G
171 aprobate
gert.frau@yahoo.com
89.136.113.152

Ca răspuns la surena.

Foarte multe popoare aveau o teamă înrădăcinată în credințele lor de a numi zei și animale de pradă după numele lor. Se credea că astfel le invoci prezența și-ți aduc nenorociri. Pentru asta se inventează tot felul de eufemisme și atribute. Pentru lup (și câine?) este arhicunoscut Fryg. daos (*dawos „sugrumător”) și traco-dacicul Daosdava. La noi diavolul/dracul este numit în fel și chip: Năpustul, Necuratul, Bată-l toaca, etc.

Aghiuță nu are vreo legătură cu aghiasma, după opinia mea. Cred că trebuie reconstruit cf. răd. *h₂egʰ- (“repulsive, offensive, hateful, disgusting”) Got.aglus ”dificil, anevoios” și coradical cu numele germanic al Nistrului, Agalingus. La un englez am citit că Goții ar fi numit cursul Nistrului dificil, impropriu navigației. În legătura următoare spune că-i bastarnic.

https://de.wikisource.org/wiki/RE:Agalingus
https://en.wiktionary.org/wiki/Reconstruction:Proto-Germanic/agluz

V.ind.agha ”rău, malefic, durere”, gr.okhléō ”a supăra, hărțui”, etc. Mai era și un apelativ al diavolul citat de Hajdeu din albaneză. Parcă era Ago sau Agos, dar poate fi traducerea sau aproximarea numelui Lūcifer (”purtătorul de lumină”, ”luceafărul dimineții” un declac după gr.Phōsphóros, care apare de multe ori în inscripții din Dacia romană („Deus Bonus Phosphoros”), dar nu se referă la diavol, evident.

În albaneză au acest ”ag” (*aug-) ”zori, lumina dinaintea ivirii zorilor”, Gr.αυγμα, αυγη (auroră), vb.αυγεω (a străluci, lumina), Rom. (reg. Ard.) ”a se auma (de ziuă)” =a se lumina, a se face ziuă” (pag.449). Am citit mai demult despre un zeu tracic cu o denumire sinonimică acelui Phosphoros, dar de origine tracică. Avea probabil legătură cu alb. izë ”lumină (a stelelor, soarelui); stea” și, posibilă ca ipoteză, chiar top.Aizis(is), deși este un impediment fonetic.

Citez: inscripții din Dacia ”deo Azizo, bono puero conservatori”, ”Azizus Deus”, ”Bonus puer Phosphoros” (pag.391, Sărbătorile și Datinile Romane Vechi)
Acel alb.izë l-am adăugat eu. Marienescu spune că nu exista un Azizus în greacă și latină, dar îl conectează cu gr.Azesia, epitet al zeiței Dēmḗtēr, și αζα ”fierbințeală, ardere, uscăciune”. Probabil sunt coradicale cu lat.aedis, aedēs. Mai menționez *rădăcina *h₂eh₁s- (“to burn, to light”): Arm. azazim ”uscat”, Gr.ἄστρον (ástron, “stea”), Alb.yll, hyll (stea, dumnezeu), cu probabilitate scăzută vezi Rom.iasmă (nălucă), iezmăciune, sau dacicul stărnut (cu stea în frunte).
Alb.izë nu poate fi scos din radicalul acesta decât dacă reconstruiesc *asā (gradație zero) devenit *ahă (var.*ehă) + suf. -z. În schimb *ai-dh-(yos) ”a arde; arzător” e posibil (PAlb. *eʣa), la fel cu Aizis/Aizizis (*aid-yas + loc.*-eis ?) care ar păstra încă diftongul la data respectivă, unde Marienescu plasează centrul focal al idolatriei acelui zeu.

https://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/dacoromania/pdf/BCUCLUJ_FP_279430_1924-1926_004_partea1.pdf
https://en.wiktionary.org/wiki/%D5%A1%D5%A6%D5%A1%D5%A6%D5%A5%D5%B4#Old_Armenian

Chiar mă întrebam de curând dacă alb.djall (diavol) poate fi reconstruit după răd. *ǵhelH-(ro-) ‘evil, unhealthy/rău, nesănătos’ (adică *delo-/-no-) și nu din greco-lat. διάβολος (diábolos → diávolos) ”calomniator”. Eu n-am întâlnit forma djāll (PAlb.*diaβəł), cu [ā] lung, așa cum am găsit atestarea în nordul Albaniei kālë pentru kalë (”cal” < *kəβal < lat.caballus). Vezi și Rus.čort, ”drac, diavol” pe care l-am auzit menționat într-un toponim Ciortolom la Gonța. Cred că se putea traduce ”duhul rău al bălții” sau ”dracul bălții”, dar nu e cert. În limbile slavice, lom însemna ”loc mlăștinos” cf. lui Cihac, dar mai sunt și alb.llom (noroi), rom.loamă din IE *lāmā (“swamp, puddle”: Eng. loam, Lit. lomà, Let. lãma (“puddle, slop, pit, pothole”), Latin lāma (“puddle, slop, swamp, marsh”). https://en.calameo.com/read/001858853a304b0569b28 *ag-lo (sufix *-lo „nomina gentis”, cf. .lui I.I.Russu). Mai e și numele unei ființe malefice din mitologia populară a Maramureșului, Angheluță. Preocuparea lui se învârte în jurul unor maladii sau suferinţe omeneşti (Dorin Ștef). Nu cred că are legătură cu grecul Anghelos, deși este atrăgătoare și facilă o astfel de atribuire. Cred că putem aminti drept posibili coradicali alb.ankth ('frică, coșmar, agitație') cf. IE *anĝhosto- ~ *anĝhosti- (OHG august 'fear'), Alb. ang m 'frică, coșmar' (v.ind.ámhas- 'frică', Lat angor 'agitație, frică') [th] este prob. metateza lui *-st- Albanezii din nord (catolici) mai au Lucë /luță/ ”diavolul” (din Lucius, Lucifer). A nu se confunda cu lucë ”mud, mire/nămol, noroi (lat.luteus) și arom.luț (copil din flori, bastard) că tot avem și noi NP Luță, Luțai (hidronim Luț din lat.luteus ”galben ca lutul”). Era un preot cu numele Luțai din nord-vestul României la tembelizor acum câțiva ani. Posibil să fie moștenit n.pers.Lucius.