Președintele „României educate”, spectator pasiv la etnocidul deznaționalizării românilor din Ucraina
Daniel Siegfriedsohn 14 Iulie 2024
Tarateanu Vasile 2024
„Românii din Ucraina sunt în pericol. Ni se sterge identitatea, este un etnocid” (Vasile Tărățeanu)
În zece ani ale celor două mandate, Klaus Johannis nu a vizitat niciodată românii năpăstuiți din teritoriile ilegal ocupate de Ucraina după 1944 supuși unei barbare deznaționalizări.
Iată ce declara Vasile Tărâțeanu marele patriot român din Bucovina, etichetat de regimul nazist de la Kiev ca „agent rus”: „Pe 17 martie 2015, când Preşedintele României Klaus Iohannis a venit la Kiev şi s-a întâlnit cu conducerea Ucrainei, nu l-a interesat să se întâlnească cu noi şi acesta ar fi fost un semnal politic dat conducerii Ucrainei, că Statul Român, preşedinţia, Guvernul, instituţiile, politicienii sunt interesaţi de situaţia românilor din Ucraina şi pun anumite condiţii în această privinţă”, a spus preşedintele Fundaţiei Culturale Casa Limbii Române din Cernăuţi, Vasile Tărâţeanu.
El a menţionat că sprijinul financiar este important, dar „principalul” este sprijinul politic pe care trebuie să-l acorde statul român comunităţilor româneşti din jurul ţării. „Deznaţionalizarea continuă să aibă loc, încetul cu încetul şi pătrunde şi în bisericile noastre româneşti. În foarte multe biserici sunt preoţi care, motivând că intră în biserici şi ucraineni, spun şi Tatăl Nostru şi Crezul şi cântările liturgice în limba ucraineană şi încetul cu încetul va dispărea limba română din biserici. La fel se întâmplă şi în şcoli, de la 90 de şcoli, am ajuns la 67 şi procesul continuă. Avem nevoie ca cineva să ne ia apărarea şi, dacă nu avem sprijinul patriei noastre istorice, singuri noi nu vom mai rezista în faţa politicii de deznaţionalizare”, a mai spus Tărâţeanu.
Şi preşedintele Asociaţiei Naţionale Culturale Basarabia a românilor din regiunea Odessa, Anatol Popescu, a susţinut că, în timpul vizitei la Kiev, preşedintele Klaus Iohannis nu a stat de vorbă cu românii de acolo. „A fost dureros când domnul preşedinte Iohannis a fost la Kiev şi nici nu a vrut măcar să ne salute în limba română, am fost evitaţi, absolut nu s-a dorit să se discute cu noi, de parcă suntem contagioşi într-un fel. Vreau să transmit că noi suntem contagioşi încă de românism, altceva de la noi nu se poate lua, doar pozitivul, şi de la românii din Herţa şi din Cernăuţi, din Transcapatia sau din Bugeac”, a spus Anatol Popescu.
În contextul tensionat al presiunilor exercitate de regimul de la Kiev asupra românilor din teritoriile ocupate de UCraina după 1944: nordul Bucovinei, Ținutul Herța, nord-vestul și sudul Basarabiei, obligați să meargă la un război care nu este al lor, președintele Klaus Johannis a efectuat pe 17 martie 2015 o vizită în Ucraina. Nu s-a pomenit însă despre situaţia dramatică a românilor din Ucraina. Gazda lui, Poroșenko miliardarul „rege al ciocolatei” ajuns prezident al Ucrainei care se va simți încurajat ca peste doi ani, în septembrie 2017 să promulge legea nazistă a educației, nici măcar nu s-a obosit să aducă aminte de cei 500.000 români din Ucraina supuși deja unui regim barbar de deznaționalizare mai ales după lovitura de stat a Maidanului din februarie 2014, despre închiderea școlilor românești și mobilizarea românilor din teritoriile ocupate, obligați să lupte în războiul Kievului, despre marea prigoană pentru ei pentru a-i împiedica să obțină cetățenia română.
În schimb, Johannis a declarat: „Am dorit să reafirm susţinerea România pentru suveranitatea, unitatea și integritatea teritorială a Ucrainei… România își dorește să fie un partener al Ucrainei și să împărtășească experienţa și expertiza acumulată în procesul de pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană și la N.A.T.O… Mi-am dorit ca prin prezenţa mea la Kiev să reafirm voința de aprofundare a relaţiilor noastre și sprijinul ferm al României pentru apropierea Ucrainei de Uniunea Europeană”.
Incredibil – în aceste condiții România a fost primul stat care a ratificat Acordul de Asociere Ucraina-U.E.!
Legile antiromânești promulgate de Zelinski și de predecesorul său, Poroșenko și scopul lor veninos de a distruge sufletul românesc! Niciuna nu a fost abrogată de Zelinski.
– Pe 25 septembrie 2017 încearcând să consolideze segregarea și nazismul la nivel legislativ, Poroșenko miliardarul „rege al ciocolatei” ajuns prezident semnează „Legea educației” o lovitură dată minorității române și celorlalte minorități (întărită de Zelenski prin „Legea minorităților” promulgată pe 30 decembrie 2022!) Această lege generalizează învățământul în limba ucraineană în școli, reformă criticată de autoritățile din România, Republica Moldova, Rusia și Ungaria. În anul 2018 Parlamentul de la Kiev a adoptat și o altă controversată lege a educaţiei, care a introdus sistemul de 12 clase în Ucraina şi extinderea utilizării limbii ucrainene în sfera educaţiei. Conform acestei legi, studiul în învăţământul secundar şi superior în Ucraina se face exclusiv în limba de stat (ucraineană), iar educaţia în limbile minorităţilor este disponibilă doar în grădiniţe şi şcoli primare. De asemenea, legea presupune ca toate evenimentele culturale să aibă loc în mod obligatoriu în limba de stat, iar spectacolele teatrale în alte limbi trebui să fie însoţite de subtitrări în limba ucraineană. De asemenea, evenimentele publice pot avea loc doar limba ucraineană sau engleză. Nerespectarea cerinţelor legislaţiei lingvistice se pedepsesc cu amenzi usturătoare. Această lege a fost intens criticată de țări precum Ungaria și Rusia, iar într-o măsură ceva mai mică de Polonia și România.
– Pe 28 februarie 2018 sub președinția lui Poroșenko, președintele curții constituționale a Ucrainei, Stanislav Shevchuk, a declarat „Legea privind principiile politicii de stat în domeniul lingvistic” (nr. 5029-VI) care era favorabilă minorităților, nulă și neconformă cu constituția. Pe 23 februarie 2014, a doua zi după lovitura de stat a Euromaidanului, Rada supremă a Ucrainei abrogase această lege promulgată de președintele Ianukovici pe 8 august 2012.
– Pe 15 mai 2019 Poroșenko dă încă o lovitură minorității românești promulgând la final de mandat legea adoptată pe 25 aprilie 2019 de Rada Supremă „Cu privire la asigurarea funcționării limbii ucrainene ca limbă de stat” care sporeşte obligativitatea folosirii limbii ucrainene, care oferă un statut special limbii ucrainene, în detrimentul limbilor minorităților. Conform Legii privind „utilizarea obligatorie a limbii ucrainene în toate domeniile vieții”, toți cetățenii Ucrainei sunt obligați să cunoască limba ucraineană.
Toți oficialii și șefii insituțiilor de stat, medicii, avocații, directorii de universități, judecătorii, militarii etc trebuie să vorbească în ucraineană, relatează presa locală. Site-urile și ziarele vor trebui să aibă și o versiune în limba ucraineană sau cel puțin 50% din conținut să fie în limba ucraineană.
Producătorii și distribuitorii de film și TV vor trebui să se asigure că 90% din conținutul lor video este în limba ucraineană. Și cărțile vor trebui să aibă cel puțin 50% conținut în limba națională.
Pentru utilizatorii de computere, software-ul trebuie să aibă o interfață în ucraineană, asta deși lege permite folosirea în acest caz a limbii engleze sau a oricăreia din limbile oficiale ale Uniunii Europene. Pentru încălcarea legii se introduce pedeapsa administrativă, iar ”pentru umilirea publică și nerespectarea limbii de stat”, răspunderea penală. Legea a fost puternic susținută de către fostul președinte Petro Poroșenko. Adoptarea ei s-a făcut într-un parlament dominat de susținători ai lui Poroșenko, care au aplaudat zgomotos și au ovaționat adoptarea ei. În tot acest timp, sute de persoane – fluturând steagul național al țării – au manifesta în fața clădirii Radei Supreme, pentru a-și arăta sprijinul față de lege.
– Pe 13 martie 2020 Zelenski dă a treia lovitură învățământului în limba română semnând legea nazistă privind învățământul mediu general (Legea Ucrainei nr. 0901 „Cu privire la educația secundară generală”) votată de Rada ucraineană pe 16 ianuarie, încă o lege din așa-numitul „pachet lingvistic” (colecție de legi care consolidează utilizarea limbii ucrainene ca limbă de stat în detrimentul utilizării limbilor minorităților naționale, cu limitări susbstanțiale ale accesului acestor minorități la limba maternă în sistemul de educație, mass-media, spațiul public etc.)
– Pe 21 iulie 2021 Zelenski promulgă legea nazistă a „popoarelor indigene” (nr.1616-IX), după un proiect propus de el însuși, adoptat de Rada Supremă pe 1 iulie. Legea nu clarifică situația minorităților și nu asigură dreptul la educație în limba maternă românilor din Ucaina! Noua lege ia în considerare doar etniile autohtone care nu au corespondent într-un stat național din afara Ucrainei.
– Pe 30 decembrie 2022 Zelenski a promulgat Legea „Cu privire la minoritățile (comunitățile) naționale din Ucraina” nr. 2827-IX adoptată de Rada de la Kiev cu majoritate de voturi pe 13 decembrie, un act de batjocură cinică a legiuitorilor ucraineni asupra drepturilor minorităților naționale, încălcând toate drepturile obligaţiile existente ale acestei ţări în cadrul organizaţiilor relevante. Exact așa arată segregarea și manifestările evidente ale nazismului, pe care Ucraina încearcă să le consolideze la nivel legislativ. Legea nu numai că întărește restricțiile legale codificate anterior în „Legea Educației și Limbii” promulgată de Poroșenko pe 25 septembrie 2017, dar introduce și altele noi, nu garantează păstrarea zonelor compacte de așezare a naționalității, nici utilizarea simbolurilor naționalității!
„Exercitul și/sau protecția drepturilor și libertăților persoanelor aparținând minorităților naționale (comunităților) poate fi limitată în condițiile legii în interesul securității naționale, integrității teritoriale și ordinii publice, pentru prevenirea dezordinii sau a criminalității, pentru sănătatea publică”, se precizează în document.
– Pe 21 septembrie 2023 Kievul a aprobat legea „revizuită” a minorităților naționale ce fusese promulgată de Zelenski pe 30 decembrie 2022, cu modificări minore… Ea face referire la „Legea Educației” din anul 2017 fără să o modifice. Legea „revizuită” a minorităților naționale din Ucraina continuă deznaționalizarea românilor! Potrivit Legii Educației din anul 2017 și „Legii Învățământului Secundar din Ucraina” din ianuarie 2020 , numărul de ore predate în limba ucraineană va crește de la un an la altul, ajungând și până la 90-99 la sută în clasele de liceu.
Sunt doar modificări minore care nu rezolvă în special accesul la învățământul în limba română, nu au adus modificările necesare în vederea revenirii la regimul juridic anterior solicitat de comunitatea românească. Legea nazistă a educației promulgată de Poroșenko în septembrie 2017, a cărei implementare a fost amânată pentru anul 2024 prevede acum o scădere treptată, cu fiecare clasă, a numărului de ore predate în limba maternă. Minoritatea română spera ca odată cu revizuirea legii minorităților să se vină și cu amendamente în cea a educației. Românii din teritoriile ilegal ocupate de Ukraina vor ca copiii lor să învețe în limba maternă toate disciplinele, cu excepția limbii ucrainene
– Sub președinția lui Zelenski, la data de 9 februarie 2022, cu 15 zile înainte de începerea războiului, Cabinetul de Miniştri al Ucrainei a emis cu premeditare Rezoluţia nr. 136, prin care stabilea că porţiunea din canalul Chilia, cuprinsă între Ceatal Izmail şi Vâlcov, pe lungime de 95 kilometri, parte a frontierei pe Dunăre impusă României în anul 1940 și după 1944, este „cale navigabilă interioară a Ucrainei”. Ucrainenii consideră că sunt ale lor de drept Bucovina de Nord, Ținutul Herța, Transcarpatia Maramureșeană, Basarabia de Sud și nord-vest, Insula Șerpilor. Și acum canalul Chilia, botezat „Canalul Dunăre-Marea Neagră” după ce prin șantaj de a apela la instituții europene, au răpit în iunie 2011 Republicii Moldova teritoriul de la Palanca din vecinătatea Nistrului prin care aceasta putea prin Liman să-și construiască ieșire la Mare…
Pe 11 februarie 2010 în Rada ucraineană, Poroșenko numea răpirea de către Ucraina a teritoriului Republicii Moldova de la Palanca „transferul dreptului de proprietate asupra acestui teren”! În calitate de ministru de externe, el asigura deputații ucraineni că are destule „pârghii” să forțeze Republica Moldova să cedeze Ucrainei teritoriul său de la Palanca cu tot cu șosea, că va anihila comitetul public „Palanca” creat în Republica Moldova care se opunea cedării! Deputaţii ucraineni i-au cerut ministrului de externe al Ucrainei, Piotr Poroşenko, să aplice măsuri dure împotriva Republicii Moldova, în cazul în care partea moldoveană nu va ceda teritoriul din preajma satului Palanca.
Ceea ce s-a intamplat in Ucraina in ultimii ani cu privire la minoritatea romaneasca de acolo nu este o inventie al lui Poroshenko sau Zele; este doar o CONTINUARE a procesului de distrugere a romanilor inceputa din anul 1812 cand Rusia ocupa Basarabia.
In plus, cred ca cam toate guvernele Romaniei de dupa 1989 pera putin s-au interesat de soarta romanilor din Ucraina; si in general de pe restul globului ca sa nu mai socotim soarta romanilor din Harghita si Covasna. Stau marturie zecile de declaratii facute de catre romanii din tara si de peste hotare la diferite editii ale Universitatii de Vara ale Romanilor de Pretutindeni de la Izvorul Muresului. Reprezentantii guvernelor Romaniei promiteau multe si mai nimic faceau.
Sa consideri ca regimul de la Kiev este nazist inseamna ca ori esti dus cu pluta ori esti un raspandac platit in ruble de catre rusi.
Se poate deduce ca Dv sunteti un agent al propagandei ruso-sovietice in Romania
Dacă rușii sunt marea amenințare pentru România, atunci SUA și cu OCCIDENTUL U.E, cum se comportă cu România ?
NU, Schenghenn, NU se pronunță pentru apărarea României de o invazie Rusă, pe noi ne-au dezarmat cu promisiunea NATO, care doar profită prin trupele din SUA, staționate pe teritoriul Țări spre a fi întreținută de Rom ânia, dar la un eventual război cu Rusia, românii vor fi carne de tun , că nu-și vor pierde SUA oamenii lor și nici amicii din UE, care ne sfidează pe toate fronturile țării.
U.E. este o structură bazată pe ideologia Iudaic – masonică, care reprezină forța militară și politică pentru aplicarea măsurilor gennocidare ale Ocultei decizionale. Nimeni nu ne salveaZĂ, DECÂT EFORTURILE DIPLOMATICE ȘI SACRIFICIILE ACESTUI POPOR. u.e NE VOR EXPLOATA TOATE RESURSELE ȚĂRII, sua NE SPUN PRIETENI EI, CĂ NE SALVEAZĂ, ÎN SCHIMB NE ÎMPING SPRE UN CONFLICT CU rUSIIA.
iSTORIA NE SPUNE CĂ BANCILE CLANULUI rOTCHILDES DIN FINAȚAREA CONFLICTERLOR MARI AU SPORIT BUGETUL LOR BACAR DE 10,20 ORI.
mAREA SLĂBICIUNE A POPORULUI ROMÂN A FOST TOLERANNȚA MULTOR ALOGENI DE A PROSPERA PE SPINAREA LUI. aCEASTĂ SLĂBICIUNE INAMICII ROM ÂNILOR PRIN REPREZENTANȚII ACESTORA ÎN rOMÂNIA AU SPECULAT-O LA MAXIM PENTRU OCUPAREA ACESTUI TERITORI.
rUȘII AU AMENIȚAT MEREU ROMÂNIA DUPĂ 1989, ADUCÂND ARGUMENTE DE ORDIN ISTORIC, FALSE.
pOLITICA URSS ÎN ROMÂNIA ERAU TOATE FALSE CU SLOGANURI:
1. urss, BASTION AL PĂCII E !
2. sTALIN ȘI POPORUL RUS LIBERTATE NE-AU ADUS.!
3.aNA PAUKER ȘI CU DEJ, AU BĂGAT SPAIMA ÎN BURGHEZI !
4.Proiectul Valev de încorporare a României în URSS, numite TĂRILE DE JOS.
5. A culminat cu invazia armatei ruse în anul 1968.
Ei au rămas cu mentalitatea de imperiu de stăpân al lumii.
“Pactul Hitler-Stalin pentru împărțirea Poloniei.” Aici autorul, Rüdiger Rauls sau/si Bogdan Munteanu fac o afirmatie din inertie. Polonia nu a fost impartita jumi/juma intre Germania si URSS, ci URSS-ul s-a intalnit cu Germania la Bretsc, orasul de granita dintre Belarusia[atunci parte a URSS] si Polonia ce si astazi este pe aceiasi granite, De fapt URSS-ul a intrat in teritoriile sale capturate in 1922 de polonezi. Dar sub influenta occientala Polonia si restul spun mintind ca rusii si germanii au impartit Polonia in doua – fals, soldatii rusi si germani s-au intalnit pe strazile Bretsc-ului si au fraternizat in 1941 cu imbratisari si schimburi de tigari, asa cum sunt vazute in filme si fotografii in toate arhivele europene. Dar Bretsc-ul este oras de granita in Belarus, iar oamenii si mai grav ziaristii sunt victima spalarii la creier cu afirmatia gratuita ca Polonia a fost cotropita si de rusi.
Spalarea la creier este un fenomen care se intampla cand un lucru este repetat de propaganda la infinit, oriunde si in orice ocazie fara a fi explicat cauzal, dar prin repetitie absurda se ampreteaza pe mintea oamenilor, care accepta si fapte/lucruri de loc justificate logic sau istoric.
Daca nu recunoastem faptul ca putem fi victima spalarii la creier, a propagandei suntem in situatia de a nu ne putea corecta si Salva.
FRICA DE RUSIA
De Bogdan Munteanu – 10 iulie 2024
https://opozitia.net/2024/07/10/frica-de-rusia
Un punct de vedere de Rüdiger Rauls
Puterile europene se simt amenințate de Rusia. Cu toate acestea, Rusia a fost invadată în mod repetat dinspre Vest, nu invers. De unde vine teama de pericol dinspre Est?
Faptele istorice
Teama de Rusia nu poate fi nici explicată, nici justificată prin evenimente și experiențe din trecut. Niciodată în istoria Europei, Rusia nu a invadat acele state occidentale care se simt astăzi amenințate de ea. Invaziile Rusiei în Occident au fost întotdeauna reacții la invaziile statelor occidentale. Nu a existat niciodată o inițiativă rusă de a cuceri teritorii occidentale; cel mult, Rusia a participat la raidurile altor state, cum ar fi împărțirea Poloniei, în care Prusia și Austria au fost forțele motrice, sau Pactul Hitler-Stalin pentru împărțirea Poloniei.
Războaiele mondiale sunt cele mai cunoscute exemple de invazii din Vest. Mai puțin cunoscută este implicarea națiunilor occidentale în tentativa de suprimare a Revoluției ruse din 1917/18. După abdicarea țarului, armata germană a profitat de ocazie și și-a continuat înaintarea în Rusia. După Pacea de la Brest-Litovsk cu noul guvern sovietic, mari părți din Ucraina, Belarus și statele baltice se aflau sub dominație germană. Chiar și Polonia, care devenise independentă ca urmare a revoluției ruse, a purtat un război împotriva Uniunii Sovietice în 1920/21 pentru a anexa noi teritorii. Dar atât polonezii, cât și germanii au fost înfrânți de Armata Roșie.
În 1918, armatele expediționare ale Antantei formate din trupe franceze, britanice și americane au debarcat în estul Rusiei pentru a sprijini Gărzile Albe în lupta lor împotriva bolșevicilor. În același an, trupele franceze și grecești au ocupat Crimeea și Odessa. În estul Rusiei, 70.000 de japonezi au invadat, au cucerit Vladivostok și chiar și-au fondat propria republică.
Cu toții doreau să pună capăt revoluției proletare și să reorganizeze condițiile rusești în favoarea lor. Cu toate acestea, Flota franceză a Mării Negre a trebuit să se retragă în curând, deoarece marinarii săi s-au revoltat și au arborat steagul roșu în semn de solidaritate cu revoluția rusă. Războiul civil din Uniunea Sovietică susținut din exterior a durat până în anii 1920.
După aceea, țara a avut doar câțiva ani de pace până când trupele germane au invadat-o din nou în 1941. Scopul lor declarat era să cucerească un nou spațiu vital în est. Din punct de vedere politic, fascismul era preocupat de anihilarea a ceea ce el considera a fi suboamenii bolșevici-evrei și dictatura lor comunistă. Al Doilea Război Mondial a făcut ravagii în Uniunea Sovietică timp de patru ani, lăsând în urma sa milioane de morți, orașe devastate, sărăcie, mizerie și foamete.
Toate aceste țări care au invadat Rusia și URSS la acea vreme sunt aceleași care se simt amenințate astăzi. Ele nu regretă suferința pe care au provocat-o, ci se prezintă ca victime ale unei suferințe care nu li s-a întâmplat încă. Ei sunt victime potențiale ale unei suferințe potențiale pe care și-au imaginat-o, dar, spre deosebire de Rusia, nu au experimentat-o încă.
Este această compasiune prefăcută o încercare de a șterge vinovăția simțită subliminal? Sau este pur și simplu indiferență față de suferința pe care conducătorii țărilor occidentale au provocat-o popoarelor din întreaga lume de-a lungul secolelor? Vor ei să ne facă să uităm toate aceste suferințe prezentându-se astăzi ca fiind amenințați, ca niște colegi de suferință în așteptare, ca să spunem așa?
Autoamăgirea
Având în vedere declinul capacității de a gândi analitic în Occident, este, desigur, posibil ca o bună parte dintre liderii occidentali să nu mai fie conștienți de toate aceste fapte din propria lor istorie. Abrutizarea generală până la cele mai înalte niveluri de conducere nu ar trebui subestimată. Este înfricoșător cât de mulți oameni din Occident nu sunt conștienți de toate aceste fapte istorice sau nu doresc să le recunoască. O parte din reacție este poate calculată, dar cea mai mare parte este convingere politică sau ignoranță.
Prin urmare, deloc surprinzător faptul că, în mod evident, chiar și o mare parte a liderilor occidentali sunt profund convinși că Rusia a adus războiul înapoi în Europa. Acest lucru poate fi auzit din nou și din nou în opiniile și declarațiile politice. Mulți dintre acești lideri nici măcar nu mai sunt conștienți de faptul că statele NATO au readus războiul împotriva Iugoslaviei în Europa pentru prima dată din 1945, oricât de incredibil ar fi.
Ei au uitat evenimentul, l-au suprimat, cei mai tineri poate chiar nu l-au cunoscut niciodată. În plus, de-a lungul anilor au reușit să se convingă că există o diferență între acțiunile lor de atunci și cele ale Rusiei de astăzi. Publicul din cadrul și din afara talk-show-urilor și revistelor radiodifuzorilor publici a fost mulțumit. Nimeni nu a întrebat care ar trebui să fie această diferență. În plus, oamenii simt că au dreptate datorită superiorității propriilor lor valori, pe care pretind că le apără.
Oamenii nu vor să admită că faptele sunt diferite de imaginea pe care o au despre ele. Liderii occidentali nu mai sunt conștienți că ei înșiși au fost cei care s-au apropiat de frontierele rusești. Au uitat sau au reprimat faptul că ei au fost cei care și-au încălcat promisiunile față de Rusia de a nu extinde teritoriul NATO. După multe avertismente, Rusia a reacționat acum, iar Occidentul politic a fost luat prin surprindere.
Deoarece Polonia și statele baltice se simt amenințate, acestea cer construirea de fortificații de-a lungul granițelor lor cu Rusia și Belarus pentru a împiedica armata rusă să avanseze mai departe. Acestea sunt mai degrabă bariere decât pregătiri pentru atacuri asupra teritoriului rus. În timp ce așa-numita Cortină de Fier a fost ridicată de statele Pactului de la Varșovia ca protecție împotriva atacurilor occidentale, cererile de bariere de astăzi arată cât de mult se vede NATO în defensivă. Se pare că nu mai au încredere în ei înșiși pentru a ataca Rusia.
Formatorii de opinie occidentali din mass-media, mediul academic și cel politic cred în propriile lor scenarii de groază conform cărora Rusia nu se va mulțumi cu o înfrângere în Ucraina. Ei sunt ferm convinși că Moscova va continua să se apropie de Occident. Deși aceasta este parțial propagandă, în esența sa corespunde propriei lor gândiri, care se află în centrul fricii lor. Ei se tem că Rusia ar putea acționa exact în același mod în care ar acționa ei dacă ar fi în locul Rusiei.
Aceasta corespunde propriei lor gândiri de a nu renunța atunci când un adversar pare slab și ar putea fi siguri că nu ar putea rezista superiorității lor. A fost cazul în Iugoslavia, unde nu s-au odihnit până când țara nu a fost dezmembrată. La fel s-a întâmplat și cu revoluțiile colorate de succes din spațiul post-sovietic. Cu cât abordarea a avut mai mult succes, cu atât a fost folosită mai des. Momentul și circumstanțele erau favorabile și de ce să nu folosească oportunitatea în propriul lor avantaj?
Dacă ar fi Rusia, ar acționa în acest fel, pentru că așa au procedat ei înșiși întotdeauna. Au continuat expansiunea NATO spre est atunci când erau siguri că Rusia era prea slabă pentru a contracara avansul. Au crezut în continuare că este slabă și și-au supraestimat propria putere atunci când au început să înarmeze Ucraina. În ciuda înfrângerilor din Afganistan și din regiunea arabă, peste care au trecut rapid, la începutul războiului erau încă ferm convinși că pot dezmembra Rusia așa cum au făcut atunci cu Iugoslavia.
Amenințată din toate părțile
Pe măsură ce Ucraina devine mai slabă în războiul împotriva Rusiei, temerile și avertismentele cu privire la amenințarea rusă sunt în creștere. Mass-media nu obosesc niciodată să sperie populația. Acestea exagerează literalmente în crearea scenariilor de amenințare. Ei caută modalități de a spori capacitățile de apărare ale forțelor armate și gradul de pregătire al populației. Reintroducerea serviciului militar obligatoriu este, de asemenea, din ce în ce mai aproape.
Discuțiile publice și apelurile de a deveni apt pentru război întăresc impresia de pericol extrem.
În loc ca propriul nostru comportament să fie ghidat de obiectivitate și prudență, se iau decizii lipsite de viziune, bazate pe temeri, dorințe sau chiar iluzii. Domnește lipsa de cap, condusă de aroganță, pe de o parte, și de autoamăgire, pe de altă parte. Factorii de decizie din Occidentul politic sunt incapabili să recunoască și să înțeleagă principiile de acțiune ale Rusiei. Dar par să fie și mai puțin conștienți de ceea ce îi animă de fapt și ce obiective politice urmăresc. Ce doresc ei să obțină în acest conflict cu Rusia sau cu China sau chiar cu ambele?
Liderii Occidentului politic se văd pe ei înșiși ca victime, amenințați din toate părțile. China ne distruge economia cu supracapacitatea sa. Rusia vrea să ne invadeze și să ne distrugă democrația. Extremiștii de dreapta ne amenință coeziunea socială, musulmanii vor să ne suprapopuleze și să ne abolească cultura. Și mai există și schimbările climatice. Oamenii din Occident sunt panicați. Ei au rămas fără cap și fără direcție din cauza formatorilor de opinie din mass-media, politică și știință.
Aceștia creează temeri pentru că ei înșiși sunt înspăimântați. Ei înșiși cred în pericolele cu care îi îngrijorează pe oameni. Propriile lor temeri sunt cele pe care le răspândesc în mass-media și în declarațiile lor cu privire la situația din lume. Ei sunt cei bogați care se tem pentru prosperitatea lor. Acesta este miezul fricii lor. Rușii, chinezii, imigranții, beneficiarii ajutoarelor sociale, toți aceștia amenință prosperitatea pe care bogații au dobândit-o cu interesele și cererile lor. Libertatea, democrația, modul nostru occidental de viață și toate celelalte valori care sună frumos sunt doar alte cuvinte.
Occidentul politic și elitele sale nu au niciun plan, chiar dacă unii oameni nu obosesc niciodată să sugereze că există unul în spatele întregului haos. Ei pretind că știu sau că acționează în secret sau se complac în aluzii întunecate. Dar, prin această pompă, ei fac exact jocul celor care provoacă teamă. Liderii din Occident sunt conduși de contradicțiile interne ale societăților lor. Ce plan rezonabil există în spatele confruntării cu Rusia și China în același timp, după ce a trebuit să fugă de o armată de țărani afgani?
Atât liderii, cât și criticii lor nu au o evaluare realistă a situației și a echilibrului de forțe. Cine crede în mod serios că oameni precum Baerbock, Biden, von der Leyen și oricine altcineva ar putea fi numit în centrele de putere ale Occidentului politic au o perspectivă realistă și aprofundată asupra evoluțiilor din lume?
Rusia are o strategie pentru războiul său și pentru obiectivele sale politice în restul lumii, în special în cadrul statelor BRICS. China are una pentru dezvoltarea sa economică și politică. Acest lucru este recognoscibil în abordarea lor calmă. Faptul că Occidentul politic nu are toate acestea este tocmai ceea ce îi provoacă teama și sentimentul de amenințare.
Tags: Rüdiger Rauls