Vaclav Havel?
27 decembrie 2011|Publicistică.Varia
-Text re-publicat
Domnule profesor ION COJA, a murit Vaclav Havel, marele disident. A fost înmormîntat cu funeralii mondiale, aș zice. Cât a fost de importantă contribuția sa la căderea comunismului?
A fost foarte importantă, desigur. Probabil că „mișcarea Goma” de la noi a pornit și sub imboldul venit de la Praga! Carta 77, parcă așa se numea mișcarea inițiată de Vaclav Havel, a făcut o impresie puternică la vremea aceea. Mi-aduc bine aminte. Dar, firește, mi-aduc mult mai bine aminte de vara lui 1968. După primăvara de la Praga, în 1968 a urmat „vara de la București”, încununată cu manifestația de la București, din august 21, și celebra cuvîntare a lui Nicalai al nostru, cum îi zicea Petre Țuțea când nu-l înjura… Ce emoții! Ce exaltare generală a fost atunci?!…
Vă invit la o discuție despre partea ascunsă a evenimentelor, inclusiv a personalității lui Vaclav Havel.
Ce se știe mai puțin despre Vaclav Havel este că era, ca dramaturg, ca scriitor, cam foarte mediocru!… Am însă o amintire personală, pot zice. Eu am încercat să intru în legătură cu el sau cu vreun consilier de-al lui și n-am reușit nicicum, nici măcar adresându-mă ambasadei cehe de la București! Din pricina asta, recunosc, am un dinte mic, de lapte, împotriva lui Havel și ai lui. Un mic parti pris! O să te întrebi de unde și până unde era Vaclav Havel obligat în vreun fel să reacționeze la „avansurile” mele!… Păi, eu, domnule Petrică, mă aflu într-o poziție specială față de cehi! Puțini sunt românii care merită din partea cehilor mai multă considerație și mai mult respect! Inclusiv din partea lui Vaclav Havel, Dumnezeu să-l odihnească și să-l ierte!
Interesant ce spuneți! Vorba lui Marin Preda: pe ce vă bazați?
Pe faptul că în 1969, după ce s-a petrecut la Praga tragedia cu tînărul student Jan Palach, care și-a dat foc în centrul Pragăi, în semn de protest față de ocuparea Cehoslovaciei de trupele sovietice, eu am reacționat ca puțini alții, ca nimeni altul, atât am fost de impresionat! Și am scris o piesă de teatru, Requiem pentru Jan Palach intitulată. O piesă anti-sovietică și, implicit, anti-comunistă! Am avut meciul meu cu Securitatea după aceea, nu mi-a fost ușor, dar trec peste capitolul ăsta, nu avem timp acum. Piesa nu se putea juca înainte de 1990 nici la București, nici la Praga. După 1990 am încercat s-o fac cunoscută în Cehia, unde era locul cel mai potrivit să fie montată: am mers și am dus piesa la ambasadă, la atașatul cultural, cu traducerea în engleză, am luat legătura cu lectorul de limba cehă venit la București, i-am trimis piesa unei doamne care traduce din română în cehă, prin Internet i-am scris lui Vaclav Havel, consilierilor săi, și nicio reacție! Nici cel mai mic gest de „feed back” din partea lor!… Măcar din minimă politețe! Nu cred că se întâlnesc prea des cu o situație precum cea în care i-am pus eu! S-au făcut că plouă, că nu există acea piesă! De ce? Mister total pentru mine.
Poate că piesa nu este, literar vorbind, o piesă reușită! Poate că nu corespunde unor exigențe artistice firești! Subiectul, oricât ar fi de pasionant, de important, nu salvează un text mediocru! Dumneavoastră știți mai bine dacă așa stau lucrurile!
Piesa Requiem pentru Jan Palach au mai citit-o și alții. I-a plăcut lui Ioan Petru Culianu care a și tradus-o în franceză, i-a plăcut lui Petrică Ionescu, care a citit-o în 1984 și a vrut s-o monteze în Franța, i-a plăcut și lui Alberto Eraso, care a tradus-o în engleză și a vrut s-o monteze în SUA, în 1990. Nu este o piesă „foarte mediocră”, ci foarte bună! După 1990, cel puțin în România, s-a ivit însă pentru mine o problemă: foarte mulți oameni nemulțumiți, mai ales tineri, au amenințat că-și dau foc în semn de protest față de guvernarea post-decembristă. M-am temut că dacă se joacă la noi piesa, cu succes, cu ecourile meritate și scontate, ar putea să devină un imbold la comiterea nefericitului gest la care a recurs Jan Palach. Așa că nu am insistat să fie jucată în țară. Bașca faptul că oricum nu prea sunt eu jucat, ca autor de teatru!… Îmi cunosc limitele. Sunt eu cel mai mare dramaturg român în viață, dar cu precizarea făcută de Marian Popa: cel mai bun dintre dramaturgii nejucați, aflați cu piesele în sertar!… Dar în Cehia?! Nici o reacție?! Am rămas cu impresia că îi deranjează piesa mea că există! Că s-a găsit un nebun să o scrie!… Așa cum i-ar deranja pe mulți din clasa noastră politică o piesă despre sacrificiul tinerilor care au fost parașutați în România ca să sprijine lupta partizanilor din munți!… Crezi că ar monta-o Caramitru la Național sau Mircea Diaconu la Nottara?!
Pe scurt, caut o explicație pentru această nepăsare „cehă”! Ca să nu-i zic altfel, îi zic lipsă de reacție! Dar a fost altceva!
Vă referiți astfel și la Vaclav Havel personal?
Mi-e greu să cred că însuși Vaclav Havel a știut de piesă și n-ar fi reacționat! Dar la fel de greu mi-e să cred că nimeni nu i-a făcut cunoscut că există o piesă despre Jan Palach, scrisă de un străin! Nu de un ceh! Detaliul acesta trebuia să conteze în favoarea mea, a interesului ceh pentru textul meu! Nu pot să nu reacționez eu la acest comportament aberant!
Și cum reacționați?
Încep să iau în serios vorbele mai ciudate care umblă prin târg!… Încep să fiu suspicios cu privire la cehi! I-am provocat, iar ei nu au reacționat cum m-am așteptat. Iar eu m-am așteptat la o reacție conformă cu Carta 77 și cu primăvara de la Praga. Dacă nu au reacționat în conformitate cu aceste două repere, mă întreb dacă nu cumva reperele sunt false! Logic?
Din nou vă întreb pe ce vă bazați?
Ai să te miri, dar cel mai mult mă bazez pe meciul de fotbal jucat de Dinamo București în toamna anului 1968 în Cehoslvacia. Dacă nu mă înșel, cu Banik Ostrava.
Chiar că mă mir!
Dar ce m-am mirat eu atunci!… Era la câteva săptămâni de la refuzul României de a invada banditește Cehoslovacia și mă așteptam ca cehii să-i primească cu urale pe românii de pe teren! Măcar cu aplauzele bunei cuviințe! Măcar cu …nimic! Dar nu! I-au primit cu huiduieli pe români și i-au huiduit tot meciul, cum nu am mai văzut echipă să fie huiduită! Și s-a jucat atunci meciul tur, deci nu erau niscai resentimente de după primul meci! M-a marcat această întâmplare! Era absolut de neînțeles între oameni de onoare!
Și totuși ce înțeles i-ați dat?
M-am gândit că refuzul românesc le-a dovedit cehilor că ar fi putut și ei să încerce să reziste, să pună mâna pe arme și să se apere, așa cum se arătaseră românii gata la orice sacrificiu! Rușii, dacă au văzut că nu pot intra în România fără vărsare de sânge, n-au mai intrat! În Cehia au intrat însă ca-n brânză pentru că știau că nimeni nu se va opune! Decât cel mult prin declarații și flori presărate înaintea tancurilor!… Așadar, prin atitudinea românilor, cehii au avut ocazia să constate că au ales varianta cea mai lașă, mai penibilă, mai jenantă! Am încercat să mă pun în pielea lor și nu m-am simțit deloc bine! Evident, în aceste împrejurări, cehii ar fi preferat să nu existe opoziția românească care îi punea într-o lumină tare proastă! Comportamentul atât de demn, de bărbătesc al românilor lui Ceaușescu – îi pot numi așa pe românii din august 1968, nu putea să placă unor oameni care s-au dovedit fără cultul onoarei și al bărbăției!
Vorbiți astfel despre cehi în general?
Vorbesc astfel despre cehii care i-au huiduit pe români la acel meci!… Tot stadionul! Niște lepădături! Fac o paranteză: a fost atunci, după august 1968, arestat un general român acuzat că a trădat și le-a predat rușilor niște documente privind schema de apărare a României în cazul unei invazii sovietice. Generalul Șerb, dacă nu mă înșel. Arestat și anchetat, generalul a cerut să vorbească cu Ceaușescu, să se explice către acesta. În fața lui Ceaușescu a pretins că gestul său a fost salvator pentru Țară, deoarece rușii nu prea credeau că suntem dispuși să ieșim la bătaie. Documentele furnizate de el rușilor i-a convins că „nebunul” de Ceaușescu nu glumește și că avea susținerea tuturor românilor ca să reziste invaziei sovietice cât se va putea.
Avea și susținerea lui Ion Coja? Câți ani aveați?
Aveam 26 de ani! N-aș putea spune că eram încântat de perspectiva de a fi mobilizat și trimis pe front, tranșee etc. Mi se părea chiar că Ceaușescu ne trimite să murim ca să-i apărăm lui scaunul!… M-a impresionat atunci maică-mea: eram trei bărbați în casă care puteam fi mobilizați și trimiși să ne punem pielea la bătaie. Să murim, eventual! Mama era cu totul de acord să mergem la război! Mă uitam la ea și nu-mi venea să cred că nu reacționează instinctul matern din ea, ci instinctul național, mult mai puternic! Altminteri, pentru copiii ei era ca o leoaică!… Dar țara părea mai presus de orice în acele zile… Mi-a dat o lecție atunci…
S-a mai petrecut atunci un moment extrem de semnificativ, despre care am aflat abia de curând: Ceaușescu s-a adresat lui Tito, cerându-i permisiunea ca în caz de invazie a trupelor rusești, dacă nu vom putea respinge atacul rusesc, guvernul și o parte a armatei să se poată retrage pe teritoriul Iugoslaviei, pentru a organiza rezistența la ocupație. Și ce a răspuns Tito, marele nostru prieten? Că permite asta, cu condiția ca trupele românești să fie dezarmate la intrarea în Jugoslavia!… Rămâne cum am zis eu, iar unii spun că înaintea mea a spus-o altul, unul, Nicolae Iorga: noi, românii, avem un singur vecin pe care putem conta: Marea Neagră!…
Când ați spus asta?
În 1990, când am aflat cât de implicați au fost sârbii în evenimentele din decembrie! Pasămite, Miloșevici și ai lui râvneau la Banat, la Timișoara, să le anexeze, în caz că România se va dezintegra, cum sperau ei!… Demenți! I-a bătut Dumnezeu și s-au dezintegrat ei! Repet: sârbii au fost mai activi decât ungurii în 1989!… Păcat! Păcat de unguri că au pierdut supremația în materie de anti-românism! Nimic nu-i veșnic!…
Ce se mai vorbește prin târg?
Trec peste prostia, mai exact spus ticăloșia de sorginte KGB-istă, cum că Ceaușescu a fost în bună înțelegere cu Moscova în august 1968! Dumitru Tinu este unul dintre agenții KGB care au încercat să lanseze măgăria asta! Marea surpriză este să afli, din gura târgului, că Dubcek și ai lui ar fi fost în înțelegere cu rușii, cu Brejnev!… Ce zici de asta?
Bucureștiul ăsta este un târg teribil! Să te ferească Dumnezeu să ajungi în gura lui! Deci ce zice Vocea Bucureștiului?
Zice ceea ce Vocea Americii nu a recunoscut niciodată! Și anume că invazia rușilor în Cehoslovacia ar fi cea mai mare cacealma pe care a înghițit-o vreodată anglo-americănimea! Privește puțin pe hartă: Cehoslovacia, dintre toate statele comuniste, este cea mai avansată spre Occident! Atinge meridianul cel mai vestic! Nu era normal ca acolo, în extremitatea de Vest a Cehoslovaciei, a lagărului comunist, să-și amplazeze rușii rachetele? Până în 1968 rușii nu aveau însă nicio rachetă amplasată în Cehoslovacia. Nici măcar trupe nu aveau în Cehoslovacia! După așa zisa invazie au adus și trupe, au amplasat și rachete, iar Occidentul nu a avut nimic de zis!
Adică?
Adică avea nevoie Moscova de un pretext ca să aducă trupe în Cehoslovacia și să le amplaseze la extremitatea de Vest a imperiului. Americanii și occidentalii nu ar fi acceptat să vadă trupe rusești și silozuri de rachete că răsar peste noapte la granița lor de Est, ar fi fost clar o escaladare a războiului rece. Dar așa, pretextând sovieticii o agresiune, o răfuială pe teme ideologice, pe chestiuni de nuanță – dar în interiorul Pactului de la Varșovia, între partide frățești!, americanii nu mai aveau ce zice și n-au zis mai nimic! Au crezut că se aplică teoria suveranității limitate, cu care erau de acord! În realitate era vorba de o amplă dislocare de forțe militare, cu care n-ar fi fost de acord! I-au păcălit rușii de nu s-au văzut! Se pare că în vara lui 1968 au fost în Cehoslovacia mari manevre ale pactului de Varșovia, la care nu știu dacă România a participat, dar sigur e că a participat Rusia… La sfârșitul manevrelor armatele rusești nu s-au mai întors acasă, ci au rămas în Cehoslovacia, mai dispersate, prin pădurile din Nord-Est, dar au rămas acolo, în așteptarea evenimentelor din august 1968. În felul acesta, deplasarea de efective militare rusești importante nu a mai fost ușor de detectat din sateliții americani sau alte „radaruri” de informare militară… Așadar, în 1968 Moscova avea nevoie să intre în Cehoslovacia cu trupe masive, dar nu pentru a înăbuși disidența lui Dubcek, ci pentru a masca avansarea spre Occident a trupelor sovietice. Nu uita conducătorii Cehoslovaciei, autorii „primăverii”, cine erau! Generalul Svoboda, fost general în armata sovietică, și Dubcek, cu ani îndelungați petrecuți la Moscova! Anii de formație!…
Pot să declar solemn că nu vă cred?
Poți să nu crezi, căci nici eu nu știu ce să cred și nu cred nimic, ci doar înregitrez ipotezele emise de alții. Sunt și puțin subiectiv, așa cum ți-am spus! Dar examinez aceste ipoteze și le comentez cum pot și eu! Nu uita că în 1989, revoluția de catifea de la Praga, o știe toată lumea, a fost organizată și dusă până la capăt de KGB și tovarășii lor de la Praga printr-o diversiune: studentul care a fost omorît de forțele de opresiune nu era student, ci agent secret, iar de murit nici măcar n-a murit, ci a făcut pe mortul! Moartea sa însă a emoționat toată Praga și a produs ieșirea în stradă a zeci de mii de oameni! Deci, pe scurt, revoltă anti-comunistă în tot lagărul comunist din Europa Răsăriteană organizată și patronată de KGB!… Unde KGB nu a avut controlul, în China, Cuba și Coreea de Nord, „revoluția” anti-comunistă nu s-a fost produs! August 1968 a fost un mizilic față de ce s-a întâmplat la sfârșitul lui 1989!… Autorul a fost același!
Dar să rămânem în Cehia! Țară în care instaurarea comunismului, după război, a fost cerută de toată lumea, de toți cehii! Nu ca în România!… Repet: venirea la putere a comuniștilor în Cehoslovacia s-a produs ca act de voință a poporului ceh!… Ce-o fi fost în capul lor?!… Întrebarea care se pune privește familia lui Vaclav Havel, tatăl acestuia!… În ce mediu intelectual, moral etc., s-a născut și a crescut Vaclav Havel dramaturgul, căci pe taică-su îl chema tot Vaclav, Havel este numele de familie… Unii, tot aici, în gura târgului, susțin că Vaclav tatăl a colaborat bine cu ocupantul german, precum și cu cei care au urmat!… Dacă așa o fi, atunci…
Atunci e cam grav! Înțeleg unde bateți! De la cine aveți aceste informații?
De la un fost student, le culege din documente americane desecretizate în ultimii ani! Este pasionat de fenomen!
Care fenomen?
Minciuna instituționalizată! Minciuna în care trăim pe această minunată planetă albastră. De unde vine și expresia despre situația de pe planetă, că este cam albastră…
Face biografia lui Vaclav Havel parte din această minciună?
Dacă mă uit la marii mincinoși de pe planeta albastră care au ținut să-i aducă un ultim omagiu, în frunte cu Emil Constantinescu și Traian Băsescu ai noștri… Nu a fost prea onorant pentru Havel!
Paul Goma? Toată lumea face legătura dintre Paul Goma și Carta 77. E corectă această legătură?
Cred că nici Paul Goma nu o neagă. Carta 77 făcea parte din contextul momentului istoric. Paul Goma, ca și noi, am luat-o de bună! O fi fost și acolo mâna cea lungă a KGB-ului?.. Oricum, Paul Goma a fost autentic, sincer, oblu! A fost „pe bune”! N-a fost făcătura nimănui! Este autorul propriei biografii! Toată stima!
Și cu piesa dumneavoastră despre Jan Palach cum rămâne?
Cum să rămână?! Ea a fost publicată de Mihai Ungheanu și Valentin F.Mihăescu în „Revista Nouă”, există deci… Cred că este și pe site-ul meu. Problema este cu Jan Palach!… Dar deocamdată gata. Punct!
O ultimă întrebare: vorbiți mereu de cehi, nu și de slovaci.
Păi nici ei nu vor să fie confundați. Slovacii, unii dintre ei, mai intelectuali, susțin că slovacii, ca popor, sunt daci slavizați. Da, da! Daci slavizați! Nu vor să fie confundați cu cehii!… Le dau dreptate!
Dar ce s-a întâmplat cu acel general Șerb?
Se pare că a primit domiciliu forțat într-o comună din Dâmbovița unde, după 1990, a fost ales primar!… O fi adevărat? O mai fi trăind?… Nu știu!
Nimic nu știți! Dar ziceți că le știți pe toate! Să fiți sănatos și la pungă gros!
La Mulți Ani! La Mulți Ani tuturor! La Mulți Ani Frumoși!
25 decembrie 2011
A consemnat Petre Burlacu
*****
Post scriptum Numele acelui fost student care ani de zile mi-a furnizat informații numai de el dibuite este VLADIMIR ALEXE. Dumnezeu să-l odihnească. Umbla prin arhivele occidentale care se declasificau pentru 48 de ore, după care se închideau la loc. Așa a aflat despre implicarea Moscovei în „rebeliunea legionară” din ianuarie 1941 prin comuniștii evrei de la București. Despre Vaclav Havel spunea că este creația KGB, ca și despre Solidaritatea de la Varșovia…
Despre Paul Goma nu aflase nimic compromițător. Paul Goma fusese „pe bune” un adversar al minciunii instituționalizate.
Absolut toate operele domniei voastre sunt opere de marca intrucat trateaza situatii extreme si suprem graitoare ale epocii ce o traim . Ele nu au cum sa nu ramana in tezaurul nostru contemporan . Ca nu au fost inca puse in scena piesele de teatru nu ne spune nimic : urmeaza si vremuri mai bune decat cele de azi , cand lumea alearga dupa amuzament, nu dupa lucruri serioase .
Stimate domnule profesor,
m-ati intrigat foarte tare cu tema Vaclav Havel despre care eu nu stiam mare lucru decat ca nu era un disident autentic(si ca s-a insurat cu masseusa lui mult mai tinerica) : cautand ceva documentatie , un prim pas mi-a scos in cale un raport RFE care va da pe deplin dreptate sa nu aveti incredere in Havel.
Dece , repet un prim pas : Havel s-a opus la desecretizarea dosarelor politiei secrete cehe sustinand ca aflarea adevarului ar provoca o revolta prea serioasa . Pana dau si peste alte informatii, aici aveti confirmarea faptului ca Havel avea ce ascunde :
https://www.rferl.org/a/1084871.html
„President Vaclav Havel had said shortly before the law was passed that granting victims access to the secret police files was likely to cause greater social turmoil than that occurring after the passage of the „lustrace” or screening law in 1991 and the publication the following year of incomplete lists of people who collaborated as agents and informers of the StB.”
traducere mecanica a fragmentului:
„Președintele Vaclav Havel a spus cu puțin timp înainte de adoptarea legii că acordarea victimelor accesului la dosarele poliției secrete ar putea provoca tulburări sociale mai mari decât cea care a avut loc după trecerea „legii lustrace” sau a screeningului în 1991 și publicarea anului următor al liste incomplete de persoane care au colaborat ca agenți și informatori ai STB”.
Titlu:
Archive
titlul articolului in engleza : este vorba de un raport al Europei Libere = RFE:
Czech Republic: Secret Police Files Unlocked This Weekend
Traducerea mecanica a intregului articol care-l expune pe Havel prin interdictia accesului la documente pentru cei persecutati:
Republica Cehă: Dosarele poliției secrete deblocate în acest weekend
09 mai 1997 00:00 GMT
De Jolyon Naegele
Acțiune
4
Imprimare
Praga, 30 mai 1997 (RFE / RL) – Începând cu această duminică, cetățenii cehi care au fost victime ale fostei Securități de Stat (STB) conduse de comuniști vor putea citi propriile fișiere.
Deschiderea arhivelor pentru vizualizarea publică vine la doar un an după ce parlamentul ceh a adoptat o lege care impunea Ministerului de Interne să acorde acces la dosarele StB.
Poliția secretă, acționând după ordinele comandantului său, prim-viceministrul de Interne, Alojz Lorenc, le-a distrus majoritatea dosarelor la sfârșitul anului 1989 și începutul anului 1990. Însă există încă 60.000 de dosare, în principal cu microfișă. Aceasta este doar o fracțiune din aproximativ 900.000 de dosare personale pe care StB le-a păstrat între 1954 și dizolvarea sa în 1990.
Controlul asupra dosarului slovac al StB a fost transferat în Slovacia ca urmare a destrămării federației cehoslovace în urmă cu patru ani și jumătate.
Președintele Vaclav Havel a spus cu puțin timp înainte de adoptarea legii că acordarea victimelor accesului la dosarele poliției secrete ar putea provoca tulburări sociale mai mari decât cea care a avut loc după trecerea „legii lustrace” sau a screeningului în 1991 și publicarea anului următor al liste incomplete de persoane care au colaborat ca agenți și informatori ai STB.
Stanislav Devaty, care a condus poliția secretă cehă post-comunistă din 1993 până la sfârșitul anului trecut, a spus că lipsesc câteva mii de nume din listele publicate.
Cei care și-au văzut deja dosarele spun că au tendința de a acoperi aspectele ilegale din mare parte din activitățile StB și de a prezenta agenția în lumină pozitivă. Mulți au fost surprinși la fel de mult de faptul că o rudă, un prieten, un coleg sau o cunoaștere a colaborat în funcție de amploarea sau profunzimea acestei colaborări.
Motivația de a colabora cu StB a apărut frecvent ca urmare a presiunii sau a amenințărilor. Dar unii oameni păreau să fi colaborat din convingerea politică, crezând că servesc o cauză justă. Cei mai mulți au făcut-o pentru bani sau alte beneficii.
La șapte ani și jumătate de la revoluția Velvet, doar puțini cehi au recunoscut colaborarea. Atunci când sunt contestate, acestea tind să se ascundă în spatele unei legi cehe, care acceptă doar documente originale ca dovadă legală, nu fotocopii sau microfișe ca probe. Și nu există multe dintre aceste documente originale.
StB avea o rețea extinsă de agenți, dar nu era cu toții puternici și adesea suferea de secretul său excesiv. Uneori, agenții se spionau unul pe celălalt și își trădau identitățile altora din dosare.
StB era o birocrație. Rivalitățile sale interdepartamentale au dus frecvent la o reticență izbitoare de a coopera, de exemplu, un departament care se ocupă de dizidenți care încetinesc să ajute la rezolvarea contraspionajului. Aceste rivalități și structura organizatorică complicată au avut tendința de a împiedica eficiența operațiunilor.
Majoritatea agenților par să fie preocupați în primul rând de protejarea lor înșiși, a familiilor, prietenilor, locurilor de muncă și privilegiilor. Drept urmare, o mare parte din ceea ce le-au spus ofițerilor de control păreau autoservitori, iar unele dintre acestea erau aproape sigur false. Este posibil să fi inclus nume, locuri și date raportate.
Se pare că ofițerii de control nu au reușit să stabilească dacă un agent raporta adevărul, un jumătate de adevăr sau o minciună. Micuța casetă de pe formularele de evidență care indică încrederea sursei se spune că a fost bifată de rutină, indiferent de prostiile pe care un agent le-ar putea raporta, deși StB-ul a efectuat verificări ocazionale și chiar a încetat să folosească agenți care au reținut informații.
StB-ul a colaborat formal cu KGB-ul Rusiei, SB-ul Poloniei, Stasi-ul Germaniei de Est și alte agenții de informații din blocul sovietic. Aceste agenții și-au furnizat reciproc date de informații la cerere. KGB-ul este menționat în fișierele StB ca „prietenii noștri”, iar ofițerii specifici KGB sunt identificați drept „tovarășul P” sau alte inițiale. Comunicările KGB cu StB, spre deosebire de documentele StB, erau scrise pe hârtie simplă fără antet și fără excepție erau în limba rusă.
În cele din urmă, STB a fost controlat de lideri și funcționari comuniști. În ultimii ani ai puterii comuniste, departamentele Comitetului Central al Partidului și chiar guvernul federal cehoslovac au anulat în mod regulat deciziile StB, pentru că s-ar fi putut ciuda cu politicile interne sau externe ale partidului.
Rapoartele individuale din fișiere tind să aibă una sau două pagini, deși rapoartele furnizate de birourile regionale ale StB sunt în multe cazuri mult mai lungi. Rapoartele indică numele codului sursei, data și ora la care a avut loc o întâlnire conspirativă și dacă au fost folosite dispozitive de înregistrare ascunse.
Deși casele și telefoanele a numeroși dizidenți erau supuse supravegherii audio, conversațiile înregistrate erau adesea neinteligibile sau altfel lipseau de context. Utilizarea agenților ca surse în loc să se bazeze pe dispozitive de ascultare pare să fi fost considerabil mai ieftină și mai utilă în interpretarea.
StB nu a fost singura agenție de informații care a întreținut o rețea de agenți. Informațiile militare din Cehoslovacia, administrația închisorilor (SNV) și KGB-ul sovietic aveau rețele proprii în Cehoslovacia. Fișierele lor rămân secrete, neafectate de legislația de anul trecut.
Legea care intră în vigoare în această duminică permite accesul la dosare către cetățeni cehi sau cei care au deținut cetățenia cehoslovacă între 1948 și 1990 și au fost victime ale represiunii StB. Emigranților li se va permite să-și vizualizeze fișierele doar din perioada în care încă erau cetățeni cehoslovaci. Alți străini nu sunt reglementați de această lege, dar ministrul de interne, Jan Ruml, a declarat că străinilor li se permite să își vizualizeze dosarele de la caz la caz, luând în considerare aspectele de securitate și de politică externă.
Ministerul de Interne trebuie să răspundă unei solicitări de acces la dosarul unei persoane în termen de 90 de zile. Numele și detaliile personale ale terților care figurează în dosare vor fi anulate, dar nu și numele investigatorilor STB. La cerere, Ministerul de Interne va descifra numele de cod ale agenților StB, informatori sau colaboratori conținute în dosar.
Spre deosebire de Republica Democrată Germană, unde listele principale ale agenților poliției secrete comuniste Stasi au fost distruse la ordinul unui comitet civic la începutul anilor 1990, când dosarele au fost puse la dispoziția victimelor, Cehoslovacia și, ulterior, Republica Cehă s-au bazat până acum listele agenților StB și ale colaboratorilor întocmite de StB în loc de conținutul fișierelor lor pentru a stabili dacă o persoană a colaborat. Dar această metodă nu a fost pe deplin eficientă. Cei enumerați au refuzat de rutină colaborarea anterioară cu StB.