D.D. Rujan
12:57 (acum 39 de minute)
către eu

In anii 1650, mai mult de 100.000 de copii irlandezi, între 10 și 14 ani, au fost luați de la părinții lor și vânduti ca sclavi în Lumea Nouă.

 
Aceasta a fost doar o parte a vastului plan de deportare a populației irlandeze, conceput de regii englezi. Ajungând în coloniile Lumii Noi, aceste „animale de povară vorbitoare” au fost subiectul altor tratamente și mai josnice de proprietarii lor, inclusiv încercările de a îmbunătăți rasa sclavilor irlandezi prin încrucișări rasiale. Această perioadă dureroasă pentru Irlanda a fost atât genocid (în sensul eliminării unei populații), cât și înrobirea supraviețuitorilor. Regii James I și Carol I și-au propus să înrobească poporul irlandez, iar apoi Oliver Cromwell a continuat aceast practică de dezumanizare a vecinilor săi. Comerțul a început când James I a vândut 30.000 de prizonieri irlandezi ca sclavi în Lumea Nouă. Proclamația sa, din 1625, le-a ordonat să fie deportați în străinătate și vânduți coloniștilor englezi din „Indiile de Vest”.
 Până la mijlocul secolului al XVII-lea, irlandezii reprezentau cel mai mare contingent de sclavi vânduți în Antigua și Montserrat. La acea vreme, 70% din populația Montserrat-ului era sclavă irlandeză. Irlanda a devenit cel mai mare rezervor de oameni pentru comercianții englezi. Majoritatea acestor sclavi timpurii din Lumea Nouă erau, de fapt, albi si nu negri.Între 1641-1652, peste 500.000 de irlandezi au fost uciși de englezi și 300.000 dintre ei au fost vânduți ca sclavi. 
Populația irlandeză a scazut de la 1.500.000 la 600.000 în zece ani. Familiile au fost distruse, deoarece britanicii le-au interzis taților irlandezi să-și ducă soțiile și copiii peste Atlantic. Acest lucru a dus la apariția unei populații însingurate de femei și copii, iar soluția britanică a fost să ii vândă și pe aceștia. În anii 1650, mai mult de 100.000 de copii irlandezi, cu vârste cuprinse între 10-14 ani, au fost luați de la părinții lor și vânduți ca sclavi în Antille (Indiile de Vest), Virginia și Noua Anglie (New England). În acest deceniu, 52.000 de irlandezi (majoritatea femei și copii) au fost vânduți în Barbados și Virginia.
În 1656, Cromwell a ordonat ca 2000 de copii irlandezi să fie trimiși în Jamaica și vânduți coloniștilor englezi. [se pare că aceasta este originea termenului „kid-napper”, „un hoț de copil”, hoț de ființe umane, în special copii, destinați inițial exportului către plantațiile de bumbac, din America de Nord. Mulți evită astăzi termenul jenant de „sclavie” pentru a descrie acest episod teribil din istoria poporului irlandez. Ei folosesc termenul juridic de „indentured servant” – „servitor sub contract”, dar în cele mai multe cazuri acesti sărmani „servitori” nu erau cu nimic mai mult decât pe post de bovine umane. Comerțul cu sclavi negri a început în acest moment. Multe date și mărturii arată că sclavii africani erau mai scumpi si au fost tratați mai bine decât omologii lor irlandezi.
La sfârșitul secolului al XVII-lea, un sclav african costa pana la 50 lire sterline, in vreme ce achiziționarea unui sclav irlandez nu costa mai mult de 5 lire sterline. Dacă un plantator biciuia sau bătea până la moarte un sclav irlandez, aceasta nu era considerată o crimă, iar moartea lui din punct de vedere financiar, era o pierdere economica inferioara față de cea a unui sclav african, mai scump. 
Proprietarii englezi au decis, în curând, să ia femeile irlandeze deopotrivă si pentru distractia lor personală și pentru un mai mare profit al lor, deoarece copiii sclavilor erau ei înșiși sclavi, ceea ce  creștea volumul de brațe de muncă libere. Deoarece copiii rezultați rămâneau sclavi, în ciuda posibilei emancipări a mamelor lor, la un moment dat, englezii s-au gândit să le încrucișeze pe sclavele lor albe (adesea fete de la vârsta de 12 ani) cu africani pentru a produce sclavi de o valoare deosebită. 
Aceste „mulatre”, vândute pentru o valoare mai mare decât sclavii irlandezi albi, reprezentau o economie de bani, deoarece englezii nu mai erau nevoiți să cumpere negri de pe piață. Această practică de incrucișare a femeilor irlandeze și africane a continuat timp de câteva decenii și a fost atât de răspândită încât în 1681 a fost adoptată o lege care „interzicea împerecherea sclavilor irlandezi cu sclavi africani în scopuri comerciale”. Pe scurt, a fost o chestiune de a nu dăuna profiturilor marilor companii de transport de sclavi. Anglia a continuat să transporte zeci de mii de sclavi irlandezi mai mult de un secol.
Documentele dovedesc că după rebeliunea irlandeză, din 1798, mii de sclavi irlandezi au fost vânduți în America și Australia. Abuzurile comise împotriva prizonierilor africani și irlandezi au fost terifiante. S-a întâmplat, de pilda, ca o navă britanică să arunce 1302 sclavi irlandezi în Atlantic, pentru ca echipajul să se poată hrăni mai bine. Este incontestabil faptul că irlandezii au trăit prin ororile sclaviei la fel de mult (dacă nu chiar mai mult în secolul al XVII-lea) decât africanii. Este probabil ca fețele inchise ale multor antilezi, vorbitori de limba engleză, să provină din combinația de strămoși africani și irlandezi.
În 1839, Marea Britanie a decis să oprească participarea sa la „autostrada maritima spre iad” și a încetat să mai transporte sclavi. Dar această decizie nu i-a dezangajat pe pirații care au continuat această activitate. (…) Nici una dintre victimele irlandeze nu s-a putut întoarce în patria ei pentru a descrie acest calvar. Sunt sclavi pierduți, cei pe care timpul și cărțile de istorie i-au uitat si ii omit cu ușurință. Vorbim până la saturare de soarta sclavilor africani prinși în comerțul triunghiular dintre Europa, Africa si America, dar uităm întotdeauna realitatea istorica a sclavilor albi irlandezi, dar si a altor sclavi albi creștini, vânduți deopotrivă de turci si arabi in zonele lor. Nu putine sunt articole despre acest subiect iritant, aproape necunoscut in școlile din America de Nord, in care se spune ca totul nu este decât un mit…Dimpotriva,e adevarat Negrii sclavi trebuie sa ocupe primii si singuri podiumul, in timp ce, istoric, primii sclavi cu adevărat numeroși din America, in epoca moderna, au fost albii si nu negrii, care le-au succedat.
Surse: La traite des esclaves irlandais au 17è siècle se double d’un génocide – Site de Ré-information historique
*
Nota redacției – Este greu de crezut că rapacitatea britanică, lăcomia după câștigul cu orice preț, a fost chiar fără limitele impuse de o minimă solidaritate umană. Englezii au stăpânit la un moment dat cel mai întins imperiu din istoria lumii. Ce se ascunde însă în spatele vestitului fair play britanic depășește toate recordurile de abjecție. Unde mai pui că, după unele teorii, în structurile oculte ale puterii planetare britanicii, în frunte cu casa regală, ar deține frâiele. Dezastrul planetar li se datorează oare? Nu ar fi de mirare!