Nu dau nici două parale pe vorbele lui Jacques Attali !
Am publicat deunăzi un amplu text cuprinzând previziunile și pronosticurile sumbre ale lui Jacques Attali privind viitorul omenirii. Voi face zilele următoare un comentariu mai amplu cu privire la acest material. Deocamdată țin să atrag atenția asupra unui scurt fragment care, după părerea mea, descalifică întregul text și pe autorul însuși! Citez așadar din textul intitulat „Planul evreilor de subjugare a planetei expus de ei înșiși”.
Attali crede că multe conflicte vor fi sălbatice.
„Genocidurile vor fi comise in acele timpuri cu arme grosolane. Cel puţin trei masacre de acest gen – împotriva armenilor, evreilor şi tutsilor [un grup etnic din Africa Centrala care traieste azi in Rwanda, Burundi si nord-estul Republicii Democratice Congo -fostul Zair-, care practica crestinismul combinat cu credintele traditionale] – au fost comise în secolul XX. Iar cei care nu cred ar trebui doar să-si aminteasca că in 1938 nimeni nu se gândea că Shoah-ul [Holocaustul] ar fi posibil.”
O spun direct: pentru mine nu merită prea multă atenție un autor care invocă vestitul holocaust anti-evreiesc ca pe un dat istoric incontestabil! Există autori extrem de importanți, de serioși, care neagă producerea unui genocid anti-semit în timpul dictaturii naziste. Acestor autori nu li s-a dat nici până azi un răspuns pe măsura contestației depuse! Susținătorii holocaustului nu au dreptul moral să mai vorbească de un genocid până când nu răspund obiecțiilor ridicate de cei care contestă holocaustul. În fruntea lor, a contestatarilor, se află cei trei lideri ai Occidentului, Churchill, Eisenhower și de Gaulle, care au publicat memorii însumând mii de pagini, despre ce s-a întâmplat în lume în timpul războiului anti-nazist. Și în mii de pagini nu există nici cea mai neînsemnată consemnare a genocidului prin care au trecut evreii, a camerelor de gazare etc., etc. Șase milioane de victime și nimeni nu pomenește un rând măcar despre cea mai mare hecatombă din istoria omenirii?! Absența acestei consemnări din partea celor trei autori, atât de implicați în evenimentele care alcătuiesc istoria celui de al Doilea Război Mondial, de-credibilizează orice poveste despre holocaustul anti-evreiesc, cu cele 6 milioane de victime ale sale! Cum să le mai iei în serios?!
Attali amintește de trei genociduri petrecute în secolul trecut: al armenilor, al evreilor și al populației tutsi din Africa Centrală. Despre genocidul armenilor se cunosc mai toate detaliile: în sine a fost o confruntare inegală între turci și armeni, dar confruntare, cu victime de ambele părți ale „frontului”! A existat o rezistență a armenilor, așa cum era și normal să existe o reacție de apărare, de legitimă apărare. E motivul pentru care turcii resping acuzația de genocid!
Bănuiesc că și în tragedia petrecută în Africa Centrală lucrurile s-au petrecut la fel: va fi existat o reacție în legitimă apărare a nefericitei populații tutsi.
Numai cu privire la genocidul anti-evreiesc consemnăm un fapt extraordinar și de neînțeles: nu se cunoaște nici un act de rezistență al evreilor față de regimul nazist de exterminare! Nu se cunoaște nici un gest de reacție în legitimă apărare al evreilor duși la gazare ca oile la abator, fără să protesteze, fără să comită niciun gest de nesupunere! O asemenea situație nu poate avea decât o singură explicație: n-a existat niciun genocid! Evreii din lagărele germane nu au fost supuși unui regim de exterminare, nu aveau la ce să reacționeze „în legitimă apărare”!
Această convingere mi-a fost întărită de o discuție cu un evreu foarte serios din Israel, pot spune prieten, domnul Puiu N., care la un moment dat mi-a vorbit cam așa: Domnule profesor, dacă în cercetările dumneavoastră prin arhive dați peste vreun document care să ateste reacția de opoziție, de revoltă a evreilor din lagărele germane la regimul de exterminare, vă rog să mi-l semnalați! Un asemenea document ne va aduce o răsplată substanțială din partea Yad Vashem! În momentul de față avem o problemă cu tinerii din Israel care le cer socoteală bunicilor: dar voi nu ați reacționat nicicum la ce se întâmpla în lagărele germane de exterminare?! Nu v-ați revoltat?! Cum ați acceptat gazarea fără să schițați nici un gest de apărare, de opoziție?!…
Așadar, nu a existat niciun act de opoziție la genocidul celor 6 milioane de evrei! Au fost uciși pe bandă rulantă și niciun evreu nu a protestat, nu a schițat cel mai mic gest instinctiv de opoziție! 6 milioane de victime și nicio contestație!…
Teribili au fost acei evrei! Popor unic, fără îndoială! Gest unic, domnilor, în istoria planetei!
Paradox(al)ul Elie Wiesel – Istoria holocaustului cuprinde și acest episod: la Auschwitz, cu câteva zile mai înainte ca Armata Roșie să ajungă pe acel aliniament, administrația nazistă a ținut o discuție cu plenul lagărului, explicându-le societarilor care era situația: lagărul trebuia părăsit de oficialii germani. Deținuții evrei erau liberi să aleagă: rămân în lagăr până la venirea rușilor sau se deplasează în interiorul Germaniei, la Dachau, împreună cu gardienii de la Auschwitz. S-au găsit unii evrei – nu se știe câți, care au ales să evite eliberarea pe mâna sovieticilor. Au preferat să rămână în grija naziștilor, a criminalilor naziști, am completa noi, însoțindu-i în Germania, în lagărul de exterminare de la Dachau. Printre ei și Elie Wiesel, cel care după holocaust a făcut o frumoasă carieră internațională, inclusiv un premiu Nobel, relatând, ca martor, crimele monstruoase săvârșite de gardienii naziști în lagărele de exterminare…
Nota bene: la plecare, nemții le-au asigurat deținuților hrana pentru următoarele zile. Ajunși la fața locului, soldații sovietici au dat iama în proviziile rămase de la inamic! Au urmat zile de foamete pentru deținuți, până la intervenția salvatoare a Crucii Roșii Internaționale…
Ion Coja
MESAJUL LUI JACQUES ATTALI CĂTRE GENTILI/neevrei
-„Suveranismul” este antisemitism și o alianță evreo-musulmană trebuie să-l închidă
De Guillaume Durocher • 8 Octombrie 2019
Unii oameni par a fi înclinați să acționeze stereotipurile antisemite. Dacă Bernard-Henri Lévy întruchipează un sionist supremacist caricatural bellicos, atunci Jacques Attali a devenit afișul globalistului anti-național.
Site-ul francez civic-naționalist și anti-sionist “Égalité & Reconciliation” îl rezumă pe Attali drept „întruchiparea franceză a sionismului social-democrat, a sionismului blând sau a imigraționismului globalist pro-UE, elogiul unei Franțe amestecate [une France métisée]. Deschis tuturor vânturilor (sudice) și tuturor religiilor.”
Attali mi-a atras recent atenția cu un tweet care se explică perfect:
“Le souverainisme n’est que le nouveau nom de l’antisémitisme. Les juifs et les musulmans, menacés tous les deux par lui, doivent s’unir face aux fantasmes du grand remplacement.” https://t.co/8QwAagsJEQ
— Jacques Attali (@jattali) 4 octombrie 2019
“
Suveranitatea este doar noul nume pentru antisemitism. Evreii și musulmanii, ambii amenințați de el, trebuie să se unească împotriva fanteziei marelui înlocuitor. https://t.co/8QwAagsJEQ
— Jacques Attali (@jattali) 4 octombrie 2019
Astfel, Attali echivalează lupta pentru suveranitatea națională și populară – un principiu fondator al revoluțiilor americane și franceze – cu unul dintre cele mai grave rele imaginabile: ura veche și complet irațională a evreilor.
Prin urmare, suveranității gentililor/neevreilor trebuie să i se opună, așa cum ar trebui, în mod destul de grăitor, orice mențiune despre substituția demografică europeană prin imigrația în masă.
Acest lucru este remarcabil în măsura în care „suveranismul” este de fapt doar o formă de naționalism civic: dorește să restabilească suveranitatea formală a statului-națiune francez. Suveraniştii sunt de obicei critici la adresa Uniunii Europene, dar adesea deschişi africanilor şi musulmanilor „asimilaţi”. Identitarienii tind să fie critici sau indiferenți față de suveranism în măsura în care îi distrage atenția patrioților francezi de la problema mai fundamentală și mai provocatoare: declinul demografic și înlocuirea europenilor indigeni.
Attali este un evreu născut în Algeria. Atacul său asupra suveranității gentile și apelul său pentru o alianță evreu-musulmană ar fi, desigur, un exemplu deosebit de neclar al comportamentului documentat de profesorul Kevin MacDonald în celebra sa serie Cultura criticii.
Tweetul lui Attali promovează un articol recent de-al său, care de fapt este ceva mai nuanțat. În loc de o condamnare generală a suveranismului, articolul subliniază că „deseori” suveranismul este o simplă acoperire pentru o opoziție față de imigrația musulmană și africană ca atare, o formă de apel. Acest lucru este de fapt adevărat. Poate că tweet-ul este un troll doar pentru a atrage atenția.
Attali a scris piesa pentru a critica colegii evrei care au criticat imigrația sau au apărat o formă de identitate franceză. Aceștia includ Éric Zemmour, William Goldnadel și Alain Finkielkraut.
Attali scrie:
“În special, este trist să vezi că descendenții evreilor algerieni uită rolul magnific jucat de algerienii musulmani în sprijinirea și protejarea părinților lor, în zilele oribile ale antisemitismului triumfător în Franța propriu-zisă și cu atât mai mult în Algeria, sub Vichy, sub Giraud și chiar sub De Gaulle.”
Vedem că până și De Gaulle, care și-a mizat întreaga carieră pentru a se opune hitlerismului, este aruncat sub autobus[sacrificat]. Nu știu că musulmanii au fost deosebit de prietenoși cu evreii în această perioadă (Marele Mufti al Ierusalimului l-a susținut în mod notoriu pe Hitler, iar musulmanii bosniaci s-au alăturat Waffen-SS). Este adevărat că legislația antisemită a lui Vichy nu a fost imediat abrogată după preluarea lui Giraud și De Gaulle în timpul Eliberării.
Attali mai susține că, dacă evreii îi susțin pe europenii indigeni să se opună imigrației afro-musulmane, aceasta „ar fi să cadă în capcana celor care ar dori să importe în Europa tragicul conflict din Orientul Mijlociu”.
Desigur, cel mai simplu și cel mai bun mod de a evita conflictul etno-religios dintre arabi/musulmani și alte grupuri din Franța ar fi pur și simplu să te opui imigrării și să mențină omogenitatea etnică a Franței.
Perspectiva de bază conform căreia identitatea etno-culturală este un factor de solidaritate și pace socială a fost, desigur, înțeleasă de către gânditorii greci antici precum Aristotel și de către Părinții fondatori americani, dar acest lucru este acum considerat tabu în Occident.
Articolul este plin de tropi obișnuiți: „În primul rând, acest discurs [despre imigrație] este fals. Nu există nicio invazie a Franței de către Islam sau Africa.” El subliniază că imigrația anuală non-europeană se ridică la „doar” 0,5% din populația totală. Desigur, dacă o astfel de rată, care a fost în vigoare din anii 1960, ar fi continuată timp de un secol, doar aceasta ar fi suficientă pentru a reduce populația franceză indigenă la o minoritate; ca să nu mai vorbim de faptul că prima generație de imigranți afro-musulmani tind să aibă o natalitate mult mai mare decât nativii.
În prezent, se estimează că cei non-albii reprezintă o treime din nașterile din Franța, iar țara va deveni probabil majoritar non-alba în anii 2060.
Astfel, după recunoașterea lui Attali, înlocuirea demografică a populației native franceze are loc într-adevăr, ceva fără precedent în istoria noastră. Chiar și așa-numitele invazii barbare ale triburilor germanice în timpul căderii Imperiului Roman nici măcar nu se apropie de amploarea actuala.
Attali susține că „99% dintre ei [afro-musulmani] se integrează perfect în națiune”. Aceasta este evident o hiperbolă. Fără a se bloca în detalii, mulți afro-musulmani (în special maghrebi) pot fi membri perfect funcționali ai societății, iar imigranții se asimilează, într-o mare măsură, unei „culturi franceze” moderne destul de superficiale, și anume limba franceză, cultura pop. (rap. . . .) și realitățile unei societăți de consum social-democrate. Cu toate acestea, există și ghetouri etnice semnificative în toate orașele mari franceze și din ce în ce mai mult chiar în sate.
În timp ce realitățile etnice sunt într-o oarecare măsură mascate de lipsa unor statistici relevante, adevărul este că toată lumea poate observa acea stratificare și fragmentare a societății franceze pe linii etnice, rasiale și religioase. Acest lucru este comentat de sociologii mainstream și de politicienii de top, chiar dacă doar în privat. În cel mai bun scenariu, noua Franță black-blanc-beur (negru-alb-Franța arabă) atât de lăudată de Attali va avea realități etno-rasiale asemănătoare cu cele din Brazilia sau, în cel mai rău caz, Liban.
Reconsiderarea nerușinată de către Attali a istoriei Franței nici măcar nu merită respinsă:
Islamul nu este o amenințare pentru Franța; este o componentă încă din secolul al VIII-lea. Prin ea și prin filozofii evrei, gândirea greacă a ajuns în Franța la începutul primului mileniu. Și niciodată lumea nu a fost mai buna decât atunci când iudaismul, creștinismul și islamul au lucrat împreună pentru a face ca rațiunea să triumfe asupra obscurantismului.
Pentru Attali: „Franța nu poate fi rezumată într-un trecut adesea insuportabil, nu într-o istorie adesea criticabilă. Franța nu poate fi acceptată în bloc și venerată ca atare”. Nu l-am auzit niciodată pe Attali exprimând o critică similară la adresa istoriei evreilor deși a scris pe larg despre acest subiect.
În plus: „[Franța] nu trebuie să se îndrăgească de fanteziile „marelui înlocuitor”, amintiți-vă că poartă numele unui popor invadator și că ea este, de la origine.” Faptul că Franța a fost întemeiată de un trib germanic viguros – francii, un popor european care s-a convertit la creștinism și s-a contopit cu francezii nativi – pe detriturile Imperiului Roman în descompunere nu este, desigur, un argument pentru scufundarea totală sub valul afro-islamic. .
Attali atribuie opoziția față de imigrația afro-islamică ca un semn al lipsei „încrederii în sine” franceze și amintește de „ideologiile anti-italiene, anti-polone, anti-armene și antisemite din secolele trecute”.
El încheie cu o redefinire tipică a termenilor pentru a se potrivi nevoilor situației actuale: „Antisemitismul desemnează o ostilitate atât față de evrei, cât și față de musulmani”.
Attali nici măcar nu se obosește să justifice această poziție (arabii pot fi semiți, dar mulți musulmani nu, inclusiv convertitul negru din Caraibe Mickaël Harpon, care recent a înjunghiat de moarte patru ofițeri de poliție la Paris).
Combinația dintre islam cu o populație majoritară africanizată, ceea ce face cu siguranță un cocktail foarte „exploziv” pentru viitorul Franței.
Jacques Attali este o figură de frunte în clasa intelectuală-politică a Franței, după ce a fost consilier al președintelui socialist François Mitterrand în anii 1980. De atunci, a fost implicat în diverse inițiative bancare și a susținut constant ca Franța să fie deschisă tuturor mișcărilor financiare și migratorii.
Câteva dintre „cele mai mari slagare/hituri” ale sale de-a lungul anilor:
Explicația lui despre criza financiară din 2007-2008 cu pilda pantalonilor cu un singur picior (trebuie văzută pentru a fi crezută).
„Ne putem imagina, putem visa la Ierusalimul ca capitală a planetei, care într-o zi va fi unită în jurul unui guvern mondial. Ar fi un loc minunat pentru un guvern mondial.”
Afirmând, în apogeul crizei migranților, că migranții afro-islamici „vor face din Europa cea mai mare putere din lume”.
Cererea ca Ungaria, care are, probabil, cel mai important guvern patriotic din Europa astăzi, „să fie expulzată din Uniunea Europeană”.
etc.
Attali nu a manifestat niciodată vreo opoziție reală sau alarmă față de etno-naționalismul evreiesc sub forma sionismului și a brutalităților zilnice ale politicii israeliene. La fel ca și colegul său social-democrat Paul Krugman de peste Atlantic, ar putea să deplânge cu tristețe tragedia „inevitabilă” și – cu puțină cerneală de calmar – să le ceară cititorilor să treacă la subiecte mai înalte, cum ar fi cum să zdrobești naționalismul gentil, să deschizi Occidentul lumii a treia și sa supui toate națiunile stăpânirii proverbial a „micii clici internaționale, fără rădăcini”.
Sursa: https://www.unz.com/gdurocher/jacques-attalis-message-to-the-gentiles-sovereignism-is-anti-semitism-a-jewish-muslim-alliance-must-shut-it-down
Traducerea: CD
BINE FACETI, STIMATE DOMNULE PROFESOR ION COJA :
ATTALI A FOST ABUZAT SEXUAL IN COPILARIE SI DE MA-SA SI DE TAC’SU : ESTE UN CRACKPOT !!!
AVEA EXHIBAT la „PHOTOS” I UN PORTRET EMBLEMATIC CU PARUL ABSOLUT VALVOI SI VOPSIT IN ROSU -PORTOCALA , CARE A DISPARUT : ACOLO SE VEDEA CLAR DECE TEORIILE LUI SUNT DERAIATE : ERA UN PORTRET EXPLICIT DE OM DEMENT !