Omul cu părul alb

 

Cum ridiculizează înţelepciunea rusească prostia românească

A apărut un om cu părul alb, din neant. După o experienţă ratată cu partidul AAA căruia i-a devenit preşedinte o lună, a înţeles că nu are nevoie de un partid, ca să reuşească să trezească ţara. Şi nici de bani nu are nevoie. Şi aşa a pornit pe un drum pe care nu l-a mai parcurs nimeni.

Omul nostru nu se grăbeşte. El ne spune că minciuna se grăbeşte iar adevărul aşteaptă. E un fel mai blând de a spune că prostia se grăbeşte iar înţelepciunea aşteaptă. Dar, aşteptarea la el nu este tot una cu inactivitatea, fiindcă misiunea lui este de a trezi în conştiinţă neamul lui.

Pentru asta a pus la punct un plan înţelept. Va merge prin pieţe ca să spună românilor că este nevoie ca să cumpere româneşte. Să susţină producătorul român. E un prim pas de trezire naţională, de solidarizare cu ai tăi. Ca banul tău să circule în spaţiul naţional. E un program politic? Desigur că nu. Şi chiar dacă ar fi, nu este al lui. Este al românilor care vin să-l susţină. El vine să cumpere româneşte, îndemnând şi pe alţii s-o facă.

Puterea vremelnică care conduce ţara, ştie exact ce pericol reprezintă acest om şi vor ca să-l blocheze. N-au însă la îndemână decât prostia românească, adică ce au ei mai mult, de pot da şi la alţii. După primul tur al alegerilor prezidenţiale, când omul cu părul alb a ieşit pe primul loc, au încercat să-l discrediteze cu minciuni prosteşti, care nici nu merită amintite. Rezultatul a fost exact contrar: omul a crescut în sondaje ca Făt Frumos.

Când a văzut prostia românească înfrăţită cu cea occidentală că n-au mai putut păcăli poporul românesc, au ordonat anularea turului doi. Mişelia începuse de fapt din 5 noiembrie, când o politiciană cu gura mare, considerată posibilă favorită, a fost scoasă din joc pe motive puerile. Socotelile au fost greşite, pentru că a apărut omul liniştit şi tăcut, care le-a stricat şi mai rău planurile.

Şi aşa, din groapă în groapă şi din prostie în prostie, l-au făcut pe omul cu părul alb erou naţional al românilor. Cu cât atacurile erau mai brutale, cu atât îi creşte acestuia popularitatea. A fost arestat pe stradă, încătuşat, chemat la ordine săptămânal. Ceea ce ar fi putut să însemne umilire, a fost transformat de susţinători în triumf şi mijloc de popularizare ale opiniilor şi mesajelor omului cu părul alb.

Prostia românească, văzând că chemările la parchet pot pune fundamentul unei răzmeriţe, au încetat cu această josnicie, tăindu-i omului cu părul alb posibilitatea să mai poată să-şi trimită direct mesajele.

A trebuit ca să găsească o soluţie proprie, ca să poată să-şi transmită îndemnurile maselor de români care-l văd ca salvator al neamului. Şi nu ştiu dacă nu cumva tocmai înţelepciunea rusească i-a dat ideea să viziteze pieţele. O idee ca adevărat genială.

Piaţa a fost întotdeauna loc de întâlnire şi de comunicare liberă între oameni. Ca să mergi în piaţă, n-ai nevoie de autorizaţie de la primărie, nici nu ai nevoie ca să-ţi chemi susţinătorii la un miting sau demonstraţie ilegală. Omul cu părul alb anunţă doar că în duminica următoare va cumpăra produse româneşti dintr-o piaţă anume şi asta este suficient ca românii să se adune ca să-şi exprime bucuria că-l au printre ei. Unii vin cu steaguri, alţii cu banere pe care îl declară preşedintele lor, mai strigă şi sloganuri, dar totul din propria lor iniţiativă. Omul cu părul alb nu este organizator, nici instigator: el este ceva mult mai rău: este catalizatorul unor forţe încă latente, care şi-au găsit mijlocul de a ieşi la suprafaţă.

Omul cu părul alb, poate şi datorită înţelepciuni ruseşti, e cu un pas înaintea prostiei româneşti a conducătorilor. Cel mai acut s-a dovedit contrastul dintre aceste două stări de spirit la Oradea, în 13.09.2026. Organele locale responsabilizate şi de faptul că Oradea este şi bârlogul actualului prim ministru demis, a considerat că e de datoria lor ca să-i dejoace şi să-i compormită omului cu părul alb vizita la Piaţa 100, Piaţa de vechituri din Oradea. Au pus la punct mai multe scenarii, în mai multe valuri, după mintea lor cea îngustă.

Dar omul cu părul alb le-a ghicit întenţiile şi le-a dejucat cu măiestrie. Astfel că a ajuns în Oradea cu o zi înainte, fără ca cineva să afle când şi cum a venit şi unde a înnoptat. Când poliţia locală, cea mai reprezentativă înstituţie a prostiei româneşti alături de jandarmerie, se benocla după o maşină cu numere de Bucureşti, omul a venit cu o maşină cu numere de Bihor, pe care nu s-a gândit s-o oprească nimeni.

Marca maşinii a avut un rol special. Putea să vină cu un Logan, dar a venit cu un Jaguar alb. Când au văzut Jaguarul slugile de la jandarmerie şi de la poliţia locală, şi-au închipuit că vine cine ştie ce grangur de la prefectură în control şi oamenii, bine dresaţi, au luat fără să vrea, poziţia de drepţi. Aşa a debarcat nestingerit omul cu părul alb în mijlocul susţinătorilor săi. Forţele oculte au mai pregătit un baner pe care scria „Marş la Moscova”, dar nişte băieţi hotărâţi le-au rupt banerul şi i-au redus pe nenorociţi la tăcere.

Piaţa 100 din Oradea are şi ea un regulament şi un conţopist pus în fruntea ei. Acesta a dat un interviu presei supuse puterii, în care a menţionat că nu i s-a cerut acordul de către omul cu părul alb ca să viziteze piaţa. Haida de! Unde s-a mai pomenit ca un vizitator al unei pieţe să-i ceară voie administratorului ca s-o viziteze? Administratorul a menţionat însă că sunt interzise activităţile politice. Ori singura activitate politică a fost a acelora care au postat banerul cu „Marş la Moscova”. Aşa nişte reprezentanţi de frunte a prostiei româneşti rar mai poţi găsi.

Omul cu părul alb a fost aclamat, s-a strigat că este preşedinte, ceea ce nu este o declaraţie politică, ci un adevăr. Şi dacă fluturi un steag românesc într-o piaţă românească, asta nu înseamnă că faci politică, ci că îţi iubeşti neamul şi ţara. Deci omul cu părul alb a venit cu misiunea, iar poporul cu puterea. Exact aşa cum prevede înţelepciunea rusească.

Iar eu, am fost de faţă la Oradea în târg pe 13 septembrie şi o parte din ce v-am spus, a fost cules nemijlocit ca martor ocular. Înţelepciunea, orice origine ar avea, bate prostia în orice împrejurare.