grigor.victor@yahoo.com 188.27.147.146
Este specific pentru omul lipsit de spirit autocritic ( adica de obiectivitate) sa nu vada decat cusururile si greselile celorlalti, pe ale sale , niciodata. Atunci cand este lipsit de argumente, se leaga de greseli de ortografie, de dezacorduri, de parca ar exista posibilitatea corectarii textului odata postat. Dar profundele sale dezacorduri de observatie si logica nu le sesizeaza. Faptul ca ma acuzati ca as fi afirmat ca” portul popular il avem de la romani’ este cea mai clara dovada a acestui mod de lucru specific tuturor adeptilor dacitatii pure. Ei care nu accepta ideea romanizarii, ii acuza constant pe cei care o afirma ( chiar daca nu neaga in nici un fel componenta dacica _ de latinism, adica extremistii dacisti, care nu recunosc decat originea noastra dacica, ii acuza pe cei care vad si componenta latina_ de extremism! Eu am enumerat o multime de termeni autohtoni ce denumesc elemente de vestimentatie taraneasca rom^neasca., adica am acceptat ca avem o mostenire pre-romana, insa am subliniat ca predominant la costumul masculin este componenta romana, nu cea dacica, uzand de metoda comparatiei formelor vestimentare si a termenilor care denumesc aceste forme. In urma compararii acestor elemente a reiesit cu claritate ca vestimentatia masculina taranesca nu seamana cu cea dacica si ca majoritatea termenilor care denumesc acest port sunt de origine latina. Contraargumentele dvs. sunt de o naivitate induiosatoare: ” costumul popular se poarta ocazional” si ,deci, nu mai are nevoie de crapatura laterala la camasa! Eu am apucat in zona mea vremea cand era purtat zinic si de toata lumea , fara nici o crapatura la camasa si fara nici un accesoriu pentru fixarea stransa a cioarecilor sau a itarilor la glezne , desi , asa cum ziceti, ar fi fost un „accesoriu util” Faceti o vizita la un muzeu etnografic ca sa va convingeti singur de adevarul afirmatiilor mele. Vesmitele dacilor erau, asa dupa cum s-a constatat dupa analizarea resturilor cromatice minuscule descoperite in partea superioara a columnei ( mai putin afectatata de intemperii) de culoare inchisa, lucru confirmat si de statuile reprezentand daci realizate in maniera policroma. Deci ei nu faceau exceptie de la regula ce domina vestimentatia popoarelor din zona nord -mediteraneeana; celti, germani, slavi, la care cromatismul vestimentar era nelipsit, lucru valabil si in portul lor popular. Intrebarea ca de ce portul popular italian nu este dominat de alb, ca in cazul celui rom^nesc, ma amuza, pentru ca el nu este decat copia intrebarii pe care adversarii romanizarii o pun( celor care nu sunt de ecord cu ei ): De ce in Italia sunt atatea dialecte iar in Rom^nia numai unul singur? Raspunsul este acelasi pentru ambele intrebari: pentru ca in Italia relatia romanilor cu populatiile italice a fost total diferita de relatia romanilor cu diversele populatii colonizate sau cu autohtonii din Dacia. Din acelasi motiv , italienii isi zic astazi italieni si nu romani, asa cum isi zic: rom^nii ( armanii, ramanii, rum^nii) sau rumansii din Alpi. Pentru italieni romanitatea n-a insemnat un deziderat atat de ardent si nici un titlu atat de ravnit si de pretios cum a fost ea pentru locuitorii Balcanilor , Carpatilor , Alpilor sau ai Coastei Dalmate( dupa cum ne informeaza Constantin Porfirogenetul). Culoarea alba reprezenta insemnul cetateniei romane si, implicit, al drepturilor conferite de aceasta ). Intr-un teritoriu populat masiv de colonisti proveniti dintre neromani , de veterani ajunsi cetateni gratie efectuarii serviciului militar si de bastinasi lipsiti de drepturi civice, toga alba era elementul vestimentar care distingea pe cel privilegiat de omul de rand, exact cum inainte distinctia o facea PILLEUS-ul purtat numai de aristocratia daca. Toga a disparut ca element de vestimentatie, odata cu distrugerea vietii urbane si ruralizarea fortata a romanitatii orientale, dar albul vestimentatiei a ramas un simbol al statutului de om liber, la fel ca si caciula , purtata si ea acum de toti membrii comunitatii. De asemenea, in acord cu situatia portului popular rom^nesc raportat la cel al dacilor, din multele reprezentari de traci din pictura ceramicii grecesti antice, in nici o situatie portul tracic antic nu se aseamana cu cel popular al rom^nilor sud-dunareni, asa cum nici portul portul popular grecesc nu are nimic in comun cu cel grecesc antic. Desigur aceasta realitate contravine flagrant directivelor impuse culturii rom^nesti de catre adeptii curentului dacoman ce bantuia politica noastra prin anii ’70- ’80 ai sec. trecut. Si atunci, ce puteau face oamenii din cultura pentru a-si castiga o paine? Dadeau apa la moara continuitatii nealterate a portului dacic pana in zilele noastre, eliminand pana si ideea vreunei cat de neinsemnate contributii romane. Doamna etnolog , pe care o venerati atat, a facut si dansa exact ceea ce au facut majoritatea celor din breasla de unde isi castiga painea. in acest climat, nu a fost de mirare ca informatiile despre cromatismul vestimentar al dacilor n-a strabatut pana la urechile publicului rom^nesc decat foarte t^rziu, iar la unii nici pana azi. Deci, in concluzie: portul popular rom^nesc , in afara de sarica si caciula, nu are nici un element indiscutabil dacic, in timp ce termenii ca si formele elementelor vestimentare desemnate prin ei , dovedesc originea romana a celorlalte. |
Nu, domnule Grigor!
Nu cautam greselile dvs, ci va aratam ca si persoanele cu carte pot gresi. Atat si nimic mai mult.
Ce ar fi insemnat sa va sar si eu la beregata si sa va jignesc, spunandu-va ca nu stiti limba romana, tocmai dvs om cu scoala?
Greseala poate fi involuntara, din graba, din nestiinta, din caposenie, din orice. Chiar trebuie sa jigniti?
Ma uit la NIcu Cohen care de fiecare data raspunde razand, chiar daca e facut albie de porci. Ce ziceti, are o atitudine eleganta? Uite asa pot invata ceva si cei cu carte multa de la cei mai nestiutori.
Asa ca nu faceam nici o legatura intre exprimarea dvs si subiectul discutat.
Contraargumentele mele sunt la nivel ipotetic, nu le-am prezentat ca fiind certe. Si nu sunt lipsite de logica.
In asta consta specificul unui port popular, intr-o taietura? Pai azi e taiat in stanga, maine in dreapta, iar poimaine nu mai e taiat. De ce? Pt ca se mai schimba si vestimentatia, nu e ceva fix. Eu aduc argumente naive?
Iar costumul popular barbatesc nu este reprezentat doar de cel al calusarilor. Presupunand ca acele curele atarnate de braul calusarilor ar fi de la romani, asta arata ca tot costumul este? Poate este un accesoriu adaugat dupa cucerirea romana, poate este adaugat acum 500 de ani si fara legatura cu romanii. Calusarii mai au si pantaloni, si camasa, si palarie, si ciomag. Dar clopoteii legati la picioare?
Costumul maramuresean de unde il avem? Pe cel din Bucovina? Tot de la romani?
Sfoara care lega pantalonul jos poate a disparut pt ca nu mai era nevoie de ea, pt ca femeile si-au perfectionat metoda de croiala si stiau cum sa il faca astfel incat sa nu mai fie larg.
Ideea e ca o sfoara legata undeva si o taietura intr-o parte nu reprezinta un stil vestimentar, nu asta ne arata provenienta portului. Cautati asemanari sau deosebiri acolo unde nu pot exista.
Repet intrebarea, de ce badea Cartan a coborat de pe columna?
Sa imi aratati unde am spus ca italienii ar trebui sa aiba port popular ALB. Eu am intrebat de ce nu au si ei costum popular asemanator sau identic cu al nostru, pt ca, daca il avem de la romani, ar trebui sa existe si la ei.
Sunteti sigur ca culorile de pe columna au avut scopul sa redea fidel portul dacilor?
Daca a fost colorata asa pt a fi mai impunatoare?
Nu, domnule Mihai , eu nu jignesc pe nimeni decat daca cineva ma jigneste in prealabil. Eu vorbesc politicos atata timp cat interlocutorul meu imi vorbeste la fel. Cand imi spune”bre”si „nea”, ii raspund cu aceeasi moneda.
Faptul ca dacii aveau cuvinte proprii pentru bracae, camisia, coregia, in-calciamentum, ( poate si pentru balteus) in-cingo-atoria etc. si un aspect si o croiala care nu se aseamana de loc cu aspectul si croiala vestimentatiei romanilor si nici cu cea a costumului popular romanesc masculin, nu constituie o proba suficienta ca le-am fi mostenit de la daci, atata timp cat numele rom^nesti a acestor obiecte sunt de la romani iar croiala( cu exceptia opincilor) foarte asemanatoare. Chiar si braul costumului popular rom^nesc, desi are un nume dacic, nu prezinta nici o asemanare formala si nici functionala cu sforicica pe care si-o legau dacii la brau. Si atunci de unde incapatanarea de a sustine ca aceste elemente vestimentare le avem de la daci? Faptul ca n-am mostenit sandalele romane e foarte normal, pentru ca specificul climatic al Daciei difera de cel al Italiei, dar faptul ca n-am mostenit sforicica cu care se incingeau dacii nu se poate explica prin vreo schimbare de mediu climatic, ci doar prin faptul ca acest BRAU rom^nesc nu provine din cel dacic, ci este o imitatie a cingatoarei legionarului roman, ale carei accesorii ( balteus) cu o functie protectoare, mai degraba de tip magic decat fizic, s-au pastrat si ele la costumul calusarilor sau la cel feminin din Tinutul Padurenilor.
În afară de sarică, căciulă, brână și brâneață/bârneață, zgărdan, brânz (colier) cf. alb. brez (belt, girdle, waistbend), dial. brenzë f.bandage, band) sau marț/mărțișor cf. alb. mërcel (medalion, pandativ), nu mai avem nimic de la Daci.
https://incotro.olx.ro/costumele-populare-romanesti-istorie-evolutie-diferente/
Șerparul, care probabil s-a mai numit șelpariu, nu are vreo legătură cu șarpele. Probabil urmează tiparul Lit.dir̃žas (curea) sau Alb.rrip/rryp (idem.) cf. radicalului *ser- ”to wind, to weave”, “to string; tie; attach; connect; sleep with” (lat.serō, -ere). Vezi alb.sharkë ”female gown (made of wool, covering the shoulders and the chest)”. În dialectul ”Cham” (chamërisht) semnifică sarică, iar shark (piele). ”A fi cu șerpar de ață” însemna a fi sărac.
https://en.wiktionary.org/wiki/dir%C5%BEas
https://en.wiktionary.org/wiki/rrip
https://en.wiktionary.org/wiki/sero#Etymology_1
https://en.wiktionary.org/wiki/shark#Etymology_1_2
*sel- ”to take, to gather”
Sau e format precum copsarul (”centură cabalină pe coapse”), brățara și pieptarul (lat.pectorāle ”anything worn around the chest”), ceea ce ar face ca *șelpa să fie o parte a corpului, cum sunt șalele.
chimir – tc.kemer – pers.kamara https://en.wiktionary.org/wiki/%DA%A9%D9%85%D8%B1#Persian
Între alb.gjesh (a încinge) și Let.juosta (PIE *yōs-), probabil și Dacii aveau ceva cuvinte înrudite. https://en.wiktionary.org/wiki/juosta#Lithuanian
Doar pentru că nu avem cuvintele dacice pentru unele obiecte tradiționale, nu înseamnă că nu sunt de la Daci. Avem opinci, similare întrucâtva celor dacice, dar nu avem denumirea lor dacică. Nici sandalele romane (solae) nu s-au păstrat decât ca verbul însura (a pune tălpi).