Opera lui Octavian Goga

https://www.rfi.ro/reportaj-rfi-155264-elita-culturala-si-discursul-antisemit-interbelic-adevaruri-incomode-despre

Individa numită Ana Bărbulescu afirmă, cu o nerușinare care merită să fie consemnată pe zidul infamiei, că opera lui Octavian Goga ar trebui eliminată din manualele școlare sau că poate fi păstrat doar dacă se analizează critic și poziția sa politică, în speță din perspectiva antisemitismului său activ.

«Mie cel mai simplu mi s-ar părea să nu mai fie în manualele de literatură română, dar dacă specialiștii consideră că nu poate lipsi de acolo, este fundamentală această problematizare. [sn DC]

Sursa https://www.rfi.ro/reportaj-rfi-155264-elita-culturala-si-discursul-antisemit-interbelic-adevaruri-incomode-despre

Ana Bărbulescu: Să aducem de fiecare dată în discuție, dacă chiar simțim nevoia, să-l introducem de pildă pe Octavian Goga – eu nu vreau să mă pronunț despre cât de bună e poezia lui Goga, pot doar să spun dacă mie-mi place sau nu-mi place, ceea ce este total irelevant. Dar dacă alegem să-l introducem în programă ca poet, cred că este obligatoriu, ca parte a poveștii, pentru că învață și câte ceva despre Goga – unde s-a născut, unde a făcut școala, etc – cred că aici ar trebui să fie introduse și aceste informații cu privire la trecutul personajului pe care-l introducem în manual și mai important decât atât trebuie să problematizăm cu copiii această parte a biografiei sale. Pentru că altfel, se întâmplă ce se întâmplă astăzi la Iași: avem un bust al omului nostru și pe o parte ni se spune că este poet național și pe cealaltă parte ni se spune că a făcut parte dintr-un guvern antisemit, ceea ce demonstrează că este irelevant pentru opinia publică din România că a făcut parte dintr-un guvern antisemit, dacă punem această informație și trecem mai departe ca și cum nici n-ar conta.

Mie cel mai simplu mi s-ar părea să nu mai fie în manualele de literatură română, dar dacă specialiștii consideră că nu poate lipsi de acolo, este fundamentală această problematizare. Pentru că altfel ajungem unde suntem astăzi – psihologic oamenii se feresc de disonanță cognitivă – dacă îi spui unui adult care în primii 40 de ani de viață a învățat că Iorga, Crainic, Goga sunt niște personalități extraordinare și tot cea au scris ei reprezintă adevărul absolut, atunci, experiența mea cu acești oameni care vin la cursurile de formare pe care le organizează Institutul Național pentru Studierea Holocaustului “Elie Wiesel” este: “dom’le este adevărat ce ne spuneți, dar dacă au avut dreptate, v-ați gândit vreodată la asta?” Deci practic ei rămân la același cadru cognitiv: Iorga, Crainic, Goga au în continuare dreptate, doar că acum aflăm – ia uite ce au spus ăștia despre evrei! Și de fapt povestea mea nu mai este despre antisemitismul lor, ci rămâne aceeași poveste despre patriotismul acestor oameni, doar că de data aceasta îi ajut să descrie foarte bine dușmanul din interior.

Ne aflăm încă o dată în situația de a fi denigrată activitatea și opinii unor oameni de cultură români, cu o activitate politică notorie, în temeiul unui punct de vedere specific semit. Nu aș avea nimic de spus dacă Alexandru Florian, ca evreu militant, și-ar expune opiniile negative despre activitatea antisemită a unor oameni de cultură români, în publicații comunitare sau în presa internă israeliană. Dar notarea antisemitismului unor români nu poate fi acceptat drept criteriu negativ, de vreme ce acest antisemitism nu este decât forma naturală a apărării naționale, în condițiile colonizării și manipulării spațiului spiritual al românilor prin presa «jidovită», adică prin invazia unei prese controlate de capitalul evreiesc localizat, care servea interesele acestui capital, interese radical opuse capitalului național românesc, a cărui activitate ar fi fost, în principiu, favorabilă instalării unei burghezii românești.