„De la Râm ne tragem !”
Contains Link

Nicu Pîrîu36 minutes ago
nicu.piriu@gmail.com109.166.139.215
Este un articol luat de la https://cersipamantromanesc.wo…
Pozele sunt următoarele(în ordinea apariţiei în text):
https://uploads.disquscdn.com/…
https://uploads.disquscdn.com/… https://uploads.disquscdn.com/… https://uploads.disquscdn.com/… https://uploads.disquscdn.com/… https://uploads.disquscdn.com/…
https://uploads.disquscdn.com/… https://uploads.disquscdn.com/…
3ff0a85786d8f64eb.jpg
https://uploads.disquscdn.com/…
Redau şi fragmentul care lipseşte:
Deși elogiată de factorii politici din RSS Moldovenească (inclusiv de Piotr Lucinski, presedintele de atunci al R.Moldova), această ultimă lucrare a fost combătută argumentat de P. Moldovan, în lucrarea ” A. M. Lazarev – un falsificator al istoriei”, Milano, 1976 (în limbile franceza si engleza), și de Alexandru Grega, ”Știința si polemica.Istorici ruși falsificatori ai istoriei”, în Buletinul Bibliotecii Române, Freiburg, 1976.Oarecum legată de această teorie este si teoria Bucovina vechi pământ slav, susținătorii acesteia -A. Jukovski, B. A. Timošciuk, I. P. Rusanova, L. P. Mihailina s. a., considerând tot din rațiuni politice, că partea de nord a Bucovinei constituie patria primitivă a lumii slave.
Istoricul Lucian Boia : „negarea continuităţii româneşti şi aducerea românilor de la sud de Dunăre, a corespuns evident obiectivelor austro- ungare în secolele al XVIII- lea şi al XIX-lea , continuând să fie un punct de dogmă în istoriografia maghiară de astăzi, cu scopul de a asigura maghiarilor primatul cronologic în Transilvania” (”Istorie şi mit în conştiinţa româneasca”).
Titluri care susțin continuitatea poporului român in vatra sa strămoșească dacică:
1. Poggio Bracciolini, Disceptationes sonvivales, 1451
2. Enea Silvio Piccolomini (papa Pius al II-lea), Historia rerum ubique gestarum locorumque descriptio, 1489
3. Antonius Bonfinius, Rerum Ungaricarum decades quatuor cum dimidia, Basileae, 1568, p. 448 si 538
4. J. Vadianus, Epitome trium terrae partium, Asiaem, Africae et Europae compendiarium locorum descriptione continentes, Tiguri, 1534, p. 38
5. Johannes Lebel, De oppido Thalmus, 1542, ed. Ioannes Seivert, Cibinii, 1779, p. 11-12
6. Antonio Maria Graziani(1537-1611), De Ioanne Heraclide Despota
7. E. Legrand, Deux vies de Jaques Basilicos, Paris, 1889, p. 169-171
8. Johann Troster, Das Alt-und Neu-Teusche Dacia. Das ist Neue Beschreibung des Landes Siebenburgen, Nurnberg, 1666, p. 323
9. M. Felmer, Kurzgefasste Historiche Nachricht von der Wallachisehen Volkershaft uberhaupt und derjenigen insonderheit der heur zu Tage in dem Kayserlichen Erb – Furstenthum Siebenburgen anzutreffen ist, in „Archiv des Vereins fur siebenburgische Landeskunde”, VII, 1867, p. 419
10. E. Gibbon, The History of the Decline and Fall of the Roman Empire, I, 1788, p. 226
11. I.C. Schuller, Zur Frage uber den Ursprung der Romanien und ihrer Sprache, Sibiu, 1855, p. 7
12. Paul Joseph Schafarik, Slavische Alterthumer, Leipzig, 1844, p. 205
13. Josej Kemeny, Uber des Entstehungszit der ungarischen Komitate, in „Magazin fur Geschihte I”, 1844, p. 231-232
14. A. de Gerando, La Transyvanie et ses habitants, Paris, 1845, p. 309
15. J.A. Vaillant, La Roumanie, I, 1844, p. 41-42
16. Amedee Thierry, Histoire d,Attila, Paris 1856, p. 32
17. E. A. Bielz, Handbuch der Landeskunde Siebenburgens, Sibiu, 1857, p. 139-143
18. Julius Jung, Die Anfange der Rumanen. Kritish – etnographische Studien, in „ Zeitschirft fur Oesterreichischen Gymnasiun”, 27, 1876, p. 92
19. Josef Ladislau Pic, Uber die Abstammung die Rumanen, Leipzig, 1880
20. A. Dopsch, Wirtschafliche und sozialeGrundlagen der eropischen Kulturentwicklung, Berlin, 1923
21. C. Taglivaini, Studi Romeni, 3, p. 115
22. K. Jaber, Die Rumanische Sprach – Atlas und Struktur des daco-romanischen Sprachgebites, in „Vox Romanica”, V, 1940, p. 73
23. Ernst Gamillscheg, Uber die Herkunft der Rumanen, Berlin, 1940
24. Gustav Kish, Siebenburgen im Lichte der Sprache, ein Beitrag zur Kulturgeshichte des Karpathenlander, Leipzig, 1926
25. F. Altheim, Die Soldatenkaiser, Frankfurt am Main, 1939, p. 201-202
26. Gino Lupi, Intorno all crigine dei Romeni, in „Annuario de R. Liceo Ginnasio A. Manzoni”, 1931-1932
27. Jaroslav Muller, Nasi rumunsti sousede, Praha, 1932
28. R. W. Seton-Watson, A History of the Roumanians from Roman times to the completion of Unity, Cambridge, 1934, p. 5-6 si 9-10
29. M. Besnier, Historie des Hongrois et de l”Etat magyar, Paris, 1934
30. Marcel Emerit, Les derniers travaux des historiens roumanins, in „Revue des etudes anciennes”, 1939, p. 57-64
31. Hans Koch, Die neue Propylaen – Weligeschichte, Berlin, 1940, p. 505
32. Mario Ruffini, Il problema della romanita nella Dacia Traiana. Studio storico-filologico, Roma, 1941
33.scribd.com-Latinitatesidacism
34.scritube.com/istorie
Comentariu:
În poza cu cei doi aromîni barbatul ţine în mîna stangă o cîrlibană (toiagul păstorului la aromâni, are sculptat în capăt stindardul dacic).
Ataşez foto găsit la http://www.dragos-serban.ro/lu…
https://uploads.disquscdn.com/…
sau varianta cu berbec
https://uploads.disquscdn.com/…

Unul din primele cântece care m-a apropiat de graiul aromân a fost cel interpretat de Mihali Prefti – luai „cârliglu şi tâmboarea”. Ce înseamnă aceste două cuvinte? Cârliglu este toiagul aromânilor, care are în partea de sus un lemn sculptat sub forma stilizată a unui corn de berbec. Până azi, credeam că are un rol pur decorativ.

„De pilda, cârlibana, care este toiagul păstorului la aromâni, are sculptat în capăt stindardul dacic. E un lucru extraordinar, rămas din vremea dacilor. Cârlibana era un fel de sceptru al sefului familiei”, afirmă Ştefan Puşcaşu într-un interviu publicat în aprilie 2009 în Formula AS.
Iată, însă, că azi am aflat şi rolul practic al acestuia.
„De pînea şi încălţămintea ciobanilor se îngrijeşte stăpînul, uneori li se dă şi cîte o tămbare (manta) (…) Fiecare cioban are cîte un cărlig (caţă) care-i serveşte ca armă de apărare sau ca să prindă oile de picior.” – I.A.Candrea, Vieaţa păstorească la Megleniţi
„Poate nu ştiţi ce înseamnă cârlig. Este un băţ din lemn de corn, lung de un metru şi jumătate, puţin mai gros ca degetul mare, iar la vârful băţului are pusă tot din lemn o cârlibană îndoită puţin. Cârligul acesta este făcut să prinzi oile de picior mai de departe, ca să nu se sperie. Iar când le intră piciorul aici, nu mai iese din cârlig” – Dumitru Caragiu, Viaţa mea zbuciumată şi adevărată
„De obicei, bătrânii din sat umblau cu un cârlig în mână, mai lung decât bastonul, numit „cârlibană”. Aceasta era alcătuită din două bucăţi de lemn şlefuit: un băţ lung de corn, noduros pe alocurea, şi o bucată de lemn în formă de S, cizelată frumos şi găurită la capătul de sus în care se fixa băţul. Era cârligul ciobănesc care servea la prinderea oilor sau a caprelor de picior, dar şi ca unealtă de sprijin, de apărare şi de luptă pentru ciobani” – Ionel Zeana, Vulturii Pindului
Pentru că azi e zi mare, le urez Crăciun fericit tuturor românilor de peste tot! Cârciunu hâriosu şi-anlu nou cu sânâtati!(articol din 25-12-2012)
Din alte surse bărbatul care deschide hora, şi care este în fruntea dansatorilor, poartă un toiag, numit cârlibană, la origini o bâtă păstorească. Toiagul este un simbol al puterii şi autorităţii în comunitate, şi este bogat ornamentat prin incizii. O HORA tradiţională era deschisă de cel mai din vârstă bărbat.
Cred că aromănii sunt singurii care au drept imn un blestem, un blestem despre pierderea graiului parintesc: Dimândarea părintească
Părinteasca dimândare
Nă sprigiură cu foc mare,
Fraț di mumă și di-un tată,
Noi, Armâni di eta toată.

Di sum plocili di murmințî
Strigă-a noșțî buni părințî:
„Blăstem mari s-aibă-n casă
Cari di limba-a lui si-alasă.

Care-și lasă limba lui
S-lu-ardă pira focului,
Si s-dirină viu pri loc,
Si-lli si frigă limba-n foc.

El în vatra-lli părintească
Fumeallia s-nu-și hărisească;
Di fumelli curuni s-nu bașe,
Nat în leagăn si nu-nfașe.

Care fudze de-a lui mumă
Și di părinteasca-l’i numă,
Fugă-lli doara Domnului
Și dulțeamea somnului!”

Parinteasca blestemare
Porunceste cu foc mare
Frati de-o muma si de-un tata
Noi, Aromani din vremea toata

De sub lespezi (placi) de morminte
Striga ai nostri buni parinti
„Blastem mare sa aiba in casa
Care de limba lui se lasa.

Care isi lasa limba lui
Arza-l-ar para focului
Chinui-s-ar de viu pe locu (pamant)
Frige-i-s-ar limba in focu

El in vatra parinteasca
De copii (familie) sa nu se fericească
De familie cununi sa nu sarute
Prunc in leagan sa nu culce (infase)

Care fuge de a lui muma
Si de parintescul nume
Fugi-i-ar dorul Domnului
Si dulceata somnului!”

less
0 0EditReply