lagărului]. Mai bine de douăsăptămâni casă-masă ne-a fost acoperisul unei case pe jumătate dărâmată

(…). Era toamnă, mă secătuiserănile, m-am îmbolnăvit de friguri. (…) Pe noi, basarabenii, rusii nu ne scoteau din lagăr,că fugeam. (…) Mureau strasnic de multi. Erau aruncati noaptea [în pâlnii de obuze]. Ziua erau pusiîntr-un sarai (…), încăpeau la vreo 800 morti. Unii, doar lesinati erau aruncati de vii [în gropi]. inspre dimineată, dacă îsimai veneau în fire, se apucau de bolovanii înghetati de pe malurile gropii siieseau înapoi. Când îi vedeam, ne îngheta sângele în vine (…).

“Au pierit acolo o multime de moldoveni, români, italieni, nemti. “La 20 noiembrie 1944 am fost luati sidusicu trenul la altul, în regiunea Reazani. (…) De acolo, în Tadjikistan. in 15 octombrie 1949 am fost liberat. Din 800 de moldoveni [“trădători de patrie”] ne-am întors 17.” A consemnat, pentru Curierul de Nord, T. Sturza. Nu se dă

numele martorului.
*

“Amfăcut armata într-un regiment de puscasi. Când [după 23 august 1944] ni s-a spuscă sântem lăsati la vatră, noi, basarabenii, am pornit spre Prut (…) De cum l-am trecut, ostasirusine-au anuntatcă suntem prizonieri. Am fost mânati până pe lafălesti. Vorbind cu ceilalti, am aflatcă ne duce la Bălti, într-un lagăr de prizonieri. M-am hotărîtsă evadez din coloană. (…)

“Patru zile am mers până acasă (…) Vreo două luni am lucrat la câmp. Am fost chemat la comisariat simi s-a propussă mă fac militian. Nu am refuzat.

“Când am venit pentru prima oară la Bălti, era iarnă. Am trecut pe lângă lagăr. Eram în uniformă simi s-a permissă mă apropii. (…) Am întrebat o santinelă dacă sunt siromâni. Mi-a spuscă moldoveni mai sunt câtiva, dar români, nu.

“Să stitică a fost un lagăr ilegal [cel de la Bălti]. Românii au fost tinuti ilegal. in nici un livret militar al fostilor prizonieri nu este scriscă detinătorul [detinutul] a fost prizonier, detinut la Bălti (…)”

*
“(…) Eram măricică, mă duceam cupărintii la câmp. Când ne întorceam acasă (…), aruncam dincărută porumb peste sârma ghimpată.sărmanii prizonieri se aruncau ca haita pe pradă. Erau sleiti de puteri siatât de multi de se împiedecau unul de altul când mergeau. Porumbul era

317

în tintă, bun de fiert sau de copt, cine dovedeasă apuce îl mânca crud cu tot cu stiulete.

(…) “Erau siostasidin armata română. Ei se apropiau de gardul cu două rânduri de sârmă sistrigau la trecători: «Mă cheamă cutare, sunt din satul cutare (…) Găsiti-i pe ai mei!» Oamenii mai în vârstă dacă aveau siei copii sibărbati larăzboi se ducea prin sate, lecăutau rudele, le spuneau ce sicum.(…)

“Cei mai multi s-au stins acolo cu zile. Sleiti de foame side bătăi,că nu se supuneau fiecărui ordin,cădeau. Mai ales vara. (…) Pe cei carecădeaufără cunostintă de nu se mai puteau ridica singuri îi puneau pe niste pânze groase siîi duceau pe ses. Ausăpat o groapă, ei singuri, prizonierii (…) erau aruncati de-a valma.vă spun: unii morti sireci de-amu, altii cu sângele cald în ei. Se aruncau câteva lopeti detărână. Groapa s-a umplut degrabă, mureau cu zecile. Nu au încăput toti. Când dădeaucăldurile după vreo ploaie serăspândea pe tot sesul un iz de mortăciune de nu puteai sta afară.

“Mare nevoie a mai fost. Doamne, nu s-au temut de nici un blestem cei care i-au aruncat acolo de vii.

“Până amu nu a vorbit nimeni despre asta. Mai sunt oameni în Bălti care tin minte ce de-a norod a o fost îngropat în «moghilnicul» cela. is bătrâni. Mai ales cei din mahalaua noastră. Grădinile lor se terminau în sârma ghimpată a acelui lagăr sicei care fugeau treceau mai întâi prin grădină. Odată unul s-a ascuns la noi în costireată. M-am dussă închid găinile, el mi-afăcut semn cu degetulsă tac,să nu tip. Nu stiu ce natie era,că nu l-am auzit vorbind (…)

“Mai trăiesc sibălteni care au stat închisiacolo, apoi au fost judecati de puterea sovietică. Dacă v-ati apucatsă aflati ce sicum e cu osemintele celea, grăbiti-vă. Martorii îs bătrâni. Moartea îi va lua nu numai pe ei – se duc pe ceia lume sicele stiute de dânsii. Ei îs cea mai dreaptă istorie.

“Oasele celeasă nu se împrăstie. Cine stie, poate unii mai caută sinu-sigăsescpărintii, fratii. N-are a face ce sunt: nemti sau de-ai nostri, au avut siei copii, au avut siei sotii”.

– Foametea organizată între 1946-1947 a pricinuit moartea a cca 200.000 persoane (vezi capitolul următor).

– Arestările în vederea deportării din 1949: peste 11.000 familii.

318

Din scrisoarea lui Onisifor Ghibucătre Petru Groza, 1949:
“La 22 iunie 1941 România s-avăzut nevoităsă intre înrăzboi contra URSS în scopul de a-sireface, pe calea armelor, hotarele care între timp îi fuseseră ciuntite silarăsărit sila Apus sila Miazăzi (…) Acesta a fost unicul scop alrăzboiului sitrebuiesă calific ca o ofensă sicalom-nie ordinară afirmatiunea [ta]că acelrăzboi ar fi fostfăcut în scopul devastării Rusiei alături de germani [apud Groza]. (…) ai împărtăsit aceleasisentimenterăzboinice sila 22 iunie 1941, ca sila 30 august 1940 [Cedarea Ardealului de Nord]. in tot cazul, până la proba contrarie, îmi sustin categoric convingereacă situ ai fost pentrurăzboiul sfânt de reîntregire atării, alături de toti bunii patrioti români.”

Fiindcă tot am ajuns la Petru Groza:
La 20 martie 1945 a avut loc o reuniune la care au participat reprezentanti ai guvernului sicolonelul sovietic Borisov, din partea… Comisiei Aliate (citeste: numai sovietice) de Control în chestiunea “repa-trierii în URSS” a basarabenilor sia bucovinenilor refugiati (în acel moment – din decembrie 1944 sipână prin 12 mai 1945 – autorul acestor rânduri împreună cu familia era internat în Lagărul de “Repatriere” de la Sighisoara).

Noul prim-ministru Petru Groza – numit de ocupantii rusila 2

martie:
“Eu nu am nevoie de basarabeni. Vreausă fiu precis sicategoric: nouă nu ne-a trebuit Basarabia”.

După cum vaarăta Onisifor Ghibu în scrisoarea din [abia] 1949, cel-mai-mare-trădător-al-neamului-românesc pe numelesău Petru Groza
– mintea: la 22 iunie 1941 fusese siel de acord cu “Războiul Sfânt” pentru liberarea Basarabiei. (…)

Câteva din faptele sinumele unor evrei care si-auarătat “iubirea” fată de băstinasii români, după 28 iunie 1940 – am mai spus-o? – foarte bine amfăcut !, am s-o re-re-respun:

La Chisinău: din ziua de 28 iunie 1940: Etea Beiner, doctorul Derevici, avocatul (un articol de ziar bulgar îl desemna ca inginer) Steinberg (Sternberg) – locuitori ai orasului au pornit în “patrulele de autoapărare”, conduse de Tovarăsa cupărul Rosu, Rozenberg, de pe

319

strada Armenească, sediul NKVD. Ei au fost primii care si-au manifes-tat, pe străzi, bucuria de a fi fost “liberati de sub jugul mosieristilor, fasistilor români”, agitînd listele negre (alcătuite de cine stie când…) siurlînd amenintarea:
«Ne-a venit rândulsăvă ardem noi pe rugul Inchizitiei!» – dacă i-ai fi întrebat cine/când “îi arsese pe rugul Inchizitiei” (Basarabenii? care nici nu stiau ce-i Inchizitia)?, ar fi pretinscă însăsiîntrebare ta este, cum altfel: antisemită; si, desigur: fasistă.

– tot ei s-au aflat în fruntea bandelor care i-au atacat pe refugiatii ce încercausă iasă din oras pentru a se îndrepta spre Prut – coloane alcătuite din functionari, profesori, elevi, studenti;

– la îndemnul siprin exemplul celor trei (dirijati de la sediu de Tovarăsa-Rosie, Rosenberg), “populatia pasnică indignată” – alcătuită din evrei locali, aduside peste Nistru, dar sidintre cei veniti din timp de peste Prut (nici o greutate: atunci nimeni din România mosieristilor siburjuistilor – sia fasistilor – nu avea nevoie de pasaport casă treacă Prutul de pe malul drept pe cel stâng) tineau deja pregătite: pietre, bâte, vase cu uncrop, oale de noapte, pline. Refugiatii români au fost bătuti cu pietre, opăriti, ciomăgiti, dezbrăcati, scuipati, stropiti cu fecale, pe teolo-gii sipreotiicăzuti lapământ, femeile doar mimau sau chiar urinau cu adevărat, apoi târîti siînchisiîn subsolurile clădirilor Facultătii de Teologie, unde NKVD-ul amenajase una dintre închisori, specializată în, mai cu seamă, anchetarea ostasilorrăpiti în timpul retragerii;

si ce dacă am mai spus-scris ? – re-scriu, re-spun (de la evrei am învătat: “Repetitia: mama supravietuirii”):

– aceiasi(Rozenberg, Beiner, Derevici, Sternberg) s-au aflat în fruntea haitelor de enkavedisti care în următoarele zile au operat mii de arestări (doar în orasul Chisinău) – după listele lor negre.

La Tighina: în 28 iunie 1940 avocatul Glinsberg a împuscat demonstrativ, în stradă, doi functionari ai prefecturii; acelasiîmpreună cu alti evrei i-autăiat limba siurechile, în plină stradă, preotului Motescu, apoi l-au dus în altar siau dat foc bisericii – în foc au sfârsit sipreot sibiserică;

La Soroca: avocatii Fluchser (Flexer? Flexor?), Pikraevski (siei autori de liste negre) au împuscat în stradă, la 28 iunie 1940, mai multi functionari superiori, avocati, ofiteri români;

320

La Cetatea Albă: autorii de liste-negre Zuckermann siBurmann i-au împuscat în stradă pe preotii Eusebie Popovici siNicador Maleski; La Orhei siîn satele învecinate: Popăuti, Oliscani, Isacova bande de evrei purtînd steaguri rosii siportretul lui Stalin au terorizat
localitătile numite, au ucis preoti, strigînd:
«Vrem Moldova până la Seret!»

(Nu va fi momentul însă nu mă pot stăpâni: de ce nu strigau -că tot împuscau ei popi: «Vrem Moldova până la… Atlantic!», desinici «până la Pacific» n-ar fi stricat -să nu fi fost încă momentul?)

La Cernăuti, încă din 27 iunie 1940 – ce precocitate! – evreii au alcătuit un “comitet popular” condus de Sallo (Solo?) Brunn (Braun?), autonumit primar; împreună cu adjunctul Glaubach (numit decătre autonumitul Brunn/ Braun) au pornit în fruntea cetelor de evreicăutători mai cu seamă de preoti, de studenti la Teologie, de profesori, de înalti functionari – casă-i ucidă (ceea ce au sifăcut).

Aceste acte de barbarie au avut loc începînd din 28 iunie 1940, în Teritoriile revendicate de Sovietici – dar încă necedate oficial – sicomise mai cu seamă de evrei asupra Românilor localnici.

La o eventuală acuzatie martorul mincinos de profesie Elie Wiesel arrăspundecă asta nu este decât un amănunt – oricum, francezii nu stiu istorie… (dar bineîntelescă lui Wiesel îi convine analfabetismul în materie de istorie al francezilor, astfel îsipoate desfăsura mitologia “unicului genocid: holocaustul”) – iar A. Spire, ajuns jurnalist la France Culture (după ce a trudit cu drag la organul Partidului Comunist Francez L’Humanité), cunoscutul falsificator de citate din textele celor desemnati de el drept “fasisti, antisemiti”, alfabetizatul care atunci când i se atrage atentia asupra incorectitudinii fabricării de citate,răspunde senin: «N-am falsificat citate – doar le-am ajustat putin…», ar justifica injustifica-bilul – cum a maifăcut-o pe platoul canalului de televiziune Paris Première, când a sustinut cu o obrăznicie egalată de inconstientă (bine stăpânită): “dreptul la consideratie (?) al evreilor este mult mai mare decât al africanilor!” necomunisti, nesovietici si,păcat de moarte: goi…

in iulie 1941, după liberarea Chisinăului de bolsevici, în curtea consulatului italian, unde NKVD-ul îsistabilise unul din sedii, au fost dezgropate 80 cadavre, în majoritaterămase neidentificate, într-atât

321

fuseseră mutilate (membre, capetetăiate), batjocorite (organe sexuale în gură), arse la flacără în timpul “anchetei”, iar după moartea anchetatului cu var viu sicu acizi. După resturile de îmbrăcăminte, s-a deduscă martirizatii fuseseră preoti, studenti, elevi, ceferisti (după chipie);

S-a constatatcă în subsolurile Palatului Mitropolitan fuseseră amenajate celule individuale pentru “nationalistii români”;

– La data de 7 septembrie 1941, la Chisinău au avut loc funeraliile nationale ale celor 450 persoane găsite în gropile din curtile consulatului italian, Palatului Mitropolitan, Facultătii de Teologie – multerămase neidentificate din pricina mutilărilor;

– in mai putin de un an de ocupatie bolsevică s-au înregistrat (în afară de… lipsa celor cca 300.000 refugiati în ce mairămăsese din România) în jur de 30.000 arestati, din care unii au fost împuscati pe loc, altii au fost deportati, au murit în detentie, au dispărut…;

– in Basarabia, pe lângă secerisul rosu al oamenilor, între 1940-

1941 au fost dinamitate, incendiate:
– 42 biserici,
– 28 scoli,
– 32 localuri ale unor institutii publice,
– 79 ale autoritătilor,
– sute de monumente: statui, stele comemorative, fântâni derăspântie, troite, cruci din cimitirele crestine…

La aceste crime împotriva Românilor din Basarabia sidin Bucovina de Nord au participat cu zel (sieficace) foarte, prea multi evrei, unii numiti de noua autoritate directori de scoli, de institutii, de colhozuri, de sovhozuri etc., însă cei mai numerosi: voluntari în aparatul politico-represiv: partid, komsomol, sindicat, militie, NKVD (în majoritate “trecuti în Teritoriile Ocupate la 28 iunie 1940” ca Misa Oighenstein, Bella Iosovici, Perahim, Sorin Toma…).

După retragerea sovieticilor din Basarabia sidin Bucovina de Nord, în iulie 1941, alde Rozenberg, Goldenberg, Axelrod, Beiner, Pikraevski, Brunn, Sternberg, Derevici, Fluch(a)ser, Zuckermann, Glaubach, Burman, Glinsberg, chiar siMarii Ruside la Popăuti care, pe

322

când ucideau popi, declaraucă ei vor «Moldova până la Seret!» au sters-o în furgoanele Armatei Rosii, în Asia Centrală, nu aurămas,să dea seama de faptele lor, oalele sparte le-au plătit coreligionarii nevinovati, unii (medici, profesori, negustori, proprietari, bancheri), victime siale bolsevicilor.

Dar chiar dacă cei ce scriu istoria o vor consemna potrivit adevărului istoric,fără a manipula cronologia: ar fi pedepsiti într-un Nürnberg II (pe care îl imaginam în romanul Ostinato, scris în România începînd din 1965) simarii-vinovati-comunisti, aflati de ani buni la adăpost în Lumea Capitalistă?: în USA (unde nu sunt tolerati criminalii nazisto-fascisti, în schimb criminalii bolsevici, da, cu precădere “lucrătorii” din politiile politice comuniste, fiice ale NKVD-ului – numai dacă sunt evrei); în Germania (ca despăgubiti); în Franta ca pensionari ai Rezistentei, desi, între 1 septembrie 1939 si22 iunie 1941 nufăcuseră nici un fel de rezistentă împotriva ocupantului german – dacă erau supusiMoscovei – din contra: sabotaseră industria militară franceză, în folo-sul… lui Hitler, aliatul lui Stalin, iar dupărăzboi fuseseră expulzati cu sutele ca spioni sovietici (relele obisnuinte nu se uită). După decenii de “activitate” în aparatele represive ale democratiilor populare, undefăcuseră totrăul imaginabil (mai mult din cruzime nativă, dinrăzbunare oarbă sidin interes material, prea putin din convingere politică – Cristina Boico, mătusa lui V. Tismăneanu, “Holban”-Bruhmann, Herskovitz…), au dat fuga la adăpost, la capitalisti. Acolo s-au plânscă, în Ungaria, în Cehoslovacia, în Polonia, în Bulgaria, în România, ei, tovarăsi-justi ca Perahim, Marcou, Mirodan, Maria Banus, Tertulian, Nina Cassian, Crohmălniceanu s.a. fuseseră cumplit persecutati de autorităti, în dubla lor calitate de… comunisti side evrei! in “prelungirea în Orient a Occidentului”: Israel, pensionarii NKVD, KGB, komisarii politiilor politice aletărilor sovietizate îsipetrec ultimele momente din viata lor dedicată triumfului bolsevismului în toată lumea (dar nu în Israel!), în reculegere, în pace siîn “rugăciune-mistică”- nu era un pleonasm în gura lor atunci când îi vânau cu revolutionară dăruire pe nefericitii crestini dintările Comunismului Biruitor. Dinpăcate.

Ceea ce nu înseamnăcă cei care pot da glas indignării -să tacă.

Vorba mea: «Dacă tac, mă doare simai tare».

323

N O T E
1) De consultat si“povestirea documentară” Osânditi la nemurire de Petru Bunacalea siAndrei Calcea, Presa, Chisinău, 1999:

Elevii Liceului Vasile Lupu, transformat de sovietici în scoală Pedagogică, au alcătuit o organizatie antibolsevică. Prima actiune (în afară de inscriptii pe pereti sidifuzare de manifeste: “Moarte ocupantilor stalinisti!”, “Cărati-vă acasă, barbarilor!”, “Joscălăul Stalin! Basarabia Basarabenilor!”, “Trăiască Neamul Românesc!”): arborarea drapelului tricolor, în noaptea de Crăciun 1940, pe clădirile în care se instalaseră NKVD-ul, Partidul bolsevic, “Primăria”. in ianuarie 1941 au început arestările elevilor siale profesorilor Maria Manjaru, Dumitru Munteanu. Autorii vorbesc de “vânzare”, însă nu dau decât numele NKVD-istilor: G. Goldenberg (seful sectiei judetene Orhei – l-a cunos-cut sitata, arestat la 13 ianuarie 1941- vezi Din Calidor, capitolul “Trăiască Gutenberg!”), Konopelkin (sef anchetă), Terebilo (loctiitor), Toporov, Cerepanov, Plotnikov, Nikitovici, Morev, Malinin (anche-tatori). in sentinta de condamnare la moarte (24 iunie 1941) apar alte două nume de împuscati: Dobândă Mihail siGrăjdian Haralambie (raport: la 27 iunie 1941, semnat Axelrod, Tribunalul Militar Odesa).

Iată lista, probabil incompletă, a condamnatilor, după Cartea Memoriei vol. 3 (doar din orasul sidin judetul Orhei):

1. Alexeev Vlad – condamnat (?), dispărut în Siberia;

2. Avramoglo Dumitru (n. 1922 în Putintei) – condamnat la moarte în 1941;

3. Bacalu Ion (n.1924): condamnat la 25 ani, mort în detentie;

4. Bogus Pavel (n. 1924, în Mana): 25 ani, mort în detentie;

5. Brasoveanu Eugen (n. 1924): 25 ani, mort în detentie;

6. Brodetchi Victor (n.1924) condamnat la moarte, împuscat la Chisinău, în 27 iunie 1941;

7. Ciobanu Vsevolod: 10 ani, dispărut în Siberia;

8. Cotun Anatol: condamnat la moarte, împuscat la Chisinău, în 27 iunie 1941;

9. Cozma Onisie (n. 1922): condamnat la moarte, împuscat la Chisinău, în 27 iunie 1941;

10. Cuculescu Nicolae (n.1923): condamnat la 20 ani;

11. Dobândă Dumitru (n. 1922): condamnat la moarte, împuscat la Chisinău, în 27 iunie 1941;

12. Eprov Vichentie (n. 1923): condamnat la moarte, împuscat la Chisinău, în 27 iunie 1941;

324

13. Frunză Oleg (n. 1928 !): la vârsta de 13 ani a fost condamnat

la 10 ani!;

14. Grăjdianu Mihai (n. 1922): condamnat la moarte, împuscat la Chisinău în 27 iunie 1941;

15. Guma Anatol (n. 1922), conducătorul organizatiei: condam-nat la moarte, împuscat la Chisinău, în 27 iunie 1941;

16. Guma Victor (n. 1923): condamnat la 25 ani, decedat în

Siberia;

17. Majaru Maria, profesoară, condamnată la 10 ani pentru nedenuntare; a supravietuit;

18. Martânov Gheorghe (n. 1924), condamnat la 25 ani, eliberat

în 1954!;

19. Mihu Gheorghe (n. 1921): condamnat la moarte, împuscat la Chisinău, în 27 iunie 1941;

20. Sârbu Constantin – condamnat la moarte în 1941;

21. Stici Dumitru: condamnat la 10 ani – dispărut în Siberia;

22. Buiuc Serghei (n. 1924); condamnat la 10 ani;

23. Duca Anatol (n. 1922), din Ciocâlteni: condamnat la moarte, împuscat la Chisinău în 27 iunie 1941.

2) “in societatea comunistă toti tovarăsii vor purta obiele de mătase siposeda mai multi nasturi (la obiele!)”.
Astfel se explică pedepsirea românilor printăierea nasturilor de la pantaloni: dar cum îsipermiteau fasistiisă aibă ceea ce proletariatul cel mai înaintat din lume nu avea: nasturi – la pantaloni?

325