Păcat…

MARCUS AURELIUS’S, 10 PORUNCI PENTRU EL ÎNSUȘI

O circumstanță istorica de glorie a fost faptul că filosofia stoică, a produs trei oameni de o înaltă noblețe a minții, cum ar fi Seneca, Epictet și Marcus Aurelius in aceisi perioada de timp.
Marcus Aurelius a fost ultimul dintre stoicii semnificativi, unul, de asemenea, în care filosofia etică păgână a atins cea mai mare profunzime și cea mai buna înflorire a sa. Stoicismul vremii devenise o mișcare religioasă eclectică, iar panteismul vechi al școlii cedase loc la o tendință mai teistă.

„Meditațiile” sale – ultimul mare produs al stoicismului – au o anumită interiorizare mistică cu neo-platonismul care a urmat – un rezultat care nu trebuie să fie de mirare atunci când filosofia a devenit o pasiune în speculațiile împăratului atât de ocupat de altfel cu afacerile vieții practice.
Punerea în aplicare a vieții virtuoase are prioritate, fata de speculațiile subtile cu privire la originea lucrurilor. Pentru că mizele au fost transferate de la speculația metafizică la cea practică.

Stoicismul este un tip de deificare cat si edificare a virtuții umane. Ca atare, accentul se pune pe îmbunătățirea caracterului cuiva, nu pe a le dicta altora ce să facă sau să nu facă. Comparați acest lucru cu un sistem tipic deontologic, precum celebrele zece porunci din Vechiul Testament recunoscute de cele trei credințe avraamice. Platon insa a adus o miză interesanta în noțiunea de moralitate derivată de Dumnezeu în dialogul lui Socrate cu Euthyphro, in “Dialogurile” sale. Acest final aporic a dus la una dintre cele mai puternice dezbateri teologice și meta-etice din istorie.

Marcus Aurelius, împăratul-filosof, și-a scris Meditațiile ca pe un jurnal filosofic personal, în care își „predică” în mod repetat (cel mai bun tip de predicare!), pentru a-și corecta propriul caracter în timp ce se străduia să devină o persoană mai bună.

Un pasaj deosebit de ilustrativ în Meditații este secțiunea 18 din cartea 11.

“În primul rând, gândește-te cum stai în raport cu ei și cum ne-am născut pentru a ne ajuta unii pe alții.”
„Ei” aici se referă la alte persoane. Conform cosmopolitismului stoic, ne naștem pentru a fi de ajutor unii altora, pentru a folosi rațiunea în căutarea îmbunătățirii cosmopolei umane. Acesta este sensul celebrului motto stoic, „trăiește după natură”.

“În al doilea rând, gândiți-vă ce fel de ființe sunt, la masă, în pat sau în altă parte; mai presus de toate, la ce constrângeri sunt supuse din cauza opiniilor lor și ce mândrie își asumă chiar în aceste acte.”
Întotdeauna trebuie să ținem cont de faptul că ființele umane acționează frecvent ca urmare a impulsului, nu a rațiunii, și că opiniile lor sunt adesea prost formate. Acest lucru nu ar trebui să fie un motiv să te simti superior, caci cum suntem făcuți din aceiași materie și supusi la aceleași probleme. Mai degrabă, ar trebui să ne conducă la compasiune, să ne amintim că suntem cu toții supusi ispitei, și că ajutorul oferit altora este mult mai bine decât ridiculizarea sau condamnarea.
Morala protocrestina este evidenta.

“În al treilea rând, gândiți-vă că, dacă[ei] acționează corect în ceea ce fac, nu există niciun motiv să vă enervați, dar dacă acționează greșit, este clar că fac acest lucru involuntar și prin ignoranță.”
Acesta este conceptul stoic (și socratic) crucial de <>, ideea că oamenii nu fac lucruri rele pentru că sunt răi, ci pentru că se înșeală cu privire la ceea ce este binele. Aceasta nu este ignoranță în sensul lipsei de educație, ci mai degrabă în sensul lipsei de înțelepciune. A adopta această atitudine față de alții – a urî păcatul, dar nu și păcătosul, cum ar spune creștinii – este mai uman și mai caritabil decât a-i dezumaniza pe alții, catalogându-i drept „răi”.

“În al patrulea rând, gândiți-vă că și voi, în ceea ce vă privește, comiteți multe greșeli și sunteți la fel ca și ei; și că, chiar dacă vă abțineți de la anumite tipuri de fapte rele, aveți cel puțin înclinația de a comite astfel de nedreptăți, chiar dacă lașitatea, sau preocuparea pentru reputația voastră, sau un alt viciu de acest fel, vă salvează de la comiterea lor efectivă.”
Acesta este un pasaj frumos în care Marcus nu numai că își amintește că este la fel de usor să se faca vinovat ca și alții, dar că cel puțin uneori nu-și poate lua credit pentru că nu a făcut lucruri rele, pentru că nu s-a abținut din virtute, ci din frică sau preocupare pentru modul în care oamenii l-ar privi.
Nu ne am putea raporta oare cu toții la acest lucru?

“În al cincilea rând, că nici măcar nu puteți fi siguri că ceea ce fac ei este greșit; pentru ca multe acțiuni sunt întreprinse pentru un scop ulterior și, ca regulă generală, trebuie să aflați multe înainte de a putea oferi o judecată corect întemeiată cu privire la acțiunile altora.”
Suna a crestinism evoluat.
Mult prea des ne grăbim să judecăm alți oameni, în același timp în care îi rugăm pe alții să nu se grăbească să ne judece. Realitatea, însă, este că rareori avem suficiente informații despre motivele, istoria și situațiile specifice care îi determină pe alții să facă rău. În lipsa unor astfel de informații, de ce să nu “suspendăm judecata” în schimb?

“În al șaselea rând, când vă enervați peste măsură și vă pierdeți toată răbdarea, amintiți-vă că viața umană nu durează decât o clipă și că, în scurt timp, vom fi cu toții puși să ne odihnim.”
Acesta este un exercițiu mental stoic standard adesea menționat ca punctul de vedere “de sus”. Ori de câte ori o situație pare insuportabilă, scoate-ți mintea din specific și invit-o să contemple vastitatea, spațiul și timpul, în comparație cu care orice te afectează acum nu este decât o pată de praf care va dispărea într-o clipă. Există confort în acest gând.

“În al șaptelea rând, că nu acțiunile oamenilor sunt cele care ne frământă ci opiniile pe care le formăm cu privire la aceste acțiuni. Deci, elimina judecata ta privitor la acest lucru sau care te afecteaza, fă până mintea ta să se debaraseze de această opinie, și furia ta va inceta. Și cum trebuie să faci asta? Reflectând că răul făcut ție de altul nu este nimic rușinos pentru tine.”
Aceasta este o altă doctrină stoică crucială: singurul lucru cu adevărat rău pe care îl putem experimenta este să ajungem la judecăți rele și singurele lucruri cu adevărat bune pentru noi sunt propriile noastre judecăți bune.
Opiniile altora sunt în afara controlului nostru și, prin urmare, nu ar trebui să ne preocupe. Ele sunt doar o mișcare de aer care provine din gura altor oameni și nu ne pot afecta. Mai ales în aceste zile de indignare usoară și furie pe scară largă, acesta este un sfat de aur.

“În al optulea rând, ai in cosideratie cată suferință si supărare ne aduce furia si frustarea pe care o simțim la un astfel de comportament, mai multă decât chiar lucrurile in sine, care dau naștere acestei furii.”
Nu sunteți convins de punctul 7 de mai sus? Apoi, luati în considerare această abordare pragmatică cu privire la aceeași problemă de furie. După cum spune Marcus, furia ne provoacă de fapt suferință, de multe ori mai multă suferință decât insulta percepută ar fi putut, eventual, să reușească în primul rând.
Deci, de ce să ne învăluim în mânie, cea mai autodistructivă dintre toate emoțiile?

“În al nouălea rând, această bunătate este invincibilă, dacă este sinceră și nu ipocrită sau o simplă fațadă cu zambet. Căci ce îți poate face cel mai jignitor dintre oameni dacă ești în mod constant bun cu el și, atunci când ocazia îți permite, sfătuiește-l cu blândețe și pune-l în liniște pe drumul cel bun chiar în momentul în care încearcă să-ți facă o răutate. … Trebuie să o faci fără un spirit sarcastic sau reproș, ci cu afecțiune și cu inima liberă de ranchiună, și nu ca și cum l-ai fi predat ca pe un învățător sau ai încerca să-i impresionezi pe trecători.”
Din nou, un apel la umilință și o atitudine caritabilă față de alții. Ar trebui să fie de la sine înțeles ca virtutea stoică a dreptății înseamnă că ori de câte ori asistăm la intimidarea altuia suntem obligați să intervenim. Dar ceea despre ce vorbește Marcus este o situație în care cineva ne insultă și nu ne ironizează.
Dacă violența fizică este problema, ar trebui să ne apărăm prin toate mijloacele (cu reținere, în funcție de virtutea cumpătării), dar nu există violență verbală împotriva stoicului instruit.

Și dacă vreți, acceptați acest al zecelea dar de la Apollo, conducătorul Muzelor, și anume, că este o nebunie pură să te aștepți ca răul să nu facă nici un rău; pentru că este ca si cum a dori imposibilul. Dar a permite ca ei să facă rău altora, insă a le cere ca ei să nu-ti facă nici un rău tie, este lipsit de sens și tiranic.
Acest lucru încapsulează atât ceea ce aș numi realismul stoic, cât și justiția stoică.

Este o naivitate să te aștepți ca anumiți oameni să nu facă lucruri rele. Dar este nedrept în cea mai mare măsură să ne pese doar atunci când ni se fac lucruri rele nouă și nu altora.

Să încercăm cu toții să stăm departe de abordarea deontologică de a le spune altora ce să facă și să începem să ne concentrăm un pic mai mult asupra poruncilor de auto-îmbunătățire ale lui Marcus.
Cine știe, lumea poate deveni un loc ceva mai bun ca o consecință. Și acesta este întregul scop moral.

Intreaga secțiune 18 din cartea 11, din Meditatii s-ar putea prezenta prescurtat in forma urmatoare:
1. Suntem aici pentru a ne ajuta reciproc, pentru a acționa în consecință.
2. Majoritatea oamenilor acționează din impuls sau opinie proastă[1], așa că fiți caritabili cu ei.
3. Când oamenii acționează prost, o fac din lipsă de înțelepciune, așa că încercați să fiți de ajutor.
4. Faci la fel de multe greseli ca si altii, asa ca nu fi obraznic.
5. Nu știi de ce oamenii fac ceea ce fac, așa că nu judeca.
6. Nu te prea lega de lucruri, veți fi în curând mort oricum.
7. Opiniile altor personae(barfele) nu ar trebui să vă tulbure, deoarece acestea sunt în afara controlului dvs.
8. Suferinta sau supărarea de la o insultă vă face mai mult rău decât insulta ar putea face vreodată.
9. Fii cu adevărat amabil, nu pentru că vrei să-i impresionezi pe alții, nu fii sententios.
10. Așteptați-vă ca anumiți oameni să facă lucruri rele, dar să acționezi pentru a preveni nedreptatea față de alții.

Ca un sfat, recomand a se lua scurte notite, niste pastille de intelepciune ca in modul prescurtat de mai sus si la sfarsitul lecturii să parcurgeti din nou cu plăcere itinerariul de morală si intelepciune pe unde va plimbat Marcus Aureliu.

Note:
1. Este vorba de asa numita atitudine irational-negationistă “Gică contra”.

Dacă vreti sa cumpărati sau să imprumutati de la bibliotecă cartea aici aveti două variante ieftine:
A – Stoicii: Epictet – Manualul + Marcus Aurelius – Meditatii – 33,15 Lei
Aceasta carte va aduce doi stoici impreuna – Epictet si Marc Aureliu

B – Meditations – Marcus Aurelius, editia 2020 – 15,00 Lei