Cămătăria: Crima veacurilor. „Lăcomia bancherilor”
De Richard C. Cook
Cercetare globală, 22 mai 2024
Tema: Economia globală
Mulți istorici cred, la fel ca și mine, că cea mai fericită perioadă a istoriei din Occidentul creștin a fost în timpul Evului Mediu înalt în orașele care crescuseră cel mai mult în Germania, Italia, Franța și Anglia.
Probabil cea mai accesibilă cronică despre cum era viața atunci poate fi găsită în „Poveștile Canterbury” de Chaucer.
În centrul acestor orașe se aflau catedralele gotice care erau atât noduri spirituale, cât și tehnologice. Caracteristic vieții economice a epocii era faptul că Biserica interzisese cămătăria. Aceasta a fost cheia libertății personale.
Linia de despărțire dintre acea epocă și cea a noastră a luat ființă în jurul anului 1500, când familia germană Fugger l-a convins pe Papa să înceapă să permită cămătăria, practică care s-a răspândit rapid.
Această practică a asigurat că, treptat, toată bogăția societății va reveni în mod inevitabil bancherilor, mai ales atunci când aceștia au câștigat privilegiul de a crea bani de hârtie sau credite de înregistrare în cont „din aer” și apoi să le împrumute cu dobândă.
„Noi purtăm doar semințe.” O poveste de Crăciun a conștiinței pure
Aceasta a fost cea mai mare crimă a veacurilor.
Trebuie să ne amintim că era creștină a început când Iisus a făcut ultima sa vizită la Ierusalim, mergând la Templu și dând afară pe împrumutătorii de bani care îl profanaseră.
Templul simbolizează, desigur, toată viața umană dată de Dumnezeu.
Când cămătăria s-a răspândit după 1500, cetățenii și-au pierdut treptat toate drepturile și sfințenia umană, când au devenit datornici la cămătătorii de bani și au fost din punct de vedere juridic simple bunuri motrice a căror întreagă bunăstare, și chiar viața lor (închisorile debitorilor), au fost sacrificate bancherilor.
Acest lucru s-a înțeles la acea vreme. Este ceea ce Shakespeare a descris în „Comerciantul de la Veneția”. Despre asta au fost legendele Faust, cu oameni care acum își vând sufletele diavolului în timp ce își ruinau semenii.
Acum, 500 de ani mai târziu, procesul este finalizat. Omul obișnuit este un sclav al datoriilor, supus unor regimuri de război nesfârșit, supus în orice moment la închisoare pentru cele mai banale infracțiuni și acum demn doar să fie ucis de cea mai recentă „plandemie”.
Dar oamenii ar fi liberi, așa că o mână de națiuni, conduse de BRICS, se desprind de paradigma sclaviei.
Toate aceste națiuni sunt marcate de bănci centrale puternice deținute de guvern care își văd rolul de promovare a bunăstării societății, nu de gardieni și propagandiști care lucrează pentru bancheri și alte elite.
Se pare acum că națiunile din Occident controlate de regimul de cămătărie au renunțat la controlul lumii și încearcă doar să „asigure tărâmul” prin înrobirea tot mai perfectă a populațiilor lor supuse tot mai nesănătoase și oprimate. Între timp, ei împing și cercetează în jurul perimetrelor căutând punctele slabe ale acelor națiuni care au spus „nu”.
Există într-adevăr oameni în Occident care caută să evadeze, dar orice mișcare organizată este imediat zdrobită. Totuși, câțiva indivizi pot găsi o cale… Binecuvântări pentru ei.
*
Acest articol a fost publicat inițial pe substiva autorului, Three Sages .
Richard C. Cook este co-fondator și investigator principal pentru Institutul Geopolitic American. Dl. Cook este un analist federal pensionar din SUA, cu o vastă experiență în diverse agenții guvernamentale, inclusiv Comisia pentru Serviciul Civil al SUA, FDA, Casa Albă Carter, NASA și Trezoreria SUA. În calitate de avertizor la momentul dezastrului Challenger, el a dezvăluit îmbinările cu inele O-ring defecte care au distrus Naveta, documentându-și povestea în cartea sa „Challenger Revealed”. După ce a lucrat la Trezorerie, a devenit un critic vocal al sistemului monetar controlat de finanțele private, detaliându-și preocupările în „Deținem aceste adevăruri: Speranța reformei monetare”. El a servit ca consilier al Institutului Monetar American și a lucrat cu congresmanul Dennis Kucinich pentru a pleda pentru înlocuirea Rezervei Federale cu o monedă națională autentică. Vezi noua sa carte, Our Country, Then and Now , Clarity Press, 2023.
„Orice întreprindere umană trebuie să slujească vieții, trebuie să caute să îmbogățească existența pe pământ, ca nu cumva omul să devină sclav acolo unde încearcă să-și stabilească stăpânirea!” Bô Yin Râ (Joseph Anton Schneiderfranken, 1876-1943), Traducere Posthumus Projects Amsterdam, 2014. Vezi, de asemenea, ediția Kober Press a Cărții despre Dumnezeul Viu aici .
Sursa originală a acestui articol este Global Research
Drepturi de autor © Richard C. Cook , Global Research, 2024
Sa vedem daca tarile BRICS vor interzice camataria. Sau macar
imprumutatul unor bani pe care bancile nu îi mai au, fiindca
sunt deja imprumutati altor „beneficiari”.
Ticalosiile acestea sunt prea atractive ca sa poata fi eradicate
usor din mentalitatea celor lacomi !
Sau ţările BRICS doar îşi schimbă stăpânul, căci China, şefa de facto a BRICS, practică şi ea o cămătărie foarte dură, fiind creditoarea celorlalte ţări, cărora le cere şi garanţii de stat când le împrumuta sau alte conditii din cele mai autoritare.
Natura opacă a împrumuturilor chineze prin Inițiativa sa Belt and Road a ridicat întrebări în rândul criticilor cu privire la natura împrumuturilor chineze. O nouă cercetare publicată miercuri analizează 100 de contracte de împrumut chineze către 24 de țări, oferind o perspectivă asupra modului în care China folosește astfel de acorduri pentru a obține efect de pârghie și atrage atenția asupra necesității de mai multă transparență în împrumuturile suverane.
„Nu există nicio clauză specială… Este mai degrabă combinația de clauze care se adaugă împreună la o putere de negociere impresionantă a chinezilor față de debitor și față de ceilalți creditori” (Anna Gelpern, profesor la Georgetown Law).
Studiul, „ Cum împrumută China: O privire rară asupra a 100 de contracte de îndatorare cu guverne străine ”, a examinat în principal contracte de la China Development Bank și China Exim Bank . Este „prima analiză sistematică a condițiilor legale ale împrumuturilor externe ale Chinei”, potrivit autorilor săi.
A fost nevoie de aproximativ 100 de cercetători 36 de luni pentru a analiza sistemele de gestionare a informațiilor despre datorii, registrele oficiale și site-urile web parlamentare din 200 de țări împrumutate pentru a compila setul de date privind contractele de împrumut complete și neredacționate între entitățile de stat chineze și debitorii guvernamentali. Ei au colectat, de asemenea, un set de date comparative de 142 de contracte de împrumut de la un grup de peste 20 de creditori non-chinezi.
„Cremitatorii chinezi se comportă foarte mult ca creditorii comerciali: creditori musculoși, pricepuți din punct de vedere comercial, care doresc să fie plătiți la timp și cu dobândă”, iar contractele sunt concepute în consecință, a declarat Brad Parks, director executiv al AidData , care a condus procesul de colectare a datelor.
Cum funcționează împrumuturile Chinei !?
Inițiativa Belt and Road este o inițiativă ambițioasă de infrastructură lansată de guvernul Chinei în 2013, care a presupus o creștere dramatică a împrumuturilor chineze către țările cu venituri mici și medii. Inițiativa a fost criticată, unii punându-și la îndoială motivele și dacă a făcut împrumuturi nesustenabile și a contribuit la creșterea nivelului datoriilor.
Acordurile de împrumut sunt scrise pentru a poziționa China drept „creditor preferat” care ar putea solicita mai întâi rambursarea în cazul unei probleme sau al neîndeplinirii obligațiilor, a spus Parks.
Face acest lucru în două moduri principale: solicitând împrumutaților să creeze conturi escrow separate sau speciale cu cerințe de sold de numerar pe care China le poate sechestra în caz de neplată și, în esență, cerând țărilor să scutească împrumuturile chineze de eforturile de restructurare cu alți creditori. Studiul se referă la acestea drept clauze „fără Clubul Parisului”, referindu-se la grupul informal de creditori oficiali care coordonează soluții pentru țările debitoare cu dificultăți de plată.
Acele conturi speciale pe care creditorii chinezi le cer debitorilor se găsesc în aproximativ 30% din contracte. Ele sunt adesea ținute secrete, ceea ce face dificilă „obținerea unei imagini clare” nu numai a angajamentelor de împrumut, ci și a fluxurilor de venituri și a resurselor disponibile țărilor, a spus Scott Morris, un membru senior la Centrul pentru Dezvoltare Globală și unul dintre autorii raportului.
Un alt punct de efect de pârghie este că China include adesea prevederi de „încrucișare” sau „anulare încrucișată” care, în esență, leagă diverse împrumuturi între ele. Potrivit studiului, aceste clauze îngreunează un împrumutat să renunțe la un proiect și conferă instituțiilor chineze putere de negociere și influență politică.
Un exemplu clar în acest sens este în Argentina, unde un împrumut de 2 miliarde de dolari din China Development Bank pentru un proiect feroviar avea o clauză de anulare încrucișată legată de un împrumut de 4,7 miliarde de dolari de la băncile chineze pentru un proiect de baraj hidroelectric. Când o nouă administrație prezidențială a intervenit și a încercat să anuleze proiectul barajului din motive de mediu, China Development Bank a amenințat că va anula împrumutul pentru proiectul feroviar. Guvernul Argentinei și-a anulat decizia.
Deși o mare parte din limbajul din contracte poate fi văzut ca motivat din punct de vedere economic sau comercial, unele dintre prevederi sunt de natură mai politică, a spus Morris. De exemplu, unele contracte prevăd că întreruperea legăturilor diplomatice cu China ar duce la incapacitate de plată.
O îngrijorare este că, dacă alți creditori văd aceste contracte, se vor grăbi să urmeze exemplul Chinei și vor solicita garanții suplimentare sau alte cerințe în împrumuturile lor, a spus Gelpern. Dacă se întâmplă acest lucru, țările cu venituri mici care se luptă cu poveri nesustenabile ale datoriilor sunt cele care vor avea de suferit
**************************
Iată studiul pe larg (am setat linkul pe traducere automată în română, dar poate fi comutat in engleza)
„Cum împrumută China: O privire rară asupra a 100 de contracte de datorii cu guverne străine”
https://docs-aiddata-org.translate.goog/reports/how-china-lends.html?_x_tr_sl=en&_x_tr_tl=ro&_x_tr_hl=ro&_x_tr_pto=sc
a se vedea si:
„China demands Indonesian state budget guarantee…”
https://indonesiabusinesspost.com/insider/china-demands-indonesian-state-budget-guarantee-on-high-speed-train-raises-debt-trap-concerns/
„”””Linia de despărțire dintre acea epocă și cea a noastră a luat ființă în jurul anului 1500, când familia germană Fugger l-a convins pe Papa să înceapă să permită cămătăria, practică care s-a răspândit rapid.”””
Cu tot respectul dar cred ca este un neadevar.
Cavalerii Templieri al carol ordin a durat intre 1119 (1129) si 1312 s-a ocupat masiv cu camataria.
Templierii administrau averile celor plecati in cruciade sau pelerinaje realizind venituri uriase din asta.
Templierii sint cei care au inventat scrisorile de credit bancare.
Camata a fost si cauza principala a disparitiei lor.
Philip al IV-lea (cel Frumos) ajunsese unul dintre principalii debitori ai templierilor si singura solutie, ca sa scape de datorii, a fost sa desfiinteze ordinul si sa arda pe rug citeva dintre capeteniile sale (Marele Maestru Jean de Molay de ex.). Cu acordul papei Clement V evident.
Istoria este prea cunoscuta ca sa merite a fi detaliata aici.
Un singur gind ma framinta:
oare metodele folosite de Philip cel Frumos , ca sa scape de camatari, nu ar da rezultate si acum daca le-am aplica si noi ? :)
Camataria, crima veacurilor. Biserica are obligatia sa se opuna
in numele omenirii, nu sa inchida ochii si sa colaboreze..
https://www.globalresearch.ca/usury-crime-ages/5857898
Accesul la situl Global Research, care beneficiaza de un instrument
de traducere remarcabil, este un mare beneficiu pentru omenire !
Multumim, Global Research !