Senat: 29 decembrie – Ziua Națională de Comemorare a Victimelor Legionarilor
Dupa 80 de ani tot ei sunt pericolul. Senatul a adoptat, miercuri, în plen, un proiect de lege care prevede instituirea, pe 29 decembrie, a Zilei Naționale de Comemorare a Victimelor Legionarilor, dată la care instituțiile publice pot arbora drapelul României în bernă, conform legii.
‘Cu prilejul Zilei Naționale de Comemorare a Victimelor Legionarilor, Parlamentul, Administrația Prezidențială, Guvernul, autoritățile administrației publice locale pot organiza, cu sprijinul instituțiilor culturale, educaționale, memoriale și militare, manifestări publice, ceremonii comemorative, conferințe, activități educative și culturale, în memoria persoanelor asasinate, persecutate sau afectate de violențele și acțiunile extremiste ale Mișcării Legionare. Instituțiile publice pot arbora drapelul României în bernă, conform legii’, arată proiectul de act normativ.
Inițiatorii proiectului, un grup de parlamentari PNL, au propus ca Ministerul Educației să poată recomanda unităților de învățământ introducerea unor activități educative tematice privind istoria extremismului legionar, efectele violenței politice și importanța valorilor democratice.
‘Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România ‘˜Elie Wiesel’ și alte instituții cu profil istoric pot susține activități de documentare, cercetare și publicare de materiale dedicate victimelor legionarilor. Societatea Română de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune și Agenția Națională de Presă AGERPRES, în calitate de servicii publice, pot produce, difuza sau redifuza conținut editorial care promovează manifestări, ceremonii, conferințe, activități și alte materiale informative privind comemorarea victimelor extremismului legionar’, se mai arată în document.
În proiect se precizează însă că 29 decembrie nu este zi liberă legală.
‘Guvernul și autoritățile administrației publice locale pot acorda sprijin financiar, în condițiile legii, pentru organizarea de manifestări, ceremonii, conferințe, activități și alte proiecte memoriale dedicate Zilei Naționale de Comemorare a Victimelor Legionarilor’, se reglementează prin proiectul adoptat de Senat.
Inițiatorii proiectului precizează că ‘prin instituirea unei Zile Naționale de Comemorare a Victimelor Legionarilor, statul român își asumă ferm condamnarea violenței politice, extremismului, antisemitismului și intoleranței din perioada interbelică, reafirmând angajamentul pentru apărarea valorilor democratice, a respectului pentru viață, diversitate și pentru statul de drept’.
‘Această zi va avea un caracter educativ, comemorativ și civic, contribuind la consolidarea memoriei istorice și la prevenirea renașterii ideologiilor extremiste. Data propusă, 29 decembrie, reprezintă simbolic începutul violenței politice declanșate de mișcarea legionară împotriva instituțiilor statului român’, se arată în expunerea de motive a documentului.
Propunerea legislativă va fi dezbătută de Camera Deputaților, for decizional în acest caz. AGERPRES/(AS – redactor: Livia Popescu, editor: Mihai Simionescu, editor online: Ady Ivaşcu)
Un popor de criminali
Pe pagina ioncoja.ro a apărut articolul
https://ioncoja.ro/o-lege-tembela-senat-29-decembrie-ziua-nationala-de-comemorare-a-victimelor-legionarilor/
despre legiferarea zilei de 29 decembrie ca zi naţională de comemorare a victimelor legionarilor. Este o lege nu numai ticăloasă, ci şi mistificatoare, pentru că, cu toate strădanile duşmanilor Legiunii, aceste victime legionare nu depăşesc numărul de 69 de „victime”, de fapt ticăloşi, asasini şi criminali.
În 14 ani de existenţă a Legiunii, din 1927 până în 1941, cu o organizaţie care a ajuns la un milion de membri, nu s-au găsit decât 69 de victime legionare, în vreme ce Carol al II-lea, ale cărui oseminte au fost îngropate la Curtea de Argeş cu onoruri militare şi cu salve de tun, a ucis doar într-o singură noapte (21.09.1939), fără judecată, 252 de legionari. El a dat ordinul iar slugile preaplecate precum Armand Călinescu, Gavrilă Marinescu, Popescu Marinaru la Constanţa, au executat ordinele criminale fără murmur.
Iar regimul comunist a ucis în temniţe zeci de mii de „duşmani ai poporului” fără vină şi fără judecată. Deci, cei mai mari criminali ai istoriei sunt legionarii, cu cele 69 de victime ale lor. Această lege înseamnă o pată neagră aupra parlamentarilor care au votat o asemenea lege fără nicio bază istorică, dovadă că sunt inculţi, obedienţi şi inconştienţi, pentru că nu-şi dau seama de consecinţele faptelor lor. Fiindcă această lege acuză indirect poporul român că ar fi un popor de criminali.
Pe site-ul Businessday.ro a apărut la 25.08.2009 o statistică despre evoluţia criminalităţii în România între 1997 şi 2007. Iată un fragment din acest articol ce ne interesează pe noi în mod deosebit:
Numărul persoanelor condamnate pentru omor a fost de 756 în 2007, comparativ cu aproape 1500 în 1997.
În primul rând, vom considera numărul celor condamnaţi pentru omor egal cu cel al victimelor, deşi nu este de la sine înţeles că numărul criminalilor trebuie să coincidă exact cu al victimelor. În lipsa unei alte statistici, luăm aproximarea asta ca acceptabilă.
Vom considera de asemenea toate evoluţiile în timp a evenimentelor ca liniare. Astfel, între 1997 şi 2007, au fost ucise în medie, în România, pe an:
(1500+756) / 2= 1128 de persoane
Dacă vom considera pentru simplificare că România a avut 21 de milioane de locuitori în medie în această perioadă, rezultă că într-un an la 1 milion de locuitori s-au produs:
1128 / 21 = 53,71 crime.
Legiunea a pornit în anul 1927 cu 6 membri iar până la rebeliune, în 1941, a ajuns la un milion de adepţi, ceea ce în medie pe an înseamnă 500.000 de legionari pe întreaga perioadă. În aceast timp au fost comise de legionari (nu de Legiune!) următoarele crime: asupra lui Duca, Stelescu, Călinescu, Iorga, Madgearu şi asupra celor 64 de arestaţi de la Jilava.
(64+5) x 2 / (1940-1927) = (69 x 2) / 14 = 9,85, socotite pe an şi la un milion de legionari
Deci Legiunea a avut în toată perioada ei o rată a criminalităţii de 5 ori mai mică decât criminalitatea medie din România actuală.
Să vedem însă care a fost situaţia până la uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu, când în Legiune nu intra oricine şi când ochiul vigilent al Căpitanului veghea la aplicarea doctrinei fără nici cea mai mică abatere!
Între 1927 şi 1938 s-au produs doar două crime: victimele au fost Duca şi Stelescu. Dacă considerăm statistic că în această perioadă de 12 ani în Legiune au fost înscrişi în medie doar două sute de mii de legionari, rata criminalităţii este de:
(2 x 5) / 12 = 0,83 crime la milionul de legionari.
Avem deci trei rezultate:
1) Rata criminalităţii în România, pe an la milionul de locuitori între 1997 şi 2007 a fost de 53,7.
2) Rata criminalităţii în legiune, pe an şi la milionul de legionari în perioada 1927-1940, a fost de 9,85.
3) Rata criminalităţii în legiune, pe an şi la milionul de legionari în perioada 1927-1938, a fost de 0,83.
Acest mic exerciţiu aritmetic ne dovedeşte fără putinţă de tăgadă mai multe lucruri:
1) Că legionarii au fost departe de a putea fi consideraţi criminali.
2) Că Doctrina Legionară este una creştină şi umană.
3) Că Legiunea a fost sub mâna lui Codreanu o organizaţie în care crima nu şi-a avut loc. Când ea a apărut totuşi, a fost doar un fenomen simptomatic şi izolat, aflat la o rată a criminalităţii atât de redusă, încât ar fi pentru societatea românească actuală, dacă şi-ar propune, un obiectiv imposibil de atins.
4) Murdăriile care se debitează pe seama Legiunii că ar fi fost o mişcare paramilitară criminală sunt doar manipulări josnice, nesusţinute de fapte.
5) Că poporul român, supus unei agresiuni pe toate planurile, economic, cultural, patrimonial, social, politic, educaţional, moral, şi-a pierdut din vitalitate şi conştiinţă, ceea ce impune grabnice măsuri de reabilitare.
6) Răspândirea disciplinei şi educaţiei legionare în mijlocul naţiunii ar conduce şi la scăderea ratei criminalităţii, pe lângă ridicarea nivelului de conştiinţă al cetăţenilor.
Rezultă că este de datoria oricărui român conştient ca să cunoască şi să răspândească Doctrina Legionară, spre binele neamului. Este o datorie a fiecăruia dintre noi ca să devină un factor activ la propagarea legionarismului printre cei din jurul nostru.
„Inițiatorii proiectului, un grup de parlamentari PNL……”!
Deci ei , PNL, nu se lasa!
In c/partida ar trebui o iniativa parlamentara pentru un proiect de lege prin care să se comempreze uciderea in mod barbar a taranilor rasculati la 1907!
*Cel care a deskis Cutia Pandorei a fost Crin Antonescu, medest profesor de istorie gimnaziala!
Dar o zi în care comemorăm pe legionarii uciși de Carol și de bolșevici pe când?!
Mergi la izvor când sufletul ți-e aprins, scormonește în apa limpede și așteaptă până ce devine iarăși curată. Așa se va duce și aprinderea sufletului tău precum tulburarea aceea.
22.
Ia bine seama la taina seminței. Asemeni ei este gândul tău, și cum sămânța nu se poate fără coajă, așa este și gândul cel rodnic al omului. Coaja gândului rodnic este voința, iar fără voință, gândul se usucă și nu folosește la nimic. Dar puterea este în răbdarea seminței, iar voința și răbdarea fac mlădița firavă să răzbată prin pământul tare.
Remer Ra: Nu pot să nu fac asemănarea cu pilda semănătorului a lui Iisus:
“Iată, semănătorul a ieșit să semene. Pe când semănă el, o parte din sămânță a căzut lângă drum, și au venit pasările și au mâncat-o. O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, și au înecat-o. O alta parte a căzut în pământ bun, și a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul șaizeci, și altul treizeci.”
Apoi Iisus le tâlcuiește aceasta pildă:
„Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăție, și nu-l înțelege, vine Cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânța căzută lângă drum. Sămânță căzută în locuri stâncoase, este cel ce aude Cuvântul, și-l primește îndată cu bucurie; dar n-are rădăcină în el, ci ține până la o vreme; și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. Sămânța căzută între spini este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor îneacă acest Cuvânt, și ajunge neroditor. Iar sămânța căzută în pământ bun, este cel ce aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul șaizeci, altul treizeci.“ Dar mai apoi Iisus le spune că „Împărăția cerurilor este înăuntrul vostru”.
În această lege apare termenul de „gând rodnic”. Nu toate gândurile dau roade?
Zamolxe: Gândul este cauza, iar rodul este efect. Un gând potrivnic dă un rod potrivnic. Pot fi roade dulci, dar pot fi și roade amare, în funcție de gândurile emise. Această pildă este extrem de edificatoare daca reușești să pătrunzi mai bine în ea. Ce înseamnă lângă drum? Drumul este planul cauzal al omului și acesta este alcătuit din mai multe rezultante. Voi le percepeți doar pe cele care le-am numit vectori de informație și de voință. Conform Legii Rezonanței, omul nu poate interacționa decât cu ceea ce rezonează sau mai exact, cu ceea ce percepe. Deci cu ceea ce înțelege. Pământul stâncos este reprezentarea simbolică a ignoranței, lenei, temerilor de tot felul. Spinii sunt diversele blocaje mentale care „absorb“ energia necesara creșterii gândului rodnic.
Remer Ra: Aș vrea mai multe detalii despre „gândul rodnic”. Ce caracterizează un gând rodnic față de un gând oarecare?
Zamolxe: Gândul rodnic este acela care are mai mulți parametri în rezonanță cu realitatea. Când spui că te gândești la ceva anume implici atât imaginația cât și o dinamică informațională specifică. Practic este vorba de lucrul cu informația. Miezul seminței conține informația de bază a plantei. În miez sunt structurate informațional toate procesele pe care viitoarea plantă le va parcurge, de la început și până la sfârșit. Asemenea este și gândul cel rodnic, el conține cât mai mulți parametri ai viitorului „fruct”.
Remer Ra: Mi-ai spus înainte despre „norocoșii“ care au parte de ceea ce-și doresc fără prea mult efort. Cunosc astfel de oameni, iar la o primă vedere, nu par a se evidenția din punct de vedere mental.
Zamolxe: Efortul a fost făcut în alte vieți. Nimeni nu primește nimic în mod gratuit. Știu că vă este greu să acceptați acest lucru, dar aceasta este realitatea. Aveți un proverb care spune că: „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă”. Tot efortul „norocoșilor“ din alte vieți nu s-a pierdut, căci efortul presupune voință, iar voința este parte a Planului Spiritual, deci și al celui Cauzal. După așa-zisa Moarte(ieșirea/elibararea SPIRITULUI din Corpul Fizic), Corpul Fizic, Eteric(Energetic), Emoțional și Mental dispar căci ele nu sunt relevante pentru SPIRIT. Rămâne Corpul Cauzal(KARMIC/DESTIN/SOARTĂ), el fiind o componentă a Corpului SPIRITUAL. Totuși, viețile anterioare sunt codificate într-un limbaj tip hologramă și plasate într-o zonă distinctă în subconștient(Corpul Cauzal). Corpul cauzal preia doar rădăcinile acțiunilor din vremea întrupării. Aceste rădăcini cauzale sunt vectorii de informație și de voință. Ele nu sunt separate, formează o dualitate asemenea dualității informație-emoție din câmpul psiho-mental. Acești vectori determină la o nouă întrupare o bază pentru viitoarele acțiuni(TRĂIRI).
Remer Ra: Dar sunt foarte mulți care lucrează în timpul vieții și doar cu foarte mari eforturi obțin ceea ce alții obțin mult mai ușor, și nu mă refer doar la aspectele materiale.
Zamolxe: Este mult mai greu să pătrunzi în câmpul Cauzal din timpul vieții. Dar se poate. Necesită efort, perseverență, claritate, detașare. Ar fi mult mai simplu daca nu ar exista balastul informațional al blocajelor mentale. Pentru a pătrunde în corpul cauzal în mod conștient, trebuie să treci de influența gravitațională a instinctelor primare din zona psiho‑mentală. La o privire mai atentă, veți descoperi că de fapt influența instinctelor de supraviețuire, adaptare și conservare este predominantă. Pentru a trece de toate aceste bariere informaționale este nevoie de un efort susținut cu perseverență. Apoi odată plantate „rădăcinile“ în planul cauzal, va trebui să faceți loc pentru creștere, altminteri vechile concepte și bariere psiho-informaționale pot „înăbuși“ rădăcinile.
Remer Ra: Ceva îmi spune că se leagă de legea următoare…
https://www.remer-ra.com/p/pag1.html
Cuvintele cu majuscule, dintre paranteze și marcate cu ”*” îmi aparțin :)
Succes, la-nțăles, s-aveți și io la NECENZURĂ, s’am. :)
MOȘU nu va suparați, dar unde ati gasit textele astea cu Zamolxe? Sunt reale sau sunt dintr-o piesa de teatru ce nu a vazut ridicandu-se cortina scenei?
Iulian MARES 1 martie 2026 la 6:46 am – Raspunde
„MOȘU nu va suparați…”
Pentru comentatorul ” Iulian MARES ”
În antepenultimul rând există un….link
”…Remer Ra: Ceva îmi spune că se leagă de legea următoare…
https://www.remer-ra.com/p/pag1.html
Cuvintele cu majuscule, dintre paranteze și marcate cu ”*” îmi aparțin :) …”
cel puțin așa se vede pe display-iul meu. Puțin probabil să fi ”scăpat” vreun comentariu cu citat, fără să pun link-ul, dar mai ….știi !?! Așa că, poate accesa-ți oricare dintre și așa puținii comentatori, blogul/site-ul, respectiv.
În trecut când am trimis ”muncile” spre afișare, ai spus…Susțin :)
Iulian MARES 9 ianuarie 2024 la 7:38 am – Raspunde
Susțin!
https://ioncoja.ro/a-douasprezecea-si-ultima/
În acestă lume în care toată lumea…urlă, să fie …auzită, din păcate nu se ”aud” nici MĂCAR, PE EI ÎNȘIȘI.
S-o țineți…MINTE :)….(mă rog) în MEMORIE:
ÎNTOTDEAUNA, ADEVĂRUL SE AUDE ÎN T Ă C E R E.
Succes, la-nțăles, s-aveți :)
Da, am inteles, discuția dintre Ramer Ra si Zamolxe a fost salvata in Cloud, cat si pe un stick!
Asa da….
”…discuția dintre Ramer Ra si Zamolxe a fost salvata in Cloud, cat si pe un stick…”
Puțin…greșit, incomplet :)
O simplă căutare, pe goagăl și-ți dă editurile care au tipărit carțile:
https://www.emag.ro/legile-lui-zamolxe-remer-ra-dec978-973-9466-36-3/pd/DM64SGBBM/
https://www.cartea-ta.ro/carte/legile-lui-zamolxe–i13108
https://www.libris.ro/carte/legile-lui-zamolxe-remer-ra/10897786?srsltid=AfmBOoreztTlmjy1c4ayvDTm8kKeW2lQN9XI00UaIAjV7CR8W3ayGxIw
Chemarea Atlanților
https://carturesti.ro/carte/chemarea-atlantilor-1976121
https://www.emag.ro/chemarea-atlantilor-remer-ra-dec978-973-9466-37-0/pd/E6PR50BBM/
Misterele şcolii zamolxiene
https://carturesti.ro/carte/misterele-scolii-zamolxiene-158523
https://www.universulcartii.ro/carte/misterele-scolii-zamolxiene–i32736
https://www.eusunt.ro/marile-taine-ale-pamantului-romanesc
Din păcate…greu de găsit :(
Succes, la-nțăles(CĂUTAT, GĂSIT, CITIT, APLICAT), s-aveți și io la NECENZURĂ, s’am. :)
„În sfârşit, ai înţeles!”
”…„Lasă la o parte credinţa!” îi spunea Chiang. „Ca să zbori, n-ai avut nevoie de credinţă. Ai avut nevoie să înţelegi zborul. Acum e la fel. Hai, încearcă din nou …”
Dar într-o zi, în timp ce stătea pe mal, cu ochii închişi, concentrat, Jonathan înţelese într-o
clipă, ceea ce-i spusese Chiang. „Da, a avut dreptate! Sunt un pescăruş desăvârşit, fără
limite!” Simţi iureşul unei imense bucurii.
„Bravo!” spuse Chiang şi glasul lui răsună de triumf.
Jonathan deschise ochii. Se afla cu bătrânul pe un ţărm. Copacii creşteau până aproape de
malul apei, iar deasupra capului străluceau doi sori galbeni îngemănaţi.
„În sfârşit, ai înţeles!” îi spuse Chiang. „Dar ai nevoie de mai mult control…”
Jonathan era uluit. „Unde ne aflăm?”
Cu totul nepăsător la imaginile din jur, Bătrânul trecu peste această întrebare. „Suntem
evident, pe o planetă cu un cer verde şi cu două astre în locul soarelui.”
Jonathan scoase un strigăt ascuţit de plăcere, primul strigăt de când părăsise pământul.
„AM REUŞIT!”
„Sigur că ai reuşit, Jon”, spuse Chiang. „Întotdeauna reuşeşti , când ştii ce faci. Şi acum să
revenim la control…”
Când s-au întors se întunecase. Când ceilalţi pescăruşi se uitau la Jonathan, în ochii lor
aurii se citeau veneraţie şi teamă; căci îl văzuseră cum dispăruse din locul în care părea
ţintuit.
Nu i-a lăsat să-l felicite prea mult. „De-abia am venit aici! Sunt un începător! Eu am de
învăţat de la voi!”
„Mă îndoiesc că aşa stau lucrurile”, spuse Sullivan, care stătea alături. În zece mii de ani
nu am văzut un alt pescăruş mai curajos ca tine” Stolul amuţise, iar Jonathan nu-şi găsea
locul de stânjenit ce era.
„Dacă vrei, putem începe să învăţăm cum să învingem timpul”, spuse Chiang, „
„până vei ajunge să zbori în trecut şi în viitor. Atunci vei fi în stare să înveţi lucrul cel mai
greu şi cel mai plăcut. Vei fi în stare să porneşti în sus şi să cunoşti ce înseamnă
bunătatea şi dragostea.”
A trecut o lună, sau ceva ce semăna cu o lună, şi Jonathan a învăţat într-un ritm
impresionant. Întotdeauna prindea repede, în experienţa obişnuită, dar acum, când
10
devenise elevul favorit al Starostelui însuşi, înghiţea idei noi ca un computer aerodinamic
cu pene.
Dar a venit şi ziua când Chiang dispăru. Vorbise liniştit cu ei, îndemnându-i să nu renunţe
la învăţătură, la exerciţiul, la efortul de a înţelege cât mai mult din principiul invizibil, dar
perfect al vieţii. Apoi, în timp ce vorbea, penele i se făcură treptat atât de strălucitoare, că
nici un pescăruş nu mai putu să-l privească.
„Jonathan”, acestea i-au fost ultimele cuvinte, „nu uita să te desăvârşeşti în iubire.”
Când au putut să vadă din nou, Chiang nu mai era acolo.
Zilele treceau şi Jonathan îşi dădea seama că se gândea tot mai des la locul de unde
venise, la Pământ. Dacă pe vremea când trăia acolo ar fi ştiut măcar o fărâmă din câte ştia
acum, viaţa ar fi avut o altă semnificaţie. Stătea pe nisp şi se întreba dacă există vreun
pescăruş, acolo, pe Pământ, care încearcă să evadeze din limitele sale, să vadă sensul
zborului, dincolo de folosirea acestuia ca un simplu mijloc pentru a ciuguli o fărâmitură
dintr-o barcă de pescar. Ba poate că unul dintre ei a şi fost Proscris pentru că a îndrăznit
să spună adevărul în faţa întregului Stol. Şi cu cât îşi exersa mai mult bunătatea, cu cât
încerca să cunoască natura iubirii, cu atât mai mult dorea să se întoarcă pe Pământ.
Pentru că, în ciuda trecutului lui singuratic, Pescăruşul Jonathan Livingston era sortit să
fie dascăl. Îşi manifesta iubirea, împărtăşind cunoştinţele lui oricărui pescăruş care dorea
să cunoască adevărul.
Sullivan, care era acum în stare să zboare cu viteza gândului şi care-i ajuta pe ceilalţi să-i
pătrundă tainele, se îndoia.
„Jon, tu ai fost Proscris odată. De ce crezi că unul dintre cei care te-au proscris atunci
te-ar asculta acum? Doar înţelegi adevărul proverbului: Cu cât zbori mai sus, cu atât vezi
mai departe. Pescăruşii de la care ai venit stau pe pământ cârâind şi luptându-se între ei.
Sunt la o mie de mile de paradis şi tu vrei să le arăţi paradisul de acolo, de jos! Jon, ei
nu-şi văd nici măcar vârful aripilor! Stai aici. Ajută-i pe noii veniţi de aici, pe cei care sunt
destul de sus ca să priceapă ce ai tu de spus.”
Tăcu o clipă, apoi spuse: „ce s-ar fi întâmplat dacă şi Chiang s-ar fi întors în vechea lui
lume? Unde ai fi tu astăzi?”
Ultimul argument fu hotărâtor. Sullivan avea dreptate. Cu cât zbori mai sus, cu atât vezi
mai departe.
Jonathan rămase să lucreze cu noii veniţi; toţi erau inteligenţi şi învăţau foarte repede. Dar
vechiul sentiment reveni; nu putea să nu-şi spună că, poate şi pe pământ era vreun
pescăruş care ar fi în stare să înveţe. Ar fi înaintat cu mult mai repede pe calea
desăvârşirii, dacă Chiang ar fi venit la el, în ziua când fusese Proscris.
„Sully, trebuie să mă întorc”, spuse el, într-un târziu. Elevii tăi merg bine te pot ajuta ei
înşişi să răzbeşti cu noii veniţi.”
Sullivan suspină, dar nu se împotrivi. „Îţi voi duce lipsa, Jonathan.”—acestea au fost
singurele lui cuvinte.
„Ruşine, Sully!” îi spuse Jonathan cu reproş, „nu te mai purta prosteşte! Oare ce exersăm
în fiecare zi? Dacă prietenia noastră depinde de spaţiu şi timp, atunci în ziua când vom
învinge în sfârşit spaţiul şi timpul, ne vom fi distrus şi propria noastră frăţie. Dacă
11
învingem spaţiul, rămânem numai Aici. Dacă învingem timpul rămânem numai Acum. Şi între Aici şi Acum, oare nu crezi că ne-am putea vedea din când în când?”…”
https://fropp.ro/wp-content/uploads/2023/12/Pescarusul-Jonathan.pdf
Cuvintele cu majuscule, dintre paranteze și marcate cu ”*” îmi aparțin :)
Succes, la-nțăles, s-aveți și io la NECENZURĂ, s’am. :)
Vestea este foarte bună, cu ocazia asta, din ce în ce mai multă lume, va studia și va descoperi adevărul! Trădătorii care ne conduc, sunt atât de idioti încât își taie propria cracă pe care stau cocoțați, auto condamnându-se la pedeapsa corespunzătoare actului de înaltă trădare!