Patriarhul Kirill: ‘Rusia zidește temeliile unei noi civilizații. Rușii nu au fost niciodată un popor care să-i asuprească pe alții’
Andrei Sorin
La agapa frățească de după Sfânta Liturghie oficiată în Catedrala Uspenia din Kremlin, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Kirill, a susținut un amplu discurs despre identitatea rusă și despre ceea ce el numește „misiunea civilizațională a Rusiei” în epoca contemporană.
Patriarhul a început prin a arăta că Rusia de astăzi își recunoaște clar identitatea și continuitatea istorică a poporului său:
„Cine suntem noi? Cred că astăzi această întrebare este aproape retorică — noi înțelegem limpede cine suntem. Noi suntem un singur popor rus, al cărui sprijin este poporul rus, cultura rusă.”
El a subliniat că această identitate s-a format nu prin dominație sau suprimare, ci printr-o capacitate istorică de integrare fără conflict:
„Poporul rus a reușit să unească alte culturi și alte popoare fără niciun fel de conflicte, ceea ce, în fond, reprezintă o minune civilizațională absolută.”
În contrast cu experiențele altor regiuni din lume, unde contactul între comunități etnice duce la tensiuni, Patriarhul a afirmat:
„Aproape peste tot, unde se întâlnesc grupuri naționale, începe lupta pentru întâietate, ceea ce duce la conflicte interetnice. Dar Rusia a ocolit această ispită.”
Această armonie socială, a spus el, nu este întâmplătoare, ci este rodul unei culturi spirituale în care smerenia nu este o slăbiciune, ci o forță:
„Putem să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru că în sufletul omului rus, pe lângă multe daruri și puteri, El a sădit și a dezvoltat simțul smereniei. Smerenia este percepută de mulți ca slăbiciune, dar nu este așa: Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har (Iac. 4, 6).”
„Cel care își pune nădejdea în Dumnezeu nu poate să-i trateze cu dispreț pe ceilalți. Chiar ocupând o poziție înaltă, el va conștientiza întotdeauna propria limitare. Iar datorită smereniei se creează un fundament solid pentru conviețuire și colaborare.”
În continuare, Patriarhul a făcut referire la epoca imperială, afirmând că Rusia nu a fost un imperiu al impunerii etnice, ci un stat în care elitele au inclus reprezentanți ai multor popoare:
„Rușii nu au fost niciodată un popor care să-i asuprească pe alții. Niciodată nu a existat la țari întrebarea: ‘Să-l luăm în fruntea oștilor, chiar dacă are nume german?’ Sau: ‘Ce treabă au georgienii, ce treabă au armenii?’ Astfel de întrebări nu existau.”
„Datorită politicii înțelepte a țarilor și datorită atitudinii fenomenale a poporului rus față de alte popoare a fost creat un mare stat multinațional eurasiatic. O civilizație unică — în mod cert ortodoxă, pentru că majoritatea mărturisește Ortodoxia. Această civilizație a rezistat încercărilor cumplite ale revoluției și războaielor.”
De asemenea, Kirill a afirmat că Rusia este contestată pe plan internațional tocmai pentru că propune o alternativă culturală și spirituală lumii occidentale moderne:
„De ce s-au ridicat mulți împotriva noastră? Răspunsul este unul singur: pentru că noi oferim o alternativă dezvoltării civilizaționale occidentale.”
Această alternativă, spune Patriarhul, este un model în care credința nu este exclusă din viața publică, ci conlucrează cu progresul:
„Rusia zidește temeliile unei noi civilizații. O civilizație în care știința, tehnica, tehnologiile înalte, standardele ridicate de viață, educația, arta și cultura se unesc cu o credință profundă și sinceră.”
În opoziție, el a caracterizat Occidentul ca fiind spiritual slăbit:
„În Occident, religia a fost împinsă în afara câmpului dezvoltării civilizaționale. O societate obsedată de ideea confortului material, uitând de temeliile spirituale ale existenței, devine foarte fragilă.”
Patriarhul Kirill și-a încheiat mesajul afirmând că Rusia și poporul ei sunt părtași conștienți la un moment istoric de redefinire civilizațională:
„Rusia oferă o alternativă atrăgătoare pentru foarte mulți, iar noi suntem participanți la acest proces istoric.”
****
Nota redacției – Poporul rus a făcut multe răutăți prin reprezentanții săi… Rușii, la rândul lor, au suferit mult de pe urma reprezentanților săi.
pentru *nota redactiei: „cherchez la femme” (iscariotenii)= cauza radacina
Discurs de o mare ipocrizie, similar celor comuniste și bolșevice din trecut. Patriarhul ăsta face politică, nu păstorește în spirit creștin turma sa, adunată cu de-a sila de multe ori. Biserica rusă a fost folosită ca un baros în trecut, aservită intereselor imperialiste și apoi comuniste. Dacă s-ar retrage complet din toate provinciile istorice românești și ar recunoaște rolul său profund destabilizator din trecut, ar fi o mică reparație istorică. Dar n-ai să vezi așa ceva.
https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/romanii-intre-rusificare-si-ucrainizare-ofensiva-2478718.html
https://adevarul.ro/stiri-externe/republica-moldova/biserica-ortodoxa-rusa-si-a-extins-jurisdictia-sa-1470514.html
Când ai fost Imperiu nu poți să spui că nu i-ai asuprit pe alții. Așa cum America și-a creat mitologia Vestului Sălbatic prin epurarea etnică,masacrarea și convertirea forțată a amerindienilor și rușii au procedat la fel în Caucaz și Asia Centrală. Patriarhul Kiril ca și tizul lui securist Daniel îl ignoră pe Hagi Murad al lui Tolstoi care spune tocmai contrariul ori jurnalul de călătorie al lui Alexandre Dumas in Caucaz alături de militarii ruși la vânătoare de …ceceni. Totuși Dumas cugetă „mă întreb dacă aveam dreptul de a pândi un om spre a-l ucide așa cum ucizi un mistreț!”
Dar, așa s-au purtat și românii în teritoriile sovietice ocupate…vânau comuniști, adică orice civil suspect atunci când erau frustrați si le mai furau și vitele impreună cu „partenerii strategici” germani. Intrucât prostia era la loc de cinste, ca si azi, Guvernul antonescian a căzut de cuviință că meităm ca aceste „fapte de aur” militare să fie tipărite cu puțin timp inainte de dezastrul de la Stalingrad. Astfel, cartea ilustrată „Basarabia,Ucraina,Crimeia” tipărită la Berlin în condiții grafice excepționale in limba romănă și germană a constituit încă o dovadă scrisă a faptului că România a fost un agresor activ în teritoriile sovietice de peste Nistru și merita să fie tras la răspundere după ce te-ai lăudat cu „marșul victoriei”.
„Basarabia,Ucraina,Crimeia.Marsul victoriei armatei române și germane”,Editura Erich Zandler,Berlin, 1943.
In concluzie, prof.Coja nici poporul român nu a fost mai breaz în 1912 în Bulgaria ori în „campania victorioasă” împotriva bolșevicilor. Deci,mai ușor cu aruncatul cuvintelor,ca să nu zic pietrelor.