„Orgolii şi ambiţii politice oarbe la suferinţa românilor din Ardeal! ”

 

Fragment din cuvîntarea rostită în mai 1990, la prima Conferință Națională a Uniunii Vatra Românească.

Nu avem pluralism politic, ci politicianism gol de idei şi plin de ambiţii

Vatra Românească s-a născut din disperarea de a vedea că lupta pentru putere  îi  face pe oamenii noştri politici să neglijeze cu totul interesele mari, eterne, ale neamului românesc! 

 

„(…)Deruta şi nesiguranţa nu sunt mai mici ca înainte de 22 Decembrie! Înainte de Revoluţie ne simţeam agresaţi violent sau cu perfidie, dar agresionaţi dintr-o singură direcţie! Răul, cât era el de mare, de cuprinzător, venea dintr-un singur loc! Astăzi, ne simţim ameninţaţi şi agresionaţi din toate părţile! Din toate direcţiile!… Vatra Românească s-a născut din acest sentiment, al agresiunii, al ameninţării la care este supusă fiinţa neamului românesc! La data înfiinţării Vatrei fondatorii ei au avut în vedere o anumită primejdie care se ivise pe tabla se şah a forţelor şi intereselor puse în joc de cetăţenii acestei ţări. Era o primejdie ce rezulta din caracterul exagerat atât al unor cereri, cât şi din felul cum erau reclamate aceste pretenţii!

Acea primejdie e de presupus – şi de dorit, fireşte – că va trece. „Mai dă române, mai lasă jupâne” şi până la urmă ne vom înţelege între noi şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, dar şi al omeniei din inimile noastre, cu o înţelegere mai lucidă a faptului că această ţară este în primul rând a copiilor noştri, vom ajunge la o formulă de care să nu roşească copiii noştri! Ne vom împăca cu ungurii! Am această convingere! Iar ce s-a întâmplat în Ardeal, din 22 Decembrie până mai ieri-alaltăieri, nu se va mai repeta niciodată!… Această încredere mi-o dau tinerii, cei mulţi şi cu sufletul curat, capabili de elanuri generoase ori măcar de un comportament normal, obişnuit uman, capabili să reziste instigatorilor pe care istoria i-a scos deja la pensie!

Şi atunci ce va să însemne această extrem de probabilă împăcare dintre români şi maghiarii din România? Dintre România şi Ungaria, chiar? Va înceta astfel să mai funcţioneze raţiunea de a fi a Vatrei Româneşti? …

Bine ar fi să fie aşa!

Din păcate, de la data de 5 februarie şi până azi s-au ivit în lumea noastră românească primejdii noi, necunoscute până acum, pe care eu aş îndrăzni să le consider chiar a fi mai mari decât cele cărora a încercat să le facă faţă Vatra Românească la data înfiinţării sale!

Doamnelor şi domnilor,

Ne-am câştigat, prin revoluţie, dreptul la pluralism politic! Din păcate acest pluralism este departe de ceea ce ne-am aşteptat noi să fie: un evantai multicolor de atitudini şi idei, din care electoratul să poată alege soluţia cea mai potrivită. Pluralismul nostru politic se transformă într-un evantai monocolor, tern, cenuşiu, tensionat de ambiţii şi orgolii stârnite de perspectiva dobândirii puterii, perspectivă ameţitoare pentru cei mai mulţi dintre aşa ­zişii noştri oameni politici de azi!

Nu avem pluralism politic, ci politicianism gol de idei şi plin de ambiţii, nu avem politicieni, ci oameni obsedaţi şi fascinaţi de scaunul puterii! Nu avem viaţă politică, în jurul unor idei politice, ci luptă pentru putere, dusă aproape cu toate mijloacele posibile, împingând ţara în pragul anarhiei! În aceste condiţii, societatea noastră va avea de suferit în mai multe feluri:

Mai întâi, va fi compromisă capacitatea acestei societăţi de a identifica corect imperativele momentului istoric. Va fi compromisă însăşi conştiinţa de sine a acestei societăţi! Puterea ei de a se înţelege pe sine, de a-şi înţelege nevoile şi interesele reale, vitale! Momentul 5 februarie poate fi interpretat în aceşti termeni. Înfiinţarea Vatrei Româneşti a fost o reacţie aproape instinctivă de apărare, pe care societatea noastră a avut-o pusă faţă în faţă cu neputinţa factorilor politici de a înţelege şi de a stăpâni situaţia din ţară. S-a vădit astfel, încă de la bun început, că Vatra Românească nu este o organizaţie politică, un partid! Şi e bine, cred, să ne fie tuturor clară, de la bun început, deosebirea dintre Vatră şi partidele politice! Ce înseamnă că nu suntem şi noi un al 60-lea partid politic din România?

Partidele ce s-au născut în România după 22 Decembrie 1989, inclusiv FSN, sunt întemeiate pe voinţa şi dorinţa de a conduce rosturile acestei ţări, sunt întemeiate pe ambiţie şi orgoliu! Şi folosind aceste cuvinte nu vreau să blamez pe nimeni. Ambiţia şi voinţa este unul din combustibilii de mare randament ai istoriei! Nu condamnăm nici ambiţia, nici voinţa oamenilor politici. Dar vedem în ele manifestarea în primul rând a egoismului, a individualismului, a subiectivităţii!

Vatra Românească s-a născut în cu totul alte condiţii! S-a născut din durerea de a vedea că aceste orgolii şi ambiţii sunt oarbe la suferinţa românilor din Ardeal! Vatra Românească s-a născut din disperarea de a vedea că lupta pentru putere şi alte calcule meschin politice îi poate face pe oamenii noştri politici să neglijeze cu totul interesele mari, eterne, ale neamului românesc! Căci da, există asemenea interese superioare oricărei conjuncturi politice, care ar trebui să fie ale tuturor partidelor politice, dar pe care acestea le uită cel mai uşor!

(……………………….)

În aceste condiţii, când vrajba şi dihonia lucrează atât de harnic printre noi, menirea Vatrei Româneşti devine extrem de limpede: identificând acele interese care depăşesc orice conjunctură politică, orice ideologie de partid, identificând acele interese etern româneşti şi ale tuturor românilor, de pretutindeni, Vatra Românească este şi, mai ales, va fi să fie unul din factorii hotărîtori ai unităţii noastre de neam! Activitatea Vatrei Româneşti, aşa cum au conceput-a întemeietorii ei, ca activitate culturală, lucrând în câmpul atât de gingaş, şi de hotărîtor al spiritului, al sufletescului, va fi să ne aducă mereu aminte, tuturor, că, în ciuda apartenenţei noastre trecătoare la te miri ce partid, noi, aici, trăim nu numai în acelaşi spaţiu geografic, dar şi în acelaşi spaţiu spiritual. Conştiinţa acestei unităţi întru spirit va fi să ne-o întărească Vatra Românească prin existenţa ei şi prin activităţile sale!

(…..) Să introducem şi să apărăm pluralismul politic, dar s-o facem având înţelegerea clară atât a avantajelor, cât şi a neajunsurilor acestui sistem! Moneda este bună, este puternică, este, cu siguranţă, moneda viitorului nostru, dar să nu uităm că ea are şi un revers! Reversul monedei, reversul pluralismului politic trebuie ştiut, înţeles şi contracarat! Antidotul cel mai sigur este lucrarea noastră neostenită întru menţinerea şi întărirea spiritului de înfrăţire, de solidaritate românească! Din toate organismele ce funcţionează azi în România, Vatra Românească pare a fi cea mai capabilă să se dedice acestei nobile şi salvatoare de neam activităţi!

O altă transformare de structură a societăţii noastre o constituie trecerea la economia de piaţă, liberă de orice constrângere, de rigorile planificării etc. Sub dictatură totul era planificat. Inclusiv cât de bine poţi trăi, cât de mult să te poţi îmbogăţi! Oamenii au în ei înnăscută şi, mai apoi, prin educaţie, dezvoltată, dorinţa de a trăi mai bine, în belşug, pe scurt, de a se îmbogăţi! Pentru mulţi, chiar cu orice preţ!

Din nou, ca-n orice lucru omenesc, şi aici vom avea un amestec de rău şi de bine, de lucruri plăcute şi de urmări neplăcute!

Sub dictatură eram săraci şi destul de curaţi! (…..) În sărăcia noastră, am trăit uniţi şi curaţi! Vom rămâne aşa? Mi-e teamă că nu!… Economia de piaţă va dezlănţui în mulţi dintre noi puterile întunecate ale egoismului, acele porniri individualiste care îi îndreptăţeau pe romani să conchidă cu amărăciune: homo homini lupus… fiecare om, pentru ceilalţi oameni, este un lup… Un lup prădalnic şi fără milă, sălbatic de egoist…

De pe vremea romanilor şi până azi s-a scurs, e drept, multă apă pe Mureş în jos! Şi nu degeaba! A apărut învăţătura lui Iisus, cultul milosteniei, al iubirii între oameni. Sunt unul dintre cei care cred că această învăţătură a lui Christos, a iubirii, a găsit în Dacia un pământ roditor, rodind în fapte şi gânduri dintre cele mai creştineşti! Drept care avem temeiuri să nu ne pierdem nădejdea şi încrederea în omenia funciară a românilor! Dar omenia din om nu este un dat înnăscut, precum culoarea pielii sau a ochilor! Omenia din om trebuie educată în fiecare individ, iar acest proces este extrem de migălos, de îndelungat. Familia, şcoala, mediul social, biserica sunt factorii decisivi în cultivarea omeniei şi a celorlalte virtuţi morale!

Vatra Românească, prin programul asumat, îşi află un loc însemnat în cadrul acestui vast şi permanent program de edificare a fiinţei noastre interioare. Fără această construcţie de sine, a sufletului, a caracterului, a personalităţii umane, nu poate exista nici progres, nici civilizaţie!

Odată cu pluralismul politic şi cu economia de piaţă, societatea românească va intra în sfera de influenţă nemijlocită a lumii occidentale. Dorinţa de a ne occidentaliza a cuprins toate mediile sociale! Dar occidentul înseamnă şi bune, şi rele! Iar o occidentalizare rapidă, de la o lună la alta sau în câţiva ani chiar, riscă să fie o occidentalizare superficială, care să preia din modul de viaţă occidental mai curând aspectele şi componentele negative, neplăcute, de care Occidentul însuşi s-ar lipsi dacă i-ar sta în putinţă!

Să ne occidentalizăm, dar nu de pe o zi pe alta! Şi nici pe de-a întregul, ci preluând numai ceea ce ni se potriveşte! Ne e de folos!

Să ne occidentalizăm, dar numai după ce lumea îşi va face o imagine corectă asupra occidentului, rezultată din contactul direct cu acest mirific şi contradictoriu totuşi Occident!

Să ne occidentalizăm, dar nu cu preţul identităţii noastre de neam! Să ne occidentalizăm, fără însă a înceta să fim ceea ce suntem! Respectându-ne firea şi tradiţiile, istoria! Adică rămânând români!

Menirea Vatrei Româneşti, din această perspectivă, din nou se arată a fi extrem de importantă şi va trebui să ne-o asumăm cu toată răspunderea!

(……………………..)

Doamnelor şi domnilor,

România se reorganizează pe principii noi. În vechiul sistem totalitar, instituţiile de stat îşi propuneau să acopere toate necesităţile vieţii. Dacă ar fi reuşit să le acopere toate într­-adevăr, n-ar fi fost rău! Însă n-a reuşit! Dar efectul cel mai regretabil al acestui sistem totalitar este că a cultivat şi încurajat astfel pasivitatea şi nepăsarea cetăţeanului, obişnuindu-ne cu gândul că are grijă el statul, de bine de rău, să se ocupe de nevoile noastre!

În noul sistem spre care se îndreaptă România, statul nu se va mai ocupa de toate, de toate problemele vieţii! O mulţime de lucruri sunt astfel lăsate la libera noastră iniţiativă, a cetăţenilor! Printre acestea am impresia, neplăcuta impresie – pe care o deduc din spectacolul presei româneşti, al televiziunii, al radioului, al propagandei care se face pentru ideea europeană, că va fi lăsată mai la voia întâmplării educaţia şi cultivarea sentimentului de mândrie naţională! Deie Domnul să mă înşel, dar deocamdată nu sunt semne!”

*
*
*
*
*

Domnule profesor ION COJA, cu ce scop publicați aceste extrase din cuvîntul pe care l-ați rostit la Târgu Mureș în mai 1990?

M-am gândit să deschid o discuție pe acest site, cu ajutorul colegilor de blog, pe tema Transilvaniei, a agresiunii tot mai obraznice la care se dedă propaganda revizionistă maghiară. Trebuie să le punem adevărul în față!

Textul de mai sus ce adevăr pune în față?

Mai multe adevăruri… După cum se vede, Vatra Românească a fost o grupare, un mediu în care situația din România a fost privită cu multă luciditate, cu mult discernămînt critic. Eram singurii la data aceea – mai 1990!, care nu ne îmbătam cu apă rece…  Ideea principală din acel discurs era că primejdiile mari care ne pândeau atunci nu vin de la Budapesta, ci din alte direcții! Ceea ce s-a adeverit!… Nu putem face vinovată Budapesta de distrugerea economiei românești, bunăoară. E drept, cât a putut a pus și Budapesta umărul la acest dezastru, a acaparat o bună parte din avuția statului român, a românilor. Dar asta ca efect aș zice colateral al dezastrului economic gândit și regizat pe alte meleaguri, mai îndepărtate, deopotrivă estice și vestice… Și, evident, cu concursul trădător de neam și țară al liderilor noștri politici, al clasei politice.

Un subiect de discutat este soarta pe care a avut-o Vatra Românească. De ce oare cuvîntul nostru, al Vatrei Românești, și-a pierdut total importanța și greutatea?

Și fac o precizare foarte importantă: șansa mare, ca Vatra Românească să aibă un rol decisiv în viața noatră publică, s-a pierdut pe mâna colegilor din Ardeal, din Târgu Mureș în primul rând! Nu intru în detalii, dar e bine să se știe asta, deoarece se mai aud voci care încearcă să ne învrăjbească, pe ideea că răul de care suferă oamenii în Ardeal ar veni de la București!… De la „sudiști”! Această perfidă insinuare apare foarte des, tot mai des, și este cu totul neîntemeiată! Din fericire!…

Să nu uităm că PUNR a pierit, a dispărut din viața politică tot așa, pe mâna ardelenilor Radu Ciontea, Valeriu Tabără, Gavra, Funar… Nu numai Vadim este vinovat de compromiterea ideii naționale!

În discuția pe care o propun mă orientez și după o vorbă deșteaptă spusă de un comentator harnic și isteț de pe acest blog:  COȘMARUL   CELOR  CARE  TRAG  SFORILE  ESTE  O  ÎMPĂCARE  ȘI  O  COORDONARE  ÎNTRE  ROMÂNI  ȘI MAGHIARI! Celor care sunt principalii vinovați de suferințele noastre la nivel planetar le-ar pica foarte prost ca adversitatea dintre români și maghiari să se stingă!…

Lucrul acesta l-a înțeles încă „de la pașopt” Nicolae Bălcescu și alți români, printre care de-a dreptul vizionar a fost Aurel C. Popovici. Or fi fost și maghiari lucizi, îmi pare rău că nu știu să citez vreun nume. Este vina mea, desigur…