 Ilie0 aprobate il@io.io 82.79.101.100
Vezi sa nu iasa preotii la propovaduit. Ei s au impartit pe parohii si asteapta sa vina lumea la ei ori sa ii cheme la telefon….de aceea iadul e plin de preoti si ierarhi, le place sa li se plece lumea. Doamne fereste sa faca ei prozelitism cum a facut Iisus si ucenicii. Ei fac „proiecte sociale”…orice, ca e pe placul diavolului orice activitate in care nu e Sfantul Duh. Biserica de azi e management teologic , ti se face jena de discursurile de lemn de la predici, nu simti nicio adiere a Duhului Sfant * Nota redacției – nu trebuie să-i judecăm pe preoții noștri prin comparație cu sfinții apostoli! Preoții nu sunt sfinți, sunt oameni cu slăbiciuni și păcate. Cei mai mulți au harul preoției și se fac utili ca „activiști” ai mântuirii noastre. Nu le putem pretinde fără să arătăm înțelegere pentru neputințele omului! Din fericire, mulți preoți de-ai noștri fac lucruri extraordinare, prin care Biserica se înalță în conștiința Neamului. Foarte pe scurt: nu contează ce face popa, ci ce spune părintele! |
Un comentariu
Comenteaza
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
RAZGANDIREA LUI FUKUYAMA
Articolul “The future of American Power – Francis Fukuyama on the end of American hegemony “Sfarsitul Hegemoniei Americane”
https://www.economist.com/by-invitation/2021/08/18/francis-fukuyama-on-the-end-of-american-hegemony
este din 18 august, deci inainte de retragerea lașă a SUA din Afganistan si este unul dintr-o serie mai larga de articole initiate de revistă la care participă prin invitatie o sumă impresionantă de autori si se referă la “The Future of American Power” – “Viitorul Puterii Americane”:
https://www.economist.com/future-of-american-power
Acest articol a fost comentat, cu ironia pe care o merita, de Markku Siira cu titlul “Fukuyama si Sfarsitul Hegemoniei Americane”, in revista italiana “Idea si Actiunea” https://www.ideeazione.it
si de aici tradus de Alexandru Petria pentru Revista Gandeste:
https://gandeste.org/analize-si-opinii/francis-fukuyama-si-sfarsitul-hegemoniei-americane/121829
BIO:
Francis Fukuyama este conferentiar la Stanford’s Freeman Spogli, Institut pentru Studii Internationale si director la Mosbacher – Centrul pentru Democratie, Dezvoltare si Regula de Drept. – Centre on Democracy, Development and the Rule of Law.
S-a nascut la. 27 octombrie 1952, este un politolog, economist politic și scriitor american de origine japoneză. Fukuyama este cunoscut pentru cartea sa “Sfârșitul Istoriei și ultimul om” – (1992), in care susține că răspândirea la nivel mondial a democrațiilor liberale și a capitalismului de piață liberă al Occidentului și stilul său de viață poate semnala punctul final al evoluției socioculturale a umanității și poate deveni forma finală de guvernare umană.
Cu toate acestea, in cartea sa ulterioară “Trust: Social Virtues and Creation of Prosperity” (1995) – Increderea: Virtute Sociala si Crearea Prosperitatii” și-a modificat poziția anterioară pentru a recunoaște că cultura nu poate fi separată în mod definitiv de economie. Fukuyama este, de asemenea, asociat cu ascensiunea mișcării neoconservatoare, de care s-a distanțat între timp.
Fukuyama a obținut diploma de licență în arte clasice de la Universitatea Cornell, unde a studiat filosofia politică sub conducerea lui Allan Bloom[1].
Fukuyama vede in ridicare puterilor Chinei si Rusiei ca un real pericol pentru “capitalismul progresist” asa cum il traim noi acum, respectiv schimbarea de la regula de baza “cel mai tare dicteaza”, la doctrinele si instrumentele de tranzactie din comert si relatiile internationale practicate acum da China si Rusia, de colaborare si cooperare, fara amestec in treburile interne si cu un avantaj reciproc win/win.
Avand in vedere cartile sale anterioare si intoarcerea lui la aproape 180 de grade in acest articol, mai merita mentionat si faptul ca formula lui Zbigniew Brzezinski de ale oferi si rusilor un Vietnam la intrarea lor(la invitatie) in Afganistan, aceasta formula a fost reaplicata de rusi si chinezi americanilor la invadarea(fara invitatie) a Afganistanului in 2001 si drept care dupa 20 de ani SUA a trebuit sa se retraga las si rusinos “noaptea ca hotii”.
Cam asta-i “Razgandirea lui Fukuyama”, dar inca cu destule rezerve penibile.
FRANCIS FUKUYAMA ȘI SFÂRȘITUL HEGEMONIEI AMERICANE
Autor: Markku Siira
Este ironic, dar și cumva la fix, că analistul și autorul Francis Fukuyama, care în anii 1990 a lăudat „sfârșitul istoriei” și triumful democrației occidentale liberale conduse de americani, scrie acum – în revista cercurilor financiare The Economist , nu mai puțin! – despre sfârșitul hegemoniei SUA.
Fukuyama admite, de asemenea, că pricinile pe termen lung ale slăbiciunii și recesiunii SUA sunt „mai degrabă interne decât internaționale”. Savantul încearcă să-și convingă cititorii că America „va rămâne o mare putere pentru anii următori, dar influența ei va depinde mai mult de capacitatea sa de a rezolva probleme interne decât de politica sa externă”.
La urma urmei, perioada de glorie a hegemoniei americane a durat mai puțin de 20 de ani, „de la căderea Zidului Berlinului în 1989 până la criza financiară din 2007-2009”, scrie el. Aroganța, glorificarea mioapă a „excepționalismului american” și intervențiile militare lipsite de simt strategic din Asia de Vest și-au arătat efectul.
Statele Unite au supraestimat în repetate rânduri eficacitatea forței militare pentru a
aduce schimbări politice fundamentale.
Modelul de piață liberă prădător de la Wall Street s-a confruntat, de asemenea, cu dificultăți. Deceniul s-a încheiat cu trupele americane cufundate în două războaie.
Criza economică internațională a evidențiat, de asemenea, inegalitățile create de globalizarea condusă de SUA. Unipolaritatea acestei perioade s-a încheiat acum, iar lumea a revenit la o stare mai normală de multipolaritate, „China, Rusia, India, Europa și alte centre își măresc puterea asupra Americii”, zice el.
Potrivit lui Fukuyama, Statele Unite se confruntă cu provocări interne majore. Societatea americană este profund polarizată și nu a reușit să ajungă la un consens cu privire la aproape orice. Această polarizare a început cu probleme politice tipice americane, cum ar fi impozitele și avortul, dar de atunci s-a extins într-o luptă acerbă pentru identitatea culturală.
Chiar și o amenințare externă, cum ar fi coronavirusul, nu i-a unit pe americani. Mai degrabă, susține Fukuyama, criza a adâncit diviziunile și distanța socială a Americii. Măștile și vaccinările au devenit mai degrabă probleme politice decât măsuri de sănătatepublică.
Conflictele s-au răspândit în toate aspectele vieții, de la sport la mărci de consumatori. O identitate civică care se lăuda cu America ca o democrație multi-etnică a fost înlocuită de narațiuni războinice despre probleme de libertate, istoria sclaviei și chiar sexualitate.
Există încă un puternic consens al elitei cu privire la China, care a apărut ca rival pentru Statele Unite: republicanii și democrații sunt de acord că Beijingul este o „amenințare la adresa valorilor democratice” (adică, centrismului occidental). Cu toate acestea, mă întreb, împreună cu Fukuyama, dacă Statele Unite ar fi cu adevărat pregătite pentru un conflict militar cu China sau Rusia. Trupele din imperiul condus de la Washington au plecat în Afganistan, doar pentru a merge în Taiwan sau Ucraina?
Polarizarea internă a afectat deja influența globală a Washingtonului. Atractivitatea
Americii a fost mult diminuată: instituțiile democratice americane nu au funcționat bine în ultimii ani, deci de ce ar trebui o țară să imite tribalismul american și disfuncția politică?
Fukuyama amintește că țara model a democrației nu a reușit nici măcar să realizeze un transfer pașnic de putere după alegerile din 6 ianuarie.
Barack Obama nu a reușit niciodată să facă un „pivot în Asia”si nu sunt sigur că Biden o va putea face. Ar fi înțelept să ne concentrăm asupra provocărilor mai aproape de casă, decât să implicăm aliații și să începem să intimidăm China în curtea sa.
Fukuyama, care a inspirat neoconii iubitori de război în anii 1990, se arată mai realist astăzi.
El susține că este puțin probabil ca Statele Unite să revină la fosta lor poziție
hegemonică și că nici măcar nu ar trebui să încerce să o facă. În cel mai bun caz, ei nu pot decât să spere „să mențină o ordine mondială bazată pe valori democratice,
împreună cu țări cu aceeași idee”. Timpul ne va spune dacă SUA sunt încă capabile să facă acest lucru.
La fel ca Imperiul Britanic în trecut, Statele Unite devin o resursă epuizată. Personal, bănuiesc că pentru cercurile de capital internațional, chiar și o lume condusă de China nu este cu adevărat o urâciune. În situația schimbată, însăși pretenția democrației liberale poate fi respinsă, cu condiția ca privilegiile clasei capitaliste globale să rămână neschimbate.
Traducere: Alexandru Petria: https://gandeste.org/analize-si-opinii/francis-fukuyama-si-sfarsitul-hegemoniei-americane/121829/
Note:
1. Allan David Bloom (14 septembrie 1930 – 7 octombrie 1992) a fost un filozof, clasicist și academician american. A studiat cu David Grene, Leo Strauss, Richard McKeon și Alexandre Kojève, intreaga pleiada a “Scolii de la Frankfurt” devenita “Scoala de la Chicago” unde s-au mutat le invitatia filozofului american John Dewey,
Ulterior, a predat la Universitatea Cornell, Universitatea din Toronto, Universitatea din Tel Aviv, Universitatea Yale, École Normale Supérieure din Paris și Universitatea din Chicago.
Bloom a susținut ideea educației Great Books și a devenit faimos pentru criticile sale la adresa învățământului superior american contemporan, opiniile sale fiind exprimate în cartea sa bestseller din 1987, “The Closing of the American Mind” – Inchiderea mintii americane”.
Caracterizat ca un conservator în mass-media populară,desi studiase cu corifeii filozofiei liberaliste ai Scolii de la Chicago, Bloom a negat că el a fost un conservator, și a afirmat că ceea ce a încercat să apere a fost „viața teoretică”.
Saul Bellow a scris “RAVELSTEIN”, un roman à clef bazat pe Bloom, prietenul și colegul său de la Universitatea din Chicago.
“The Closing of the American Mind” a fost publicat în 1987, la cinci ani după ce Bloom a publicat un eseu în National Review despre eșecul universităților de a servi nevoilor studenților.
Cu încurajarea lui Saul Bellow, colegul său de la Universitatea din Chicago, el și-a extins gândurile într-o carte „despre o viață pe care am dus-o”, care a reflectat critic asupra stării actuale a învățământului superior în universitățile americane. Prietenii și admiratorii săi și-au imaginat că lucrarea va fi un succes modest, la fel si Bloom, care a recunoscut avansul modest al editorului său de a finaliza proiectul ca o lipsă de încredere în vânzări.
Cu toate acestea, pe impulsul de comentarii puternice inițiale, inclusiv unul a lui Christopher Lehmann-Haupt în “The New York Times” și o piesă op-ed de comentator conservator sindicalizat George Will intitulat, „Un how-To Book for the Independent”, cartea a devenit un best-seller neașteptate, în cele din urmă cu o vânzare de aproape o jumătate de milion de exemplare în hardback și rămânând pe primul loc pe The New York Times Bestseller List pentru nonficțiune timp de patru luni.
“The Closing of the American Mind” este o critică a universității contemporane și a modului în care Bloom o vede, cum studenții săi nu au nici o sansa de reusita, în ea, Bloom critică mișcările moderne din filosofie și științele umaniste. Profesorii de filosofie implicați în analiza limbajului obișnuit sau pozitivismul logic si care nu țin cont de problemele etice și politice importante „umanizante” și nu reușesc să stârnească interesul studenților sis a le asigure o cunoastere eficienta a realitatii.
Comentariu, Note si Bio de CD