Vreau să povestesc, pe scurt, despre un document olograf, chiar samzidat aș spune, al unui patriot român:
Ștefan Andrei , fost ministru de externe al RSR .
„Întâmplările despre care o să scriu azi au fost de o importanță majoră pentru România,
fiind martor ocular al acestor evenimente, iar concluzia lor ar trebui să aibă un impact
pentru politica economică interna și externă a României de oricând.
În 1978 Nicolae Ceaușescu a fost invitat la Casa Albă de Jimmy Carter, președintele SUA.
În timpul discuțiilor din Biroul Oval, într-o atmosferă relaxată, Jimmy Carter îi cere lui
Nicolae Ceaușescu să obțină de la Yasser Arafat, la acea dată președintele O.E.P.
(Organizația pentru Eliberarea Palestinei) un armistițiu pe o perioadă cât mai lungă.
Carter știa că Nicolae Ceaușescu poate obține acest armistițiu și îi spune lui Ceaușescu
inclusiv motivul acestei cereri, unul destul de bine întemeiat. Înainte de a fi de acord,
Nicolae Ceaușescu pune însă ,fara complexe , două condiții: acordarea Clauzei Națiunii celei mai
Favorizate României și, a doua, acordarea unui număr important de licențe pentru industria
românească.
Cum numărul de licențe cerut de Nicolae Ceaușescu era… enorm în concepția americanilor,
se duce o negociere de mai bine de o noapte între partea română și cea americană.
Nicolae Ceaușescu și miniștrii lui obțin „direct” o parte din licențe, urmând ca, o altă
parte la fel de mare din celelalte să fie obținute „indirect”. Acest mod „indirect” este
uluitor, el însuși putând fi subiect de carte. Practic, se obținuseră licențe cu știrea
amercanilor, dar fără ca ei oficial să se știe. Poate o să povestesc, odată, când timpul îmi va
permite, despre acest acord nescris, cu rezultate enorme pentru dezvoltarea industrială a
României.Cert este că, în urma acestor acorduri, industria românească a explodat, realizată cu
componente ale industriei americane sau cu copii autorizate (oficial, nu!) ale acestora. Zeci
de întreprinderi au fost construite pe baza acestor acorduri, iar România, la rândul ei,a
construit ulterior , direct astfel de întreprinderi în alte țări. La fnalul întâlnirii, presedintele Carter îl
întreabă pe Ceaușescu ce program are în ziua următoare, o întrebare de politețe,pentru că programul
fiind martor ocular al acestor evenimente, iar concluzia lor ar trebui să aibă un impact
pentru politica economică interna și externă a României de oricând.
În 1978 Nicolae Ceaușescu a fost invitat la Casa Albă de Jimmy Carter, președintele SUA.
În timpul discuțiilor din Biroul Oval, într-o atmosferă relaxată, Jimmy Carter îi cere lui
Nicolae Ceaușescu să obțină de la Yasser Arafat, la acea dată președintele O.E.P.
(Organizația pentru Eliberarea Palestinei) un armistițiu pe o perioadă cât mai lungă.
Carter știa că Nicolae Ceaușescu poate obține acest armistițiu și îi spune lui Ceaușescu
inclusiv motivul acestei cereri, unul destul de bine întemeiat. Înainte de a fi de acord,
Nicolae Ceaușescu pune însă ,fara complexe , două condiții: acordarea Clauzei Națiunii celei mai
Favorizate României și, a doua, acordarea unui număr important de licențe pentru industria
românească.
Cum numărul de licențe cerut de Nicolae Ceaușescu era… enorm în concepția americanilor,
se duce o negociere de mai bine de o noapte între partea română și cea americană.
Nicolae Ceaușescu și miniștrii lui obțin „direct” o parte din licențe, urmând ca, o altă
parte la fel de mare din celelalte să fie obținute „indirect”. Acest mod „indirect” este
uluitor, el însuși putând fi subiect de carte. Practic, se obținuseră licențe cu știrea
amercanilor, dar fără ca ei oficial să se știe. Poate o să povestesc, odată, când timpul îmi va
permite, despre acest acord nescris, cu rezultate enorme pentru dezvoltarea industrială a
României.Cert este că, în urma acestor acorduri, industria românească a explodat, realizată cu
componente ale industriei americane sau cu copii autorizate (oficial, nu!) ale acestora. Zeci
de întreprinderi au fost construite pe baza acestor acorduri, iar România, la rândul ei,a
construit ulterior , direct astfel de întreprinderi în alte țări. La fnalul întâlnirii, presedintele Carter îl
întreabă pe Ceaușescu ce program are în ziua următoare, o întrebare de politețe,pentru că programul
era oricum cunoscut.- Mergem în Texas, răspunde Nicolae Ceaușescu.
– Nu vreți să mergeți până la Centrul de Cercetare Huston, avem acolo cel mai mare
centru de cercetare din lume ?
– I- auzi Ștefane (Ștefan Andrei), câte zile avem pentru Texas ?
– Două, tovarășe președinte.
– Fă-o una, mergem la Huston.
La Centrul de Cercetare a mers o delegație formată din Nicolae și Elena Ceaușescu ,
încă trei miniștri ai Cabinetului şi subsemnatul. După ce am intrat, am fost suiți în niște
mici vehicule și am trecut printr-un culoar lung care avea de o parte și de alta
calculatoare care mergeau.
1978, acum patru zeci și doi de ani… Nicolae Ceaușescu și mica delegație se uitau
perplecși la pereții plini de calculatoare și nu le venea să creadă ce vedeau. În fine, ajungem
într-o sală mare în care era un ecran imens, în fața căruia au fost invitați de către
Directorul Centrului. „După ce ne-am așezat în fața ecranului, cel de acolo, în halat alb, a început să apese pe
niște „butoane” ale unei tastaturi, iar pe ecran a apărut harta României, cu 4 puncte negre
pe ea, care se mișcau”.
– Domnule Președinte, aveți deasupra teritoriului 4 avioane
„ Nicolae Ceaușescu s-a uitat la mine, noi eram muți, credeam că suntem în altă lume, nu
au scos niciunul nici un cuvânt”.Ne găseam la mii de km departe de România, și ne spune
– Nu vreți să mergeți până la Centrul de Cercetare Huston, avem acolo cel mai mare
centru de cercetare din lume ?
– I- auzi Ștefane (Ștefan Andrei), câte zile avem pentru Texas ?
– Două, tovarășe președinte.
– Fă-o una, mergem la Huston.
La Centrul de Cercetare a mers o delegație formată din Nicolae și Elena Ceaușescu ,
încă trei miniștri ai Cabinetului şi subsemnatul. După ce am intrat, am fost suiți în niște
mici vehicule și am trecut printr-un culoar lung care avea de o parte și de alta
calculatoare care mergeau.
1978, acum patru zeci și doi de ani… Nicolae Ceaușescu și mica delegație se uitau
perplecși la pereții plini de calculatoare și nu le venea să creadă ce vedeau. În fine, ajungem
într-o sală mare în care era un ecran imens, în fața căruia au fost invitați de către
Directorul Centrului. „După ce ne-am așezat în fața ecranului, cel de acolo, în halat alb, a început să apese pe
niște „butoane” ale unei tastaturi, iar pe ecran a apărut harta României, cu 4 puncte negre
pe ea, care se mișcau”.
– Domnule Președinte, aveți deasupra teritoriului 4 avioane
„ Nicolae Ceaușescu s-a uitat la mine, noi eram muți, credeam că suntem în altă lume, nu
au scos niciunul nici un cuvânt”.Ne găseam la mii de km departe de România, și ne spune
un american nouă, că acasă la noi, deasupra României, sunt 4 avioane…
– Stați liniștiți, sunt civile… Se lasă liniștea.
După ce ne lasă mască cu asta cu avioanele, se apucă să bată în butoanele alea din nou și,
pe harta României, apar niște săgeți și niște linii care se mișcă, iar la un moment dat
apare un nume de localitate: Scornicești. Liniște de mormânt; nu ne puteam lua ochii de la
ecranul ăla. Se mărește, apar case, după care una este supradimensionată.
– Aceasta este casa dumneavoastră de la Scornicești, Domnule Președinte, zice
Directorul. O să scoatem o fotografie cu ea și vă rugăm să ne dați un autograf,
pentru conformitate, știți, este un obicei ca toți cei care intră aici să ne lase
un autograf. Nicolae Ceaușescu nu spune un cuvănt și semnează pe spatele pozei care a ieșit dint-un
– Stați liniștiți, sunt civile… Se lasă liniștea.
După ce ne lasă mască cu asta cu avioanele, se apucă să bată în butoanele alea din nou și,
pe harta României, apar niște săgeți și niște linii care se mișcă, iar la un moment dat
apare un nume de localitate: Scornicești. Liniște de mormânt; nu ne puteam lua ochii de la
ecranul ăla. Se mărește, apar case, după care una este supradimensionată.
– Aceasta este casa dumneavoastră de la Scornicești, Domnule Președinte, zice
Directorul. O să scoatem o fotografie cu ea și vă rugăm să ne dați un autograf,
pentru conformitate, știți, este un obicei ca toți cei care intră aici să ne lase
un autograf. Nicolae Ceaușescu nu spune un cuvănt și semnează pe spatele pozei care a ieșit dint-un
aparat. Iar umblă ăla la butoane, iar apar niște săgeți, dar și niște semne și-l întreabă din
nou pe Nicolae Ceaușescu:
– Domnule președinte, știați că, sub casa dumneavoastră de la Scornicești este lignit ?
Nicolae Ceaușescu n-a mai rezistat:
– I-auzi Ioane (pe atunci prof. ing. Ion Avram era ministrul Industriilor) suntem în
Statele Unite și ne spune Directorul asta că sub casa mea e lignit și tu nu știi ?
– De unde să știu tovarășe președinte, că doar noi nu avem aparatura lor.
În timpul scurtei discuții, Directorul iar începe să bată în butoanele alea și se mută din
nou imaginea. Ecranul prinde viață, alte linii, săgeți, tot felul de semne, după care se
calmează și se stabilizează deasupra Mării Negre:
– Domnule Președinte, aveți CELE MAI MARI REZERVE DE PETROL ȘI GAZE
NATURALE DIN EUROPA, ÎN MAREA NEAGRĂ! Dacă știți cum să le
exploatați, deveniți cea mai bogată țară din Europa !
Rămânem cu toții înmărmuriți. Primul care își revine și vorbește e Nicolae Ceaușescu.
– I-auzi Ioane, trebuie să le exploatăm !
– Nu avem sonde de foraj la mare adâncime, tovarășe președinte, și la ruși nu găsim,
doar ei, americanii, le au.
– Dacă vă permite programul, puteți să le vedeți la lucru în Golful Mexic.
– Auzi Ștefane, ce program avem mâine ?
– Texas, tovarășe președinte.
– Scurtează-l, mergem în Golful Mexic !
În Golful Mexic, după ce a vizitat o platformă marină pe care o exploata Standard Oil
Company (mare atenție, viitorul Exxon Mobil), Nicolae Ceaușescu a spus că trebuie
neaparat să construim și noi așa ceva ! I s-a raspus discret că este imposibil !
nou pe Nicolae Ceaușescu:
– Domnule președinte, știați că, sub casa dumneavoastră de la Scornicești este lignit ?
Nicolae Ceaușescu n-a mai rezistat:
– I-auzi Ioane (pe atunci prof. ing. Ion Avram era ministrul Industriilor) suntem în
Statele Unite și ne spune Directorul asta că sub casa mea e lignit și tu nu știi ?
– De unde să știu tovarășe președinte, că doar noi nu avem aparatura lor.
În timpul scurtei discuții, Directorul iar începe să bată în butoanele alea și se mută din
nou imaginea. Ecranul prinde viață, alte linii, săgeți, tot felul de semne, după care se
calmează și se stabilizează deasupra Mării Negre:
– Domnule Președinte, aveți CELE MAI MARI REZERVE DE PETROL ȘI GAZE
NATURALE DIN EUROPA, ÎN MAREA NEAGRĂ! Dacă știți cum să le
exploatați, deveniți cea mai bogată țară din Europa !
Rămânem cu toții înmărmuriți. Primul care își revine și vorbește e Nicolae Ceaușescu.
– I-auzi Ioane, trebuie să le exploatăm !
– Nu avem sonde de foraj la mare adâncime, tovarășe președinte, și la ruși nu găsim,
doar ei, americanii, le au.
– Dacă vă permite programul, puteți să le vedeți la lucru în Golful Mexic.
– Auzi Ștefane, ce program avem mâine ?
– Texas, tovarășe președinte.
– Scurtează-l, mergem în Golful Mexic !
În Golful Mexic, după ce a vizitat o platformă marină pe care o exploata Standard Oil
Company (mare atenție, viitorul Exxon Mobil), Nicolae Ceaușescu a spus că trebuie
neaparat să construim și noi așa ceva ! I s-a raspus discret că este imposibil !
– Ați mai zis voi că e imposibil și la altele, lasă că discutăm acasă !
Acasă, Nicolae Ceaușescu s-a convins că nu putem face singuri platforme marine de mare
adâncime și astfel au început negocierile cu SUA pentru exploatarea COMUNÂ a
petrolului și gazelor din Marea Neagră. Ei urmau să exploreze și să exploateze prin
Standard Oil Company (ulterior Exxon Mobil). Rămânea să ne punem de acord asupra
procentelor din exploatare. La finalul negocierilor între noi și americani, ne-am dus la
Nicolae Ceaușescu :
– Am căzut de acord cu americanii, președintele Carter este de acord, vom face o
Societate pe acțiuni, vor face ei explorarea și exploatarea cu Standard Oil
Company, utilajele lor, dacă sunteți de acord semnăm: 50 % din profit SUA, 50 %
profit România.
– 51 % din profit noi, a spus Nicolae Ceaușescu !
– Tovarășe Președinte, utilajele lor, explorarea lor, exploatarea făcută de ei, doar… rezervele
noastre, nu merge, e totuși corect 50-50.
– Bine, 50 ei, 50 noi. Așa rămâne, semnați cu ei ”.
Am încheiat citatele din Ștefan Andrei.ȘI-ACUM ATENȚIE :
De atunci, din 1978, România are o înțelegere semnată cu Administrația Americană
reprezentată de președintele SUA Jimmy Carter și cu Exxon Mobil (fost Standard Oil
Company) privind explorarea și exploatarea rezervelor de Gaze și Petrol din Marea
Neagră, profitul urmând să fie împărțit între SUA și România, în procente egale, 50-50 %.
Atunci când a fost in vizita în SUA, Klaus Werner Iohannis știa de această înțelegere, și cu
toate acestea a dat pe degeaba rezervele României. Înțelegerea scrisă trebuia doar invocată.
Prin faptul că nu ne-am cerut partea (50%) care era stipulată pentru România prin
înțelegerea SCRISĂ, și prin faptul că vrea să modifice OUG 114, Johannis se poate face
vinovat de Înaltă Trădare față de Poporul Român.
Conform Dreptului Internațional, SUA nu putea modifica unilateral o înțelegere scrisă, și
de aceea aveau nevoie de un trădător care să se facă cum că nu ar ști de această înțelegere.
Cum ar spune Richard al treilea, „O șepcuță pentru un regat”. (Nota mea: este vorba de
şepcuţa primită de Iohannis de la preşedintele SUA – Donald Trump)
Condamnarea lui Liviu Dragnea și declarația lui ca „persona non grata” în SUA a fost
cauzată de faptul că la fiecare ieșire publică Liviu Dragnea reitera până la saturație:
„50 Exxon, 50 noi”, fiindcă pe atunci încă nu se semnase „cedarea” moca a drepturilor
statului nostru către americani de către o coadă de topor (…).
Această postare se adresează în egală măsură dumneavoastră, românii care trebuie să știți
cum suntem furați de către cei de la butoane, dar și de toți parlamentarii din orice partid
care, știind de aceste lucruri, se fac cum că nu le-ar cunoaște. Iar asta se numește mai pe
scurt în termeni juridici complicitate . Cum prenierul Orban a declarat
public că va modifica OUG 114 în sensul dorit de Exxon Mobil, practic România va
renunța de BUNĂVOIE la dreptul ei și din exploatarea PROPRIILOR rezerve.
Dumnezeu Să Ajute România ! Mai lipsește ca și el, poporul, să încerce să se ajute și
singur, fiindcă, nu-i așa ? Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și în traistă.
Să fiți iubiți.
NOTELE SUBSEMNATEI
Nota 1. – Această dezvăluire bombă a fost furnizată ziariştilor Sorin Roşca Stănescu
şi Alice Barbu de către Constantin Boştină – fostul secretar al lui Nicolae Ceauşecu.
Boştină a publicat în vara anului 2021 o „carte-bombă” cu titlul „Am fost secretarul
personal al lui Nicolae Ceauşescu – IN OCHIUL CICLONULUI”.
Cartea a apărut la Editura „Evenimentul” şi „Capital”, epuizându-se imediat.
Nota 2. – Această carte conţine multe adevăruri pe care nu le-am ştiut noi, cei care
am trăit şi-am muncit în epoca Ceauşescu, răsturnând multe teorii cu care am fost
intoxicaţi în acele vremuri, iar în urma lor rămâne un mare adevăr astăzi ignorat:
Ceauşescu a fost un mare patriot şi un mare naţionalist, care, aşa cum spunea Petre
Ţuţea, a fost cel mai mare naţionalist şi român adevărat. El a condus România timp
de 24 de ani. „Nu se poate spune că era „bine” pe vremea lui Ceauşescu, dar puţini
ştiu cum era România înainte de Ceauşescu. Ceauşescu a scos România de la lumina
lumânării la lumina electrică, de la carul cu boi la întreprinderi producătoare de
automobile, camioane, tractoare, locomotive şi avioane, baze militare subterane,
şcoli, spitale, diguri , baraje, lucrări hidrotehnice portuare, ba chiar şi…autostrăzi. În
24 de ani de saracie amărâţa a plătit datoriile şi a dublat populaţia urbană. Dacă ştiţi despre ce
vorbesc, veţi vedea că performanţele lui Ceauşescu frizează imposibilul. Şi peste asta,
a păstrat DEMNITATEA acestui popor de …tâmpiţi!” a mai spus Petre Ţuţea.
Nota 3. – Aşa cum spun autorii acestei cărţi: Constantin Boştină (doctor în
economie, specialitatea „Economie mondială” – absolvent ASE – facultatea de
comert – promoţia 1969 (la doi ani diferenţă faţă de subsemnata – absolventă a
aceleiaşi facultăţi) – în prezent director general al revistei „Economistul” şi
preşedinte fondator – preşedintele Consiliului Director al Asociaţiei pentru Studii şi
Prognoze Economico-Sociale – precum şi Sorin Roşca Stănescu şi Alice Barbu –
ziarişti: „NU ne-am propus ca prin cele prezentate să facem o reabilitare a lui
Nicolae Ceauşescu. Daca va fi , Reabilitarea o vor face sigur istoria şi naţiunea!
Acasă, Nicolae Ceaușescu s-a convins că nu putem face singuri platforme marine de mare
adâncime și astfel au început negocierile cu SUA pentru exploatarea COMUNÂ a
petrolului și gazelor din Marea Neagră. Ei urmau să exploreze și să exploateze prin
Standard Oil Company (ulterior Exxon Mobil). Rămânea să ne punem de acord asupra
procentelor din exploatare. La finalul negocierilor între noi și americani, ne-am dus la
Nicolae Ceaușescu :
– Am căzut de acord cu americanii, președintele Carter este de acord, vom face o
Societate pe acțiuni, vor face ei explorarea și exploatarea cu Standard Oil
Company, utilajele lor, dacă sunteți de acord semnăm: 50 % din profit SUA, 50 %
profit România.
– 51 % din profit noi, a spus Nicolae Ceaușescu !
– Tovarășe Președinte, utilajele lor, explorarea lor, exploatarea făcută de ei, doar… rezervele
noastre, nu merge, e totuși corect 50-50.
– Bine, 50 ei, 50 noi. Așa rămâne, semnați cu ei ”.
Am încheiat citatele din Ștefan Andrei.ȘI-ACUM ATENȚIE :
De atunci, din 1978, România are o înțelegere semnată cu Administrația Americană
reprezentată de președintele SUA Jimmy Carter și cu Exxon Mobil (fost Standard Oil
Company) privind explorarea și exploatarea rezervelor de Gaze și Petrol din Marea
Neagră, profitul urmând să fie împărțit între SUA și România, în procente egale, 50-50 %.
Atunci când a fost in vizita în SUA, Klaus Werner Iohannis știa de această înțelegere, și cu
toate acestea a dat pe degeaba rezervele României. Înțelegerea scrisă trebuia doar invocată.
Prin faptul că nu ne-am cerut partea (50%) care era stipulată pentru România prin
înțelegerea SCRISĂ, și prin faptul că vrea să modifice OUG 114, Johannis se poate face
vinovat de Înaltă Trădare față de Poporul Român.
Conform Dreptului Internațional, SUA nu putea modifica unilateral o înțelegere scrisă, și
de aceea aveau nevoie de un trădător care să se facă cum că nu ar ști de această înțelegere.
Cum ar spune Richard al treilea, „O șepcuță pentru un regat”. (Nota mea: este vorba de
şepcuţa primită de Iohannis de la preşedintele SUA – Donald Trump)
Condamnarea lui Liviu Dragnea și declarația lui ca „persona non grata” în SUA a fost
cauzată de faptul că la fiecare ieșire publică Liviu Dragnea reitera până la saturație:
„50 Exxon, 50 noi”, fiindcă pe atunci încă nu se semnase „cedarea” moca a drepturilor
statului nostru către americani de către o coadă de topor (…).
Această postare se adresează în egală măsură dumneavoastră, românii care trebuie să știți
cum suntem furați de către cei de la butoane, dar și de toți parlamentarii din orice partid
care, știind de aceste lucruri, se fac cum că nu le-ar cunoaște. Iar asta se numește mai pe
scurt în termeni juridici complicitate . Cum prenierul Orban a declarat
public că va modifica OUG 114 în sensul dorit de Exxon Mobil, practic România va
renunța de BUNĂVOIE la dreptul ei și din exploatarea PROPRIILOR rezerve.
Dumnezeu Să Ajute România ! Mai lipsește ca și el, poporul, să încerce să se ajute și
singur, fiindcă, nu-i așa ? Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și în traistă.
Să fiți iubiți.
NOTELE SUBSEMNATEI
Nota 1. – Această dezvăluire bombă a fost furnizată ziariştilor Sorin Roşca Stănescu
şi Alice Barbu de către Constantin Boştină – fostul secretar al lui Nicolae Ceauşecu.
Boştină a publicat în vara anului 2021 o „carte-bombă” cu titlul „Am fost secretarul
personal al lui Nicolae Ceauşescu – IN OCHIUL CICLONULUI”.
Cartea a apărut la Editura „Evenimentul” şi „Capital”, epuizându-se imediat.
Nota 2. – Această carte conţine multe adevăruri pe care nu le-am ştiut noi, cei care
am trăit şi-am muncit în epoca Ceauşescu, răsturnând multe teorii cu care am fost
intoxicaţi în acele vremuri, iar în urma lor rămâne un mare adevăr astăzi ignorat:
Ceauşescu a fost un mare patriot şi un mare naţionalist, care, aşa cum spunea Petre
Ţuţea, a fost cel mai mare naţionalist şi român adevărat. El a condus România timp
de 24 de ani. „Nu se poate spune că era „bine” pe vremea lui Ceauşescu, dar puţini
ştiu cum era România înainte de Ceauşescu. Ceauşescu a scos România de la lumina
lumânării la lumina electrică, de la carul cu boi la întreprinderi producătoare de
automobile, camioane, tractoare, locomotive şi avioane, baze militare subterane,
şcoli, spitale, diguri , baraje, lucrări hidrotehnice portuare, ba chiar şi…autostrăzi. În
24 de ani de saracie amărâţa a plătit datoriile şi a dublat populaţia urbană. Dacă ştiţi despre ce
vorbesc, veţi vedea că performanţele lui Ceauşescu frizează imposibilul. Şi peste asta,
a păstrat DEMNITATEA acestui popor de …tâmpiţi!” a mai spus Petre Ţuţea.
Nota 3. – Aşa cum spun autorii acestei cărţi: Constantin Boştină (doctor în
economie, specialitatea „Economie mondială” – absolvent ASE – facultatea de
comert – promoţia 1969 (la doi ani diferenţă faţă de subsemnata – absolventă a
aceleiaşi facultăţi) – în prezent director general al revistei „Economistul” şi
preşedinte fondator – preşedintele Consiliului Director al Asociaţiei pentru Studii şi
Prognoze Economico-Sociale – precum şi Sorin Roşca Stănescu şi Alice Barbu –
ziarişti: „NU ne-am propus ca prin cele prezentate să facem o reabilitare a lui
Nicolae Ceauşescu. Daca va fi , Reabilitarea o vor face sigur istoria şi naţiunea!
Noi vă oferim fapte trăite, iar interpretarea aparţine celor ce citesc!
*
Nota redacției : Reabilitarea lui Ceaușescu trebuie începută fără nicio întârziere, cât mai trăiesc cei care au apucat anii României „multilateral dezvoltate”.
Nota redacției : Reabilitarea lui Ceaușescu trebuie începută fără nicio întârziere, cât mai trăiesc cei care au apucat anii României „multilateral dezvoltate”.
Bancuri cu ceasca : clauza a fost oferita in 1975 .Am trait in epoca de haur nu vreau sa-mi amintesc acele vremuri , cit despre ceasca il puteti reabilita la nivel cosmic . As vrea sa vad desfasuratorul platilor efectuate din banii imprumutati de la fmi , pentru care un popor a suferit atitea .
Cand dupa 1989 a expandat IT-ismul, informatica, Romania a avut u mare avantaj pentru ca a avut cadre deja pregatite si profesorale si practicante. Datorita lui Ceausescu am avut in tara o productie de calculatoare (Felix si Independent), a infiintat Centre de Calcul in fiecare Judet, la fiecare Centrala industriala, la Universitate, la Politehnica sila ASE care au scos nenumarate generatii de informaticieni. Si asta inca din anii 70-80 ai secolului precedent. Dar, ca sa fiu obiectiv, nu-l pot omite pe Iliescu Ion care, ca director la Editura Tehnica a promovat consecvent o literatura de propagare din domeniul informaticii, manuale de informare de mare valoare, traduceri sau ale unor autori romani, care au ajutat foarte mult in domeniu.
Mereu am mers pe ideea ca, indiferent daca ne place sau nu, sa dam Cezarului ce este al Cezarului.