Victor Grigor
383 aprobate
grigor.victor@yahoo.com
188.27.147.75
Stimate G, „geograful Boamfa” nu este o sursa cu care sa te afisezi nici prin mediile academice, si nici macar la o discutie intre prieteni ( ca sa nu zic amici). Dar daca Nicolae Draganu sau Stelian Brezeanu, care sunt buni specialisti in toponimie transilvana ( si pe care vad ca nu i-ati citit) vi se par prea nesemnificativi, puteti sa apelati si la geografi amatori in lingvistica. Eu, ca nespecialist in acest domeniu, nu ma aventurez insa nici sa citesc nici sa citez asemenea somitati; ma multumesc sa preiau numai opiniile lingvistilor cu adevarat competenti , chiar daca dansii nu gasesc la tot pasul dacisme, precum diletantii. In ceea ce priveste latinismele pe care fiinta mea prea nobila de roman le agreeaza, nu ma fac decat ecoul unor modesti intelectuali transilvani care se aratau foarte nedumeriti din ce cauza „regatenii” prefera sa zica „cioban” in loc de pacurar, „saivan” in loc de staul, „sarmale” in loc de curechi umplut, „musafiri” in loc de oaspeti, „poftim?” in loc de „placa?”etc, daca tot suntem rom^ni si nu turci ori slavi . Ziceau ei: Daca tot ne-am unit si am facut Romania Mare, de ce sa nu ne curatam limba de maghiarisme si alte strainisme si sa punem in locul lor rom^nisme”? Pai ce „rom^nisme” mai sunt si astea? Nu mai zicem „strimfli” si zicem „ciorapi”; Nu mai zicem „blid” dar zicem „farfurie”; nu mai zicem lavor si zicem „lighean”; nu mai zicem stergare , ci zicem „prosop”;nu mai zicem cumandare ori paus, ci zicem „pomana”; nu mai zicem Santu Spirit ,ci zicem „Sf^ntu Duh” si „bogdaproste” , ca sa dovedim ca ne rom^nizam in sfarsit ( era sa zic „in cumplit”) si noi? De ce oare n-au judecat ca basarabenii, care se fudulesc cu moldovenismele si rusismele lor; sau ca neoarom^nistii , care se mandresc cu „casabalu” si „fara” lor fara de asemanare , ca sa se deosebesca cat mai tare de” mucanii” pe care ii considera inferiori?
Pentru ca elitele rom^nesti transilvanene proveneau din mica nobilime si avusera sansa sa studieze putin prin scolile catolice , de unde au invatat sa nu se complaca in lenevia si fudulia de tip fanariot, si nici nu s-au contaminat de aroganta si fudulia de tip calvin hungaric. Au invatat ca nobletea nu tine de avere , ci de virtute, motiv pentru care si-au impus o conduita si o limba deasupra conduitei si cutumelor verbale proprii slugilor. In mediul dambovitean , aceasta atitudine n-a fost agreata de loc , insa occidentalizarea, care dadea navala si aici, a impus in mare masura inovatiile „ereticilor” de peste munti. Ranchiuna a ramas insa, si ea erupe cu ocazia fiecarei campanii muscalesti, proletcultiste sau athonite organizate pe solul valah. Si atunci se infiripa o coalitie total contra naturii, compusa din: dacisti, bolsevici, moldovenisti, filorusi, panortodoxisti, modernisti. Unii in numele unor origini hiperboreene, altii in numele unui resentimentarism proletar, altii in numele unui adstrat slav glorios, altii in numele unitatii pravoslavnice, altii in numele globalismului anglofon.
Partea nasoala e ca poporul asta nu este nici hiperboreean ( ci o treime paleo-european, o treime cu origini anatoliene, o treime cu origini indoeuropene); nici proletar, ci preponderent taranesc; nici slav mai mult de 7-9 %; nici pravoslavnic de la inceputurile lui; nici globalist decat in mica parte si in mod oportunist. Singurul lucru cert este ca vorbeste o limba romanica. Pai si atunci, daca singurul element cert al identitatii noastre este caracterul romanic al limbii pe care o vorbim, de ce sa nu cultivam caracterul romanic al limbii noastre , de ce s-o lasam sub crusta de aluviuni adusa de toti barbarii care au trecut peste noi? Pentru ca ne-am obisnuit , precum cainele cu batul, precum boul cu jugul, precum opincile cu noroiul sau precum sluga cu lipsa de demnitate?
Bine ca milioane de rusofoni s-au apucat sa invete ucraineana si milioane de evrei au putut sa invete ivrit! Lipsa de entuziasm , dupa cum zicea Dostoievski, este semnul cel mai clar al pieirii unui popor. Asta afost marea lectie data de Scoala Ardeleana, cu nereusitele si cu marile sale reusite: sa arate fratilor lor adormiti in somnul slavo- heleno-turcismului pravoslavnic ca popoarele , daca vor sa fie respectate, trebuie sa se comporte precum nobilii care , dupa cum zicea Steinhardt, vin imediat in urma sfintilor pe scara demnitatii umane. Numai ca nobletea obliga.