Pactul cu diavolul
Mesaje primite

Cornel Iliescu
18 nov. 2021, 12:55 (acum 1 zi)
către bcc: eu

„În „Nemaipomenita poveste a lui Peter Schlemihl”, Adalbert von Chamisso relatează istoria unui tânăr care, în schimbul unui sac cu galbeni care nu se sfârșeau niciodată, încheie un pact cu diavolul. În schimb, dracul cere de la pământean umbra acestuia. Peter semnează contractul și crede că este cel mai fericit om din lume. Numai că această bogăție care bate la ochi, precum și lipsa umbrei, îl transformă într-un exclus social. Disperat, Schlemihl se reîntâlnește cu diavolul, cerând înapoi umbra. Diavolul acceptă, dar, în schimb, pretinde de la Peter sufletul.

Desigur că pactul cu diavolul este un motiv medieval foarte întâlnit în cultura occidentală, reluat cu fervoare de romantici. Tot în epoca medievală, doctorul Faust făcuse furori in Germania. Considerat ba un geniu cu puteri supranaturale, ba un șarlatan, pe seama lui s-au născut legende potrivit cărora și-ar fi vândut sufletul diavolului. Marlowe și Goethe preiau legenda. Ulterior, Thomas Mann. Cel mai cunoscut remake al legendei, una dintre cărțile de căpătâi ale culturii universale, este „Faust” al lui Goethe. O operă fără rest, completă. Acțiunea este arhicunoscută: Faust își vinde sufletul diavolului, semnând cu sânge pactul. Iar diavolul ii dă stăpânire peste toată cunoașterea lumii văzute și nevăzute.

Un personaj medieval asemănător găsim și în Polonia medievală: Pan Twardowski, cel care încheie un contract similar cu dracul.

Raphael, tânărul din romanul balzacian „Pielea de sagri”, încheie un pact cu diavolul, care îi oferă o piele de animal, ce îi poate satisface orice dorință. Cu fiecare dorință îndeplinită, pielea se micșorează, la fel cum se împuținează și zilele protagonistului.
Dorian Gray al lui Oscar Wilde își vinde sufletul diavolului pentru a primi viață pământească veșnică, rămânând pururi tânăr.

Este știut faptul că diavolul nu te ia cu arcanul. Peste liberul arbitru nu trec nici Dumnezeu, nici satana. E act de voință să i te predai. Pactul se face semnând. Cu mâna ta. Cu sângele tău. Dând la schimb sufletul. Pe orice cale ar merge dracul, tot la suflet tinde. La început te amăgește că „e doar umbra”. Apoi, din aproape în aproape, ajunge la suflet. Pentru că pe suflete este bătălia. Aici și dincolo.

Haideți să revenim în prezent (cu scuze pentru că nu m-am oprit și la alți remarcabili scriitori precum Gogol, Bulgakov, Hauff etc). Cunoașteți vreo acțiune unde mergi să semnezi pe răspunderea proprie pentru a primi la schimb iluzia vieții fără probleme? Pentru a primi o licoare magică, precum in nuvelele lui E.T.A. Hoffmann? O licoare ce îți produce iluzia unei vieți sigure? Unde primești galbenii lui Peter Schlemihl? (ba un voucher, ba o tombolă etc.?)

Unde, în schimbul semnăturii cu propria mână, dobândești vicleana piele de sagri, care, în schimbul aparentei libertăți oferite de satisfacerea tuturor plăcerilor, îți scurtează zilele pe nesimțite?

Epoca marii resetări și a trecerii brutale, violente, către era dictaturii digitale, a omnicontrolului, a depersonalizării, evul Inteligenței Artificiale extinse la rang de dumnezeu devorator al acestei lumi este tot un pact cu diavolul.Americanul Neil Postman, decedat în 2003, critic cultural, teoretician media, profesor și autor, a introdus sintagma de „Faustian bargain”. Ea se referă la faptul că orice tehnologie are, în schimbul avantajelor oferite, dezavantaje care le depășesc pe cele dintâi, pentru că ne răpesc structuri esențiale. Numai că, spune Postman, tehnofilii (și, aș adăuga eu, tehnoholicii) sunt incapabili să observe reversul medaliei. Postman demonstrează că beneficiile nu depășesc riscurile (sună familiar acest slogan repetat până dincolo de saturație în zilele noastre?)

Suntem în plin „Faustian bargain”. Noi, cu mâna noastră. Cedăm tot. Mulți habar nu avem de acțiunile ritualice desfășurate la vedere sub ochii noștri larg închiși.
Și pentru că a început asaltul împotriva copiilor, mai aduc o singură temă de meditat, tot din literatura pactului cu diavolul. De data aceasta, literatura pentru copii .
În romanul din 1962 al lui James Krüss, diavolul face un pact cu un copil, Tim Thaler. Dracul ii cere lui Tim râsul său copilăresc. Gândiți-vă continuu la asta atunci când vă apărați pruncii!

Diavolul nu are trăsături: el dobândește formă și putere din ceea ce ia de la noi. Din ceea ce îi dăm: umbra, inima (ca la Wilhelm Hauff) sau râsul copiilor.
Ridicați-vă acum, cât mai auzim râsetele copiilor și le mai vedem zâmbetele!”

Cosmin Dragoste

*

Nota redacției – participarea la alegeri și depunerea buletinului de vot este, de cele mai multe ori, o semnătură cu mâna ta în pactul cu diavolul! Cu Ucigă-l toaca!