Pinacoteca Bucureștiului
|
16:46 (acum 1 oră)
|
![]() ![]() |
||
|
În zona istorică Bucureștiului, pe strada Lipscani, centrul negustoresc și financiar-bancar dintotdeauna al capitalei, chiar vis-a-vis de sediul Băncii Naționale a României, se află Palatul Dacia-România. Clădire somptuoasă și elegantă, ea a avut mai multe funcțiuni de-a lungul istoriei, dar recent a intrat în administrația Muzeului Municipiului București pentru a deveni Pinacotecă.
Istoria locului se întrepătrunde cu istoria orașului, căci pe terenul unde azi se ridică Palatul Dacia-România, la mijlocul secolului al XVI-lea, boierul de origine greacă Ghiorma a ctitorit o biserică. În timp, bisericuța trece prin mai multe tribulații și devine un reper al zonei sub numeșe de Biserica Grecilor, mai ales când, în secolul al XVIII-lea, de jur împrejur, se ridică și un han. În 1882, societatea de asigurări Dacia România cumpără terenul pe care s-a aflat hanul și biserica grecilor cu scopul de a-și ridica aici un sediu. Lucrările de construcție încep în 1882 și durează până în 1889, fiind, de fapt, aproape terminate chiar din perioada 1885-1886.
Clădirea are un stil eclectic, dar cu influențe Art Nouveau, deși încă nu se știe cui i-a aparținut proiectul, după cum aflăm de la Elena Olariu, directoare adjunctă a Muzeului Municipiului București, Secția Artă:
„Referitor la arhitectul care a conceput această clădire, din păcate nu se știe sigur cine este. Încă se fac cercetări. Se pare că a fost un arhitect austriac pentru că și alura clădirii pare de factură vieneză. S-a vehiculat numele arhitectului Adolf Lang. Cu siguranță, în perioada următoare, după procesul de cercetare, se va afla cui i-a fost atribuit acest proiect. În 1931, pentru că societățile de asigurări care au activat în această clădire nu au fost suficient de profitabile, palatul a fost preluat de Banca Națională a României. De fapt, BNR a fost ultimul proprietar înainte ca Primăria Bucureștiului să cumpere clădirea pentru a deveni sediul pinacotecii.
În anii 1950, s-a petrecut un fapt interesant: palatul a devenit sediul Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică. Erau anii aceia tulburi de după război când multe instituții și-au pierdut sediile, iar altele au fost mutate provizoriu în alte clădiri. Apoi, din 1979 până în 1983, clădirea a fost renovată pentru că a suferit foarte mult în urma cutremurului din 1977. Ulterior, a fost transformată într-un fel de magazin de lux – atât cât se putea în timpul comunismului – și probabil că mulți bucureșteni încă își amintesc de acel magazin când mai trec prin zona Lipscanilor. În 2013, Primăria a cumpărat imobilul pentru a găzdui Pinacoteca Municipiului București. Și în 2019, Muzeul nostru a primit această clădire pe care sperăm s-o transformăm într-o galerie de artă foarte modernă și foarte dinamică. Va fi interactivă și, credem noi, foarte potrivită pentru Centrul Vechi, acolo unde vin foarte mulți turiști străini, unde noi ne putem prezenta arta și cultura românească într-o manieră care să placă și bucureștenilor, nu doar celor mai avangardiști.”
El însuși o operă de artă care trebuie pusă cât mai bine în valoare, Palatul Dacia-România, după ce a găzduit după 1990 chiar și diverse bănci, va primi un rol mai potrivit aspectului său după ce expoziția permanentă a Pinacotecii Capitalei va fi deschisă.
Elena Olariu: „Noi deținem, în jur, de 5.000 de lucrări, din care peste 2.500 sunt picturi. Avem și foarte multă artă grafică spectaculoasă și interesantă pe care o vom expune în niște săli speciale. Avem și un număr important de sculpturi, dar și artă decorativă, vreo 700 de sute de lucrări. Patrimoniul nostru este, deci, foarte bogat, căci în 1933, când Pinacotecii i s-a găsit un sediu în interiorul Observatorului Astronomic, s-a dorit ca ea să fie o galerie reprezentativă pentru București. Pe atunci, nu există un Muzeu de Artă al României, iar oamenii de cultură ai vremii au conceput pinacoteca în ideea de a deveni reprezentativă pentru arta și cultura românească. De aceea, în perioada interbelică, a fost aplicată și o strategie coerentă de achiziții și de atragere de donații, tocmai pentru a acoperi întreaga istorie a artei românești și de a achiziționa lucrări de valoare.”
După mutarea Pinacotecii în Palatul Dacia-România, Muzeul Municipiului București are un proiect inovativ de amenajare a expoziției permanente și de structurare a spațiului, după cum aflăm tot de la directoarea adjunctă Elena Olariu:
„Secția de Artă pe care o conduc a realizat un proiect foarte interesant. Parterul acestei clădiri, care este foarte jos și care poate să spargă bariera dintre vizitatori și turiștii care trec pe stradă, ne-am dori să-l transformăm într-o galerie de artă contemporană, pentru că patrimoniul Pinacotecii ne permite. Poate va fi chiar o secție dedicată artei comuniste combinată cu cea contemporană, într-o expoziție, evident, contemporană. Vom avea posibilitatea de a uni două muzee: un muzeu de artă modernă cu un muzeu de artă contemporană.
Etajele unu și doi – clădirea are doar două nivele – le vom dedica Pinacotecii istorice. Aici vor fi prezentate lucrărilor unor mari maeștri români: Constantin Lecca, Gh. Tattarescu, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Gh. Petrașcu, Ștefan Popescu, Th. Pallady, Nicolae Tonitza. În plus, avem și foarte multe artiste, cum ar fi Olga Greceanu, și dorim să le evidențiem mai bine. Ar fi foarte interesant ca într-o expoziție de artă românească să fie puse mai bine în valoare toate aceste artiste care merită să fie omagiate într-o mare galerie. Avem și lucrările unor avangardiști precum Marcel Iancu, Maxy, Sabin Popp, Corneliu Baba, cu toții mari artiști. Am început deja seria de restaurări, acolo unde e cazuri, și achiziția de rame speciale pentru etajul unu și doi, deci proiectul este într-o fază avansată.”
Până la deschiderea Pinacotecii, însă, Palatul din strada Lipscani trebuie să mai suporte mici reparații la exterior în timp ce, în interior, trebuie amenajat spațiul destinat expoziției permanente. Parterul poate fi deschis mai repede în vederea unor conferințe sau expoziții temporare. De altfel, atât în prezent, cât și în perioada carantinei, capodoperele maeștrilor români aflate în patrimoniul Pinacotecii au putut fi admirate într-o expoziție virtuală realizată pe rețelele sociale.
Cinste dlui Mihai Tociu!
Anul trecut perciunații amușinau pe la muzeul Antipa, voiau să-și facă pe-acolo un memorial ceva, nu știu ce s-a mai întâmplat.
Știați că în București avem Piața Elie Wiesel? Rău am mai ajuns!
Felictari din nou, Dlui Tociu si celor care au sustinut aceasta cauza nobila..
Acum urmeaza sa se gaseasca locul potrivit si MERITAT pt Diaspora si Istoria Imigratiei – 1/5 din natune nerprezentata/necunoscuta tarii decit aleatoriu, miic secvente imprastiate si manipulate spre perooanele mai putin importante in timp ce 90% din ce este importante set inca tint ascuns tarii – o crima moralata si d blocare a cunoasterii si apropierii dintre roani, mai grav cu consecine neagtve pt tara..Rodica Perciali, http://www.romanianculture.us
In sfarsit!…si lucruri bune se intampla…