Invențiile lui Nikola Tesla, pericol pentru elită mondială din vremea sa
- Redactia ART-EMIS
- 15 Februarie 2023
Cele mai multe invenții modifică fundamental societatea în care apar. Unii teoreticieni sunt de părere că guvernul american continuă să folosească invențiile lui Tesla în programe precum High Frequency Active Auroral Research Program (H.A.A.R.P.) (Program de cercetare aurorală activă de înaltă frecvență – activ în Alaska-S.U.A., Rusia, China, Norvegia… și după pădurile de antene existente pe teritoriul mioritic, mai mult ca sigur și România – n.r.). Având in vedere că oamenii de la putere au mai multe de câștigat prin menținerea unei stări de fapt, aceștia suprimă tehnologiile revoluționare care ar putea fi de folos lumii, dar care le-ar putea amenința lor statutul.
Inginerul Nikola Tesla nu a făcut nici el excepție. Iată cateva dintre tehnologiile sale, de a căror existență nu s-a dorit să se afle timp indelungat[1].
„Raza morții”
Nikola Tesla a afirmat că ar fi inventat un „laser al morții”, pe care l-a numit Teleforce, în anii 1930. Dispozitivul putea genera o rază puternică de energie care „putea fi folosită pentru a distruge avioane de război inamice, armate străine sau orice altceva ți-ai dori să nu mai existe”.
Așa-zisa „raza a morții” nu a fost niciodata construită pentru că Tesla era de părere că ar fi devenit mult prea ușor un instrument cu care țările s-ar fi distrus între ele. Tesla sugera ca o națiune ar fi putut să „distrugă orice se apropia la o distanță de 200 de mile [și] că putea constitui un «perete al puterii» pentru «a face orice țara, mare sau mică, impenetrabilă contra armatelor, avioanelor și a altor mijloace de atac»”.
Tesla spunea ca s-au depus eforturi pentru a i se fura aceasta invenție. Au fost oameni care au pătruns în camera sa și i-au căutat printre hârtii, dar hoții – sau spionii – nu au găsit nimic.
Oscilatorul lui Tesla
In 1898, Tesla a declarat că a construit și a folosit un dispozitiv oscilatoriu de mici dimensiuni care, instalat pe biroul său și pus în miscare, a mișcat cu putere întreaga clădire și imprejurimile. Cu alte cuvinte, dispozitivul putea simula cutremurele. Conștient de teroarea pe care un astfel de dispozitiv ar putea-o genera, Tesla spune că „a luat un ciocan pentru a distruge oscilatorul și și-a instruit angajații să nu recunoască nimic dacă ar fi fost intrebați despre motivul mișcării clădirii”.
Există persoane care susțin că guvernul american continuă să folosească invențiile lui Tesla în programe precum H.A.A.R.P. și aeme geofuzice.
Sistem electric gratuit
Între 1901-1902, cu ajutorul unor finanțări din partea lui J.P. Morgan, Tesla a proiectat și construit Turnul Wardenclyffe, o stație gigantică de transmisie wireless, în New York,. Morgan s-a gândit că Turnul Wardenclyffe ar putea furniza o comunicare wireless în întreagă lume, dar, Tesla intenționa să emită mesaje, telefonie și chiar imagini în facsimil peste Atlantic în Anglia și pe vasele de pe mare, în baza teoriilor sale de a folosi Pământul pentru a conduce semnale. Dacă proiectul ar fi funcționat, oricine ar fi avut electricitate, nu trebuia decât să înfigă o sârmă în pământ, dar electricitatea gratuită nu este profitabilă. Iar acest sistem putea fi incredibil de periculos pentru elita globală, fiindcă ar fi modificat dramatic întreagă industrie energetică.
Vă imaginați cât de diferită ar fi lumea dacă societatea umană nu ar mai depinde de petrol și cărbune pentru a funcționa? J.P. Morgan a refuzat să mai finanțeze modificările, iar în 1906 proiectul a fost abandonat și, aparent, nu a mai fi fost reluat vreodată.
Farfuria zburătoare
În 1911, Nikola Tesla a declarat pentru publicația „The New York Herald” că lucra la o „mașină zburătoare” antigravitațională. „Mașină mea zburătoare nu va avea nevoie de aripi sau de elice propulsoare. Dacă o vezi pe pământ nu-ți dai seama că poate fi o mașină zburătoare. Și cu toate acestea se poate mișcă în voie prin aer, în orice direcție, în deplină siguranță, la o viteză mai mare decât s-a atins vreodată, indiferent de vreme și fără să fie afectată de «golurile de aer» sau de curenții descendenți. Se poate înalța prin acești curenți dacă așa dorește. Poate staționa în aer, chiar și în vânt, o perioada lungă de timp. Puterea sa de ascensiune nu va depinde de vreun mecanism delicat așa cum folosesc păsările, ci de o acțiune mecanică pozitivă”.
Farfuria zburătoare a lui Tesla folosea un sistem de energie gratuită într-o perioada în care aviația și industria de mașini depindea de petrol și benzină. Astfel că invenția sa a avut aceeași soarta ca și sistemul de energie gratuită.
Aparate de zbor cu mecanisme îmbunătățite.
Tesla a propus aparate de zbor electrice care să transporte pasageri de la New York la Londra în trei ore, călătorind la o distanță de opt mile (aproximativ 12 km) deasupra pământului. El și-a imaginat, de asemenea, aparate de zbor care să folosească aerul pe post de combustibil, nefiind, astfel nevoie să oprească pentru alimentare. S-a gândit la aparate de zbor care să nu fie manevrate de oameni, folosite pentru a transporta pasageri către o destinație prestabilită sau pentru o operație ofensivă aeriană[2].
Invențiile sale nu au fost niciodată recunoscute oficial. Cu toate acestea, avem în ziua de azi drone automate folosite în misiuni militare, avioane supersonice care zboară la viteze incredibile, tehnologii spațiale care pot parcurge Pământul deasupra stratului atmosferic și încă multe alte „aplicații” ale genialității lui Nikola Tesla[3].
Am uitat să adaug că nu doresc să-mi urcaţi comentariul pe fluxul principal. Cine este pasionat sau interesat îl poate citi şi aici. Nu-l mai ştergeţi, cum aţi procedat cu alte postări, poate va ajuta cuiva.
Să auzim de bine.
Nu v-am șters niciun comentariu
Gravitodinamica şi cutremurele
În ceea ce se spune despre Tesla este şi multă legendă. Acel sistem Wireless de transmitere a energiei era o noutate la acel moment, dar având în vedere că nu se cunoşteau frecvenţele înalte, sistemul nu era eficient, la frecvenţe joase existând multe pierderi energetice. Mai exact, în experimente (pe cere le-au continuat şi nemţii) au folosit pentru transmiterea energiei undele lungi, fapt ce avea ca efect electrocutarea vacilor pe câmpul din vecinătatea laboratorului şi chiar a oamenilor care erau în mers. Asta deoarece omul cu pasul desfăşurat şi solul pe care stătea forma o spiră în care se inducea un curent electric alternativ suficient de intens cât să-l trântească la pământ.
Cât despre energia inepuizabilă gratis nu cred că era posibil accesul la ea în vremea lui Tesla şi nici astăzi. Problema este mult mai complicată decât poveştile create în jurul ei.
Dar vizavi de problema cutremurelor am o altă părere. Nu cred că „cineva” face experimente în zona ţării noastre. Astfel, am vorbit într-un comentariu recent despre Teoria Gravitodinamică, ce vrea să fie o alternativă la teoria relativistă a gravitaţiei, care este săracă în a explica fenomenele, chiar legate de gravitaţie.
Am mai arătat că teoria relativităţii, prin artificiul matematic abstract al spaţiului cvadridimensional substituie, de fapt, o forţă de tip Lorentz care apare la mişcarea relativă a sarcinilor gravifice. Gravitodinamica defineşte concret acest gen de forţă indusă, care acţionează perpendicular pe direcţia vitezei şi are efecte specifice asupra corpurilor în mişcare. Ea variază invers proporţional cu cubul distanţei, adică mai repede decât forţa gravitaţiei, iar în sistemul solar este maximă în planul eclipticii şi în plane paralele cu acesta şi se anulează pe direcţii normale pe planul eclipticii.
Existenţa reală a forţei de tip Lorentz în gravitaţie are ca efect o mişcare cu dilatare-contracţie a planetelor în jurul Soarelui. Mai exact, când Pământul se mişcă din afeliu spre periheliu planeta noastră suportă o contracţie, iar pe drumul din periheliu spre afeliu planeta se dilată.
Conform acestor predicţii gravitodinamice planeta noastră suportă semestrial dilatări şi contracţii succesive de 4,4 milioane metri cubi, fenomen ce ar explica unele revărsări de lavă din interiorul geoidului. Nu mă pot pronunţa cu certitudine dacă acest volum de lavă expulzat în faza de contracţie a Pământului ar putea justifica în totalitate erupţiile observate la nivelul întregului glob, dar mecanismul în sine aduce o explicaţie nouă în afara ipotezei curenţilor de convecţie. E posibil că aici trebuie adăugate şi forţele mareice.
Existenţa acestei pulsaţii anuale în volum explică de ce crusta externă a Pământului este fragmentată în falii. Mai mult decât atât, observaţiile arată că liniile de rupere a faliilor formează un sistem eulerian care nu are legătură cu rotaţia Pământului, fiind centrată în jurul unei axe perpendiculare pe ecliptică. Şi am arătat deja că forţa de tip Lorentz care o generează este şi ea maximă în planul eclipticii (sistemul eulerian în discuţie este dedus din observaţii şi poate fi văzut în cartea lui Marcian Bleahu cu titlul „Tectonica globală”).
Pe fundul oceanului chiar s-a observat în zona rifturilor o expulzare ciclică de magmă cu perioada de 6 luni.
Dilatarea-contracţia periodică a Pământului explică şi deriva continentelor. Astfel în perioada de dilatare magma ocupă crăpăturile (rifturile), iar în perioada de contracţie plăcile pot să urce una peste alta, una fiind subdusă şi cealaltă ridicând scoarţa ca şi cupa unui buldozer. În acest fel în zona rifturilor iese magmă formând suprafeţe noi ale plăcii, iar în zonele de subducţie plăcile sunt consumate, fiind incluse (topite) în stratul de magmă. În milioane de ani suprafaţa unui continent este reîmprospătată continuu şi consumată în aceeaşi măsură.
Referitor la cutremure, ele au o altă abordare în viziune gravitodinamică. Actual planeta este în faza de dilatare, care se va încheia pe 21 iunie. Acum plăcile sunt supuse la întindere şi cedează în zonele cele mai slabe, care sunt numite zone actice seismic. De obicei cutremurele în această fază sunt datorate ruperii scoarţei şi activitatea seismică maximă are loc pănă spre echinocţiul de primăvară, după care va scădea lent. Lunile iunie şi iulie sunt şi cele mai calme seismic, deoarece sunt lunile în care energia înmagazinată sub formă de tensiuni în scoarţă este minimă.
Deoarece forţele mareice induc efecte de acelaşi ordin de mărime cu cele generate de forţa gravitodinamică (de tip Lorentz) este de aşteptat ca efectele generate de ele să se însumeze. Deci în provocarea cutremurelor au un rol şi poziţia astrelor mari (Soare, Jupiter, Saturn şi Luna, care are efect intens prin plasarea ei în apropierea Pământului).
Se poate dovedi corelaţia acestor factori cosmici prin faptul că în 1977 pe data de 5 martie Luna era în faza de Lună plină, iar cutremurul a avut loc pe 4 martie. Anul acesta Luna plină a fost pe 5 februarie, iar cutremurul din Turcia a avut loc chiar în noaptea de 5 spre 6 februarie.
De aceea ar fi de interes luarea de măsuri de către autorităţi, deoarece până la consumarea energiei debitate de dilatarea-contracţia Terrei, care este atinsă în aprilie-mai, avem de traversat Luna plină din 7 martie 2023. Nu am dovezi să fiu alarmist, dar observaţi şi d-stră, că ceea ce spun se verifică fie şi ca simplă observaţie: respectiv două mari cutremure s-au produs în preajma fazei de Lună Plină (cu abatere de + sau – o zi).
Dezvoltarea Gravitodinamicii poate atinge faze în care gradul de predictibilitate al cutremurelor să crească, spre binele tuturor. Dar pentru a ajunge aici trebuie ca lumea ştiinţifică să-mi recunoască Teoria gravitodinamică, ceea ce pare un lucru mai greu de realizat. Inerţia mentală a lumii nu a scăzut prea mult faţă de în Evul Mediu.
Numai bine.