IMPERTINENȚA NAȚIONALISMULUI XENOFOB UCRAINEAN.
Rada Supremă ucraineană a adoptat la 13 decembrie 2022 Legea Minorităților, în contextul solicitărilor Ucrainei de Vest (autorităților de la Kiev) de a se afilia, în regim de urgență, Uniunii Europene. Legea este profund antieuropeană; în articolele fundamentale are un conținut xenofob explicit. Ea reflectă impertinența și cinismul diplomatic al Kievului care, în ceea ce ne privește, pe de o parte promite că “după victoria noastră, vom sta la masă și vom aborda aceste probleme în mod diferit din ambele părți” (Kuleba), „Când situația va permite minoritatea română din Ucraina va avea parte de aceleași drepturi, protecție și tratament ca și minoritatea ucraineană din România” (Zelenski) și, pe de altă parte, în același timp, face un nou pas în direcția legiferării deznaționalizării românilor din Teritoriile Românești Ocupate aflate la ora actuală în componența Republicii Ucraina.
Ministerul Afacerilor Externe al României a reacționat de data aceasta mai ferm, în mod public și fără reticențele obișnuite, formulându-și organizat obiecțiile. Punctul nevralgic este abordat într-o formulare diplomatic corectă:
“În timp ce Opinia Comisiei de la Veneția nr. 960/2019 formulată asupra Legii ucrainene privind funcționarea limbii de stat este critică sub aspectul reglementărilor privind folosirea limbii oficiale în educație, Comisia de la Veneția raportându-se la criticile formulate anterior în contextul evaluării art. 7 din Legea educației, articolul din legea minorităților naționale dedicat educației face trimitere la dispozițiile Legii educației, deci preocupările părții române din perspectiva dreptului la educație nu sunt satisfăcute”,
Să explicităm.
Legea Minorităților ─ Articolul 11. Dreptul la educație.
“1. Particularitățile utilizării limbilor minorităților (comunităților) naționale în procesul de învățământ sunt stabilite prin Legea Educației din Ucraina și prin legi speciale în domeniul respectiv.
3. Instituțiile de învățământ particulare, care oferă învățământ general complet în ceea ce privește studiile medii pe cheltuiala persoanelor fizice și/sau juridice, în particular cele fondate de societăți culturale naționale și de reprezentanți ai minorităților (comunităților) naționale, au dreptul să-și aleagă liber limba procesului de învățământ (cu excepția instituțiilor de învățământ care primesc fonduri publice) și sunt obligate să se asigure că elevii stăpânesc limba de stat în conformitate cu standardele de stat.
Punctul 1 al articolului 11 al actualei Legi a Minorităților exprimă fără echivoc faptul că învățământul în limbile minorităților se va desfășura, în continuare, așa cum a prevăzut Legea Educației din 2017 [1], adică numai la grădiniță și la școala primară:
Conform (art. 7) al Legii Educației din Ucraina, pe întreg teritoriul Ucrainei învățământul nu se va mai desfășura în limbile minorităților naționale decât la nivel preșcolar (grădinițe) și primar, în paralel cu cel în ucraineană. https://ciudei.files.
Punctul 3 al prezentei Legi a Minorităților întărește prin precizare articolul 7 al Legii Educației. Românii, singurul popor autohton din Teritoriile Românești Ocupate, nu mai pot învăța în limba română decât în licee autofinanțate.
Poporul român a mai trecut printr-o teroare culturală similară în timpul dualismului austro-ungar, când autoritățile de la Budapesta, cărora le era arondată administrarea Ardealului, dezlănțuiseră cea mai dură politică de maghiarizare. Cu diferența că era la sfârșitul secolului al XIX-lea, nu la începutul secolului XXI.
Pentru comparație, în România
– avem trei licee de stat cu limba de predare ucraineană, la Suceava, Sighetu Marmației și Lugoj;
– conform Ordinlui ministrului Educației din 2 martie 2022, cetățenii din Ucraina care se înscriu la studiile universitare din România beneficiază de finanțare gratuită de la bugetul de stat al României pentru acest an universitar și pentru următorul; etc.
Actuala politică de ucrainizare ─ din 2017 nemascată ─ instituită prin Legea Educației și reconfirmată în 2022 prin articolul 11 al Legii Minorităților exprimă aceeași disperare, de data aceasta a Ucrainei (mai precis a Ucrainei de Vest, a autorităților de la Kiev), de a-și constitui, prin deznaționalizarea popoarelor autohtone și a minorităților naționale, prin ucrainizare, o identitate națională pe întreg teritoriul pe care l-a moștenit de la defuncta Uniune Sovietică.
De multă vreme jurnalistul și scriitorul Viorel Patrichi, unul dintre cei mai buni experți autentici români în problema Teritoriilor Românești de peste Prut propune denunțarea Tratatului cu Ucraina [2], care a fost negociat în genunchi, în 1997 [3]. „Chiar cu americanii pe cap”, spune dânsul acum.
Este vremea să ne ridicăm din genunchi. Este vremea ca MAE al României ─ stat suveran independent, nu teritoriu al UE, nici teritoriu NATO ─ să transmită Radei și președintelui Ucrainei că, dacă Legea Educației nu este revizuită în sensul eliminării articolului 7, România denunță Tratatul din 1997, pe baza încălcării continue a articolului 13 din acest tratat [4] de către partea ucraineană. Nu există nici un risc. Este un act politic conform cu dreptul internațional și cu legislația Uniunii Europene. Avem la dispoziție acest instrument diplomatic.
Pentru comparație: veto-ul MAE maghiar a blocat convocarea Comitetului NATO – Ucraina în cadrul recentei Conferințe a miniștrilor de Externe ai țărilor NATO ținute la București. Ungaria a instituit acest blocaj în 2017 (deci imediat după promulgarea Legii Educației din Ucraina) și, conform ministrului ungar de Externe, Péter Szijjártó, blocajul rămâne în vigoare „atâta timp cât Ucraina nu redă drepturile maghiarilor din Transcarpatia”. Pentru a depăși oficial vetoul Ungariei, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a fost nevoit să organizeaze o întâlnire separată a miniștrilor de Externe ai NATO cu cel al Ucrainei, Dmitro Kuleba (informală ─ “o cină separată”).
După părerea mea este momentul întoarcerii armelor. Mă refer, desigur, la armele diplomației. România merge împotriva Istoriei.
[1] Legea Educației din Ucraina
1mai 2022 https://www.cotidianul.ro/
28 sept. 2022 https://www.art-emis.ro/
[2] Viorel Patrichi, România trebuie să denunțe tratatul cu Ucraina, Lumea, anul XXVIII, nr. 7 (352) 2022
[3] Tiberiu Tudor, Tratatul cu Ucraina ─ Istoria unei Trădări Naționale, ed. Prestige, ediția a IV-a,
[4] ibid., 169-174.
Tiberiu Tudor
Cele mai vechi universități din lume!
https://www.imopedia.ro/stiri-imobiliare/top-10-cele-mai-vechi-universitati-din-lume
Aici trebuie urmarit in mod deosebit alocarea resurselor, procentual din PIB, pentru invatamant:
https://www.imopedia.ro/stiri-imobiliare/top-10-tari-cu-cel-mai-ridicat-nivel-de-educatie-21956
Ne-a tras-o! Planul SEREBRIAN: UNIRE, DAR CU UCRAINA!
Autor Tache. publicat în Națiunea.
Da, ce este drept, conducerea ”unionistă” a Republicii Moldova ne tot mulțumește pentru tot mai împovărătoarele ajutoare financiare acordate. Că doar nu o doare gura pe ”guraliva” Maia Sandu să strecoare câte o declarație publică despre ”ajutorul românesc”. Mai ales că oricum se ferește ca de tămâie să pomenească despre sprijinirea fie și a celui mai mic proiect unionist. Asta ca să nu mai vorbim că propaganda operativă s-ar repezi isteric asupra oricui ar îndrăzni să mai amintească de ”românii” de pe cele două maluri ale Prutului ca făcând astfel ”jocul lui Putin”.
Așa că pe soroșista Maia Sandu nu o costă nimic să mulțumească României. Mai ales că, vorba aceea, a fost nevoie doar de o șepcuță pentru ”gâdilarea orgoliului” masculin al lui Klaus Iohannis. Și plata aferentă a deja 15 miliarde de dolari samsarilor americani de armament. Numai că, ghinion, în timp ce ”marii bărbați de stat” Klaus Iohannis, Nicolae Ionel Ciucă și Bogdan Lucian Aurescu sunt ținuți ”în joc de glezne” cu mulțumirile ”siropoase” ale Maiei Sandu, oamenii președintei moldovence lucrează intens. La un nou proiect privind ”reintegrarea Transnistriei”. Dar nu alături de ”România donatoare” a lui Iohannis, ci împreună cu ”Ucraina beneficiară” a lui Zelenski…
Așa că pe soroșista Maia Sandu nu o costă nimic să mulțumească României. Mai ales că, vorba aceea, a fost nevoie doar de o șepcuță pentru ”gâdilarea orgoliului” masculin al lui Klaus Iohannis. Și plata aferentă a deja 15 miliarde de dolari samsarilor americani de armament. Numai că, ghinion, în timp ce ”marii bărbați de stat” Klaus Iohannis, Nicolae Ionel Ciucă și Bogdan Lucian Aurescu sunt ținuți ”în joc de glezne” cu mulțumirile ”siropoase” ale Maiei Sandu, oamenii președintei moldovence lucrează intens. La un nou proiect privind ”reintegrarea Transnistriei”. Dar nu alături de ”România donatoare” a lui Iohannis, ci împreună cu ”Ucraina beneficiară” a lui Zelenski…
”Chișinăul pregătește un nou plan de reintegrare a Transnistriei”! Aceasta este vestea șoc a acestui sfârșit de an, venită de la Chișinău. Și dezvăluită din poate cea mai credibilă sursă oficială în domeniu, vicepremierul Republicii Moldova pentru reintegrare, Oleg Serebrian. Pentru că, Vicepremierul recunoaște : Tot ”5+2”…
ei bine, uite că în Guvernul Republicii Moldova există și un portofoliu de vicepremier pentru reintegrare. Oleg Serebrian recunoscând franc despre ”cel puțin 14 planuri sau strategii de reintegrare care au existat de-a lungul ultimilor 30 de ani. Sigur ele nu se făceau niciodată publice. N-au avut, firește, succes. Nici un succes. Dar nu se acționează în neștire. Orice acțiune, inclusiv planurile pentru un an sau doi, sunt programate. Adică, ce avem de gând să facem pentru un an – doi și se schițează anumite variabile. Ce s-ar putea întâmpla în cazul în care, bunăoară…”.Kuleba este al doilea ministru de Externe al Moldovei, nu Aurescu!
Numai că, după tot acest ”bla – bla” retoric, vicepremierul moldovean pune și ”punctul pe i”. Cu o declarație care a produs deja frisoane printre autoritățile de la București! Cele care credeau, că barem pentru zecile de milioane de euro pompate recent în economia Republicii Moldova, dacă nu din rațiuni istorice, omologii de la Chișinău vor ”cosmetiza” cel puțin rolul României. Numai că, vicepremierul Oleg Serebrian tocmai ce a susținut public că ”Partea ucraineană poate ajuta Republica Moldova la nivel de expertiză, dar și din punct de vedere diplomatic, Ucraina fiind parte a procesului de negocieri. Ucraina este cel mai important vecin al nostru în procesul de negocieri, România nefăcând parte din procesul de negocieri direct, ci doar prin intermediul OSCE sau al UE”.
Și lucrurile chiar așa stau, pentru că singura formulă diplomatică recunoscută internațional de negociere a situației republicii separatiste Transnistria este cea în ”format 5 + 2”. În fapt, o ”platformă” de negociere formată din reprezentanți ai Chișinăului și Tiraspolului și la care Federația Rusă, Ucraina și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa – OSCE sunt mediatori oficiali ai negocierilor! Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii având la rândul lor rolul de observatori oficiali. În timp ce România nu are absolut niciun rol! Nici măcar unul decorativ! Politica externă girată de președintele Klaus Iohannis urmând a se rezuma și în viitor la acordarea de tot mai împovărătoare ”ajutoare financiare”. Vicepremierul Oleg Serebrian declarând tranșant că toate negocierile țin cont doar de legea adoptată în Parlamentul Republicii Moldova în anul 2005
Aurescu, al cui ministru ești tu?
”Precizările” oficiale privind poziția Republicii Moldova venind la doar câteva zile după ce ministrul român Bogdan Lucian Aurescu se împăuna cu noul său statut diplomatic de ”al doilea ministru de Externe al Republicii Moldova”. Iată însă că aceeași Republică Moldova nici măcar nu solicită sprijinul diplomatic al României, ci pe cel al Ucrainei
Astfel că tocmai Kuleba cel căruia Aurescu nu îndrăznește să îi spună în față nimic despre ”prigoana românilor” cernăuțeni pare a fi de fapt cel de-al doilea ministru de Externe al Republicii Moldova. La fel cum Volodimir Zelenski este ”alesul” Maiei Sandu, ci nu Klaus Iohannis! Și asta în timp ce în România traficanții ucraineni au ajuns să fie numiți oficial drept ”turiști rătăciți”. Frustrarea polițiștilor români de Frontieră fiind cu atât mai mare cu cât acum sunt trimiși prin munții Maramureșului să ajute la recuperarea rackeților ucraineni, ci nu la arestarea lor. Cu toate că la ce ”culoare” de trafic sunt asigurate pe frontiera ”securizată” mai mult de rackeți, decât de polițiștii noștri cărora nu li se mai permite nici măcar patrularea aeriană cu elicopterele IGAV, chiar cpnu aveam cum să intrăm în Schengen…chiar că nu aveam cusă intrăm în Schengen
Noul cuplu politic tot mai ”radicalizat” de la Chișinău, format din bursierii soroșiști Maia Sandu și șeful Serviciului de Informații și Securitate – SIS, Alexandru Mustățea fiind la un ”pas să plece urechea” la oferta ucraineană privind deschiderea unui nou front în Transnistria, prin ”eliberarea de viață” a ”pacificatorilor” Armatei a 14-a…
P.S..
MAIA NU E KURVA, E GIGALAUL EUROPEI…LA FEL CA ZELENSKI…DOI PROSTITUATI POLITICI… UN BAIAT IN CORP DE FATA SI O FATA IN CORP DE BAIAT…MAIA SI VOLODIMIR
Asa este, aveti dreptate!
*Lovind in rusofoni, putea menaja pe romanașii noștri?
**Oricum, aderarea lor la NATO/UE va necesita votul ROU, consensul fiind obligatoriu!
***Acest moment va constitui Piatra Filozofala a politicii externe nationale!