Publicăm cu mare plăcere acest mic tratat de filosofie simplă și clară a vieții. A viețuirii. Autorul, necunoscut. Să ne trăiască!

Rena • 1 hour ago

Vindecarea nu vine pentru cei ce nu cred si nu vor sa se vindece, cei ce abandoneaza si se abandoneaza. Viata, se spune, e o continua lupta, nu doar pentru supravietuire, ci pentru vietuire. In lupta asta, orice sacrificiu, de sine, e binevenit, orice lupta poate si trebuie „luptata” sa ajunga sa fie invingatoare. Nu cei ce depun armele vor castiga, ci cei ce se inarmeaza mereu si mereu, rabdatori si convinsi de castig. La urma urmei, cea mai frumoasa zi e cea pe care o traiesti, cea mai buna mancare e cea pe care o mananci si, de ce nu, cea mai rasunatoare victorie e cea pentru care lupti. Cinstit, temeinic. Intre crez si victorie nu exista virgula. Doar continuitate. Si nu poate exista viitor fara trecut. Nu poti construi sau aspira la un viitor fara ati cunoaste si fructifica trecutul.Fara de tagada, doar tu esti cel ce ti-l cunosti mai bine, il simti, te infasoara, te apara si te ajuta sa mergi inainte, spre ceva. Acel crez ca, de (inca) existi e pentru ca atunci, candva, in trecut, cineva a crezut ca va exista un viitor, mai bun si a luptat voit si increzator ca sigur va exista. Nu s-a temut, nu s-a indoit. Ar fi ca si cum ai pleca la lupta fara nici o baza, fara nici un temei. Atunci spre ce aspiri? Viitorul ar trebui sa fie sinonim cu perfectiunea. E drept, ea nu exista, dar aspiri spre ea. Indreptand greselile, ezitarile sau naivitatile trecutului.
Prezentul e doar stadiul intermediar intre trecut si viitor. E doar campul
actual de unde pornesti spre ceva, viitor, bazandu-te pe altceva trecut. Hm, o alta treime! Ciudat cum, oricum am da-o si-am suci-o, tot la treimi ajungem. Si-atunci de ce nu ne-am face sfanta cruce? De ce ne-am indoi de victorie daca traim intr-o perpetua treime? De ce intre trecut, prezent si viitor nu mai incape altceva? De ce nu intelegem ca ele exista si se intrepatrund si depind unele de celelalte fara de tagada? …Fara de tagada…cum ar defini dex-ul expresia asta, ori si asta o avea origini total straine?! Nu de sfanta cruce, prezenta pe stravechile stindarde de lupta ale acestui neam ar trebui sa ne fie teama, ci de stelele impuse si cazatoare. Vise straine si trecatoare. Nu-i habotnicie, ci reazem. Nu-i vis, desert, ci speranta. Idiotenia asta de lege nu trebuie reviziuta, ci eliminata. Total si pentru totdeauna, ca cei ce au impus-o sa inteleaga ca exista o limita peste care nu pot si nu trebuie sa treaca. Punct.