Oficializarea terorismului intelectual în învățământul universitar românesc
Florin Dobrescu 21 Aprilie 2024
INSHR-EW-Vanator de romani 2024
Ministra „României (re)educate” lovește din nou! Simboluri identitare, interzise în universități, alături de „antisemitism” și legionarism

Pare greu de crezut, și totuși este real. De acum, promovarea simbolurilor identitare în spațiul universitar este interzisă, oficial. Potrivit noului „Cod de conduită pentru prevenția și sancționarea xenofobiei, radicalizării discursului instigator la ură” [1], care a fost emis de Ministerul Educației, intrând în vigoare miercuri, 17 aprilie 2024, terorismul intelectual este oficializat în întregul învățământ universitar românesc. Și în acest caz, sub pretextul combaterii antisemitismului, xenofobiei, fascismului și legionarismului (faptul că aceste două noțiuni sunt menționate și aici separat este dovada cea mai clară a diferenței ideologice dintre ele!), este interzisă practic promovarea românismului, a patriotismului și a iubirii de neam, adică naționalismul, și nu în ultimul rând a creștinismului.

Iată care sunt faptele interzise prin Articolul 6 al Codului:

„- promovarea simbolurilor identitare, imaginilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob;
– promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război;
– promovarea unor idei, simboluri sau doctrine care susţin şi promovează regimuri cu caracter totalitar, antisemit, extremist, fascist, iredentist, rasist, şovinist sau xenofob, dovedite a încălca drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, cu excepţia situaţiei în care acestea sunt conţinute de o disciplină/un material de studiu;
– activităţile membrilor comunităţii universitare care presupun radicalizarea şi promovarea discursului instigator la ură”.
De remarcat modul perfid în care, primul aliniat al Articolului 6 al Codului, tocmai pentru a crea confuzie, amestecă simbolurile identitare cu rasismul, xenofobia, fascismul sau legionarismul. Interesant, nu? Documentul, publicat deja în Monitorul Oficial, nu menționează despre ce simboluri identitare este vorba. Astfel, se creează o marjă nelimitată de interpretare prevederilor, dând posibilitatea comiterii unor abuzuri din partea conducerii unităților de învățământ superior și mai ales a cerberilor „corectitudinii politice”, cei ce au luat locul în universități activiștilor de partid și informatorilor Securității de altă dată. Practic, se va putea sancționa foarte bine și Tricolorul, care este un simbol al identității naționale, sau Crucea, simbol al identității creștine. Despre formule precum „Basarabia e România!”, pentru care recent a fost sancționat un elev de 15 ani la un liceu din Baia Mare, ori „Ardealul, pământ românesc”, nici nu mai vorbim. Exact ca în anii ’50 ai98 secolului trecut, astfel de mesaje vor ajunge să fie taxate drept fasciste și sancționate ca atare.

Da, pentru că același Cod de conduită „încurajează” turnătoria, numită eufemistic „raportare”: „Membrii comunităţii universitare care asistă sau împotriva cărora sunt îndreptate faptele asociate antisemitismului, xenofobiei, radicalizării şi discursului instigator la ură sunt încurajaţi să le raporteze şi să solicite sprijin comisiei de etică din cadrul instituţiei de învăţământ superior” [Art. 4, alin (2)]. Citind acest aliniat, gândul m-a dus la studenții care, în mai 1948, ca informatori ai Siguranței, au condus, cu listele în mână, echipele de securiști prin camerele căminelor studențești, indicând care erau studenții ce urmau a fi arestați. Și ce cariere fulminante au mai cunoscut aceste iude în deceniile ce au urmat… Ei au fost viitorii profesori universitari, decani, rectori și academicieni!

Articolul 5 schițează și cadrele poliției gândirii care trebuie să se instituie la nivelul fiecărei facultăți: „La nivelul instituţiei de învăţământ superior se iau măsuri pentru prevenirea, identificarea, analizarea şi soluţionarea situaţiilor asociate faptelor de antisemitism, xenofobie, radicalizare şi discurs instigator la ură, înainte ca acestea să devină o problemă pentru instituţia de învăţământ superior. În acest sens, instituţia de învăţământ superior poate organiza periodic activităţi de evaluare anonimă a experienţei membrilor comunităţii universitare, în vederea identificării faptelor interzise în spaţiul universitar”. Formula „evaluare anonimă” este, trebuie să recunosc, savuroasă, și reflectă capacitatea inepuizabilă a minților îmbâxite de ideologia corectitudinii politice de a furniza un limbaj de lemn pentru care comuniștii de altă data ar fi putut fi invidioși.

Art. 5. prevede că universitățile trebuie să ia măsuri pentru a preveni, identifica și soluționa astfel de fapte „înainte ca acestea să devină o problemă pentru instituția de învățământ superior”. Același articol prevede că „în acest sens, instituția de învățământ superior poate organiza periodic activități de evaluare anonimă a experienței membrilor comunității universitare, în vederea identificării faptelor interzise în spațiul universitar”

Aliniatul 2 al Articolului 7 prevede că orice persoană poate sesiza comisia de etică universitară cu privire la fapte de acest tip, iar când se constată săvârșirea acestora „comisia de etică universitară se autosesizează și are obligația de a analiza și soluționa sau, în cazul în care soluționarea excedă sferei de competență, de a sesiza organele abilitate ale statului, conform prevederilor legale”. Adică, de a da pe mâna Poliției și Procuraturii pe cei considerați vinovați de a fi încălcat acest cod.

Evoluțiile iau o turnură amețitoare în muribunda noastră democrație, iar repetarea experienței totalitare nu face decât să arate consecințele incapacității societății românești de după 1990 de a realiza un proces corect al comunismului și de a asuma memoria ororilor acelui regim. Suntem condamnați să repetăm și noi aceleași orori, desigur în forme și cadre noi, adecvate actualei paradigme politice în care România se află. Dar faptul că bleumarinul a înlocuit roșul, ori că secera și ciocanul a fost schimbată cu o cunună de stele, nu înseamnă că suferințele unei noi generații de victime ale delictului de opinie vor fi mai mici decât ale celei de acum 70 de ani.