Păstorel Teodoreanu : „Oda Sarmalei”

 

Vis înaripat al verzei

Ce-l avu cât a durat

Somnul lung metamorfozic

In butoiul de murat…

 

Potpuriu de porc și vacă,

Simfonia tocăturii,

Imn de laudă mâncarii,

Inălțat în cerul gurii.

 

O cochetă care-și scaldă

Trupu-n sos și în smântână

Si se-nfășoară-n varză

Ca în valuri de cadână.

 

O abilă diplomată

Ce-a-ncheiat o strânsă ligă

C-o bardacă de vin roșu

Si-un ceaun de mămăligă.

 

Oponentă din principiu

Si un strașnic adversar

Pentru tot ce e dietă

Sau regim alimentar.

 

Un buchet de mirodenii, 

O frivolă parfumată

Ce te-mbie cu mirosuri

De slănină afumată.

 

Locatară principală

Tine-n spațiu tolerate,

Perle de piper picante,

Boabe de orez umflate.

 

O prozaică’nnăscută,

Cum s-o prinzi în prozodie

Că de când e lumea, porcul,

N-a citit o poezie.

 

Un aducător de sete,

De bei vinul cu ocaua.

Iată-n câteva cuvinte,

Cum s-ar defini… sarmaua!!!”

*

Text propus de dna Rodica Brătulescu