A se difuza
O foarte interesantă situație juridică.
Censure de la loi sur la contestation de l’existence de génocides
Par décision du 28 Février 2012, le conseil constitutionnel a estimé que la loi pénalisant la négation des génocides reconnus par la loi n’était pas conforme à la Constitution. Il considère ainsi que le législateur a porté une atteinte inconstitutionnelle à la liberté d’expression en réprimant la contestation de l’existence et de la qualification juridique des crimes qu’il aurait lui-même reconnus et qualifiés comme tels.
- Source CNED <http://www.campus-electronique.fr/actualite@laune/Mailing/2013/Cnedac0213.htm>
- En savoir plus : cliquer ici <http://www.conseil-constitutionnel.fr/decision/2012/2012-647-dc/decision-n-2012-647-dc-du-28-fevrier-2012.104949.html>
LE CONSEIL CONSTITUTIONNEL,
Vu la Constitution ;
Vu l’ordonnance n° 58-1067 du 7 novembre 1958 modifiée portant loi organique sur le Conseil constitutionnel ;
Vu la loi du 29 juillet 1881 sur la liberté de la presse ;
Vu le code pénal ;
Vu les observations du Gouvernement, enregistrées le 15 février 2012 ;
Vu les observations en réplique présentées par les députés requérants, enregistrées le 21 février 2012 ;
Le rapporteur ayant été entendu ;
1. Considérant que les députés et sénateurs requérants défèrent au Conseil constitutionnel la loi visant à réprimer la contestation de l’existence des génocides reconnus par la loi ;
2. Considérant que l’article 1er de la loi déférée insère dans la loi du 29 juillet 1881 sur la liberté de la presse un article 24 ter ; que cet article punit, à titre principal, d’une peine d’un an d’emprisonnement et de 45 000 euros d’amende ceux qui « ont contesté ou minimisé de façon outrancière », quels que soient les moyens d’expression ou de communication publiques employés, « l’existence d’un ou plusieurs crimes de génocide défini à l’article 211-1 du code pénal et reconnus comme tels par la loi française » ; que l’article 2 de la loi déférée modifie l’article 48-2 de la même loi du 29 juillet 1881 ; qu’il étend le droit reconnu à certaines associations de se porter partie civile, en particulier pour tirer les conséquences de la création de cette nouvelle incrimination ;
3. Considérant que, selon les auteurs des saisines, la loi déférée méconnaît la liberté d’expression et de communication proclamée par l’article 11 de la Déclaration des droits de l’homme et du citoyen de 1789, ainsi que le principe de légalité des délits et des peines résultant de l’article 8 de cette Déclaration ; qu’en réprimant seulement, d’une part, les génocides reconnus par la loi française et, d’autre part, les génocides à l’exclusion des autres crimes contre l’humanité, ces dispositions méconnaîtraient également le principe d’égalité ; que les députés requérants font en outre valoir que le législateur a méconnu sa propre compétence et le principe de la séparation des pouvoirs proclamé par l’article 16 de la Déclaration de 1789 ; que seraient également méconnus le principe de nécessité des peines proclamé à l’article 8 de la Déclaration de 1789, la liberté de la recherche ainsi que le principe résultant de l’article 4 de la Constitution selon lequel les partis exercent leur activité librement ;
4. Considérant que, d’une part, aux termes de l’article 6 de la Déclaration de 1789 : « La loi est l’expression de la volonté générale… » ; qu’il résulte de cet article comme de l’ensemble des autres normes de valeur constitutionnelle relatives à l’objet de la loi que, sous réserve de dispositions particulières prévues par la Constitution, la loi a pour vocation d’énoncer des règles et doit par suite être revêtue d’une portée normative ;
5. Considérant que, d’autre part, aux termes de l’article 11 de la Déclaration de 1789 : « La libre communication des pensées et des opinions est un des droits les plus précieux de l’homme : tout citoyen peut donc parler, écrire, imprimer librement, sauf à répondre de l’abus de cette liberté dans les cas déterminés par la loi » ; que l’article 34 de la Constitution dispose : « La loi fixe les règles concernant… les droits civiques et les garanties fondamentales accordées aux citoyens pour l’exercice des libertés publiques » ; que, sur ce fondement, il est loisible au législateur d’édicter des règles concernant l’exercice du droit de libre communication et de la liberté de parler, d’écrire et d’imprimer ; qu’il lui est également loisible, à ce titre, d’instituer des incriminations réprimant les abus de l’exercice de la liberté d’expression et de communication qui portent atteinte à l’ordre public et aux droits des tiers ; que, toutefois, la liberté d’expression et de communication est d’autant plus précieuse que son exercice est une condition de la démocratie et l’une des garanties du respect des autres droits et libertés ; que les atteintes portées à l’exercice de cette liberté doivent être nécessaires, adaptées et proportionnées à l’objectif poursuivi ;
6. Considérant qu’une disposition législative ayant pour objet de « reconnaître » un crime de génocide ne saurait, en elle-même, être revêtue de la portée normative qui s’attache à la loi ; que, toutefois, l’article 1er de la loi déférée réprime la contestation ou la minimisation de l’existence d’un ou plusieurs crimes de génocide « reconnus comme tels par la loi française » ; qu’en réprimant ainsi la contestation de l’existence et de la qualification juridique de crimes qu’il aurait lui-même reconnus et qualifiés comme tels, le législateur a porté une atteinte inconstitutionnelle à l’exercice de la liberté d’expression et de communication ; que, dès lors, et sans qu’il soit besoin d’examiner les autres griefs, l’article 1er de la loi déférée doit être déclaré contraire à la Constitution ; que son article 2, qui n’en est pas séparable, doit être également déclaré contraire à la Constitution,
[…] Negarea Holocaustului a fost dez-incriminată în Franța! […]
[…] Negarea Holocaustului a fost dez-incriminată în Franța! […]
[…] Negarea Holocaustului a fost dez-incriminată în Franța! […]
[…] http://www.ioncoja.ro/holocaust-in-romania/negarea-holocaustului-a-fost-dez-incriminata-in-franta-va… […]
Domnilor, mai devreme sau mai tarziu tot se fa face dreptate si se va spune adevarul. Prea a fost hiperbolizat acest asa-zis genocid antievreiesc in Romania. Intr-adevar, au existat actiuni si la noi dar mult mai putine si cu urmari mult mai mici decat cele din cel de-al III-lea REICH, Rusia Bolsevica sau Ungaria lui Horthy. Sa fim seriosi, in curand testamentul politic al lui Ion Antonescu se va adeveri iar statuile, busturile lui ca mare om politic si patriot isi vor gasi locul cu cinste in marile orase ale tarii, nu ascunse prin beciuri si acoperite cu giulgiu…
Da, suntem cam înapoiaţi!, cam mult înapoiaţi!! dar, se spune că, mai bine mai târziu, decât deloc… Victoria celor cu mintea clară din Franţa, este o arătare de direcţie care trebuie luată nu numai de români, dar mai mult de toate, aceeaşi atitudine trebuie luată de Germania, care a fost jefuită de jidani de sute de miliarde,
pentrucă Germania a fost, la sfârşitul războiului, dată pradă jidanilor ca să poată uşor să răspândească minciuna, cuvântului inventat de Elie Wiesel, pentru care minciună şi-a căpătat şi „premiul Nobel”!!!. De multe ori mă întreb: cum vor plăti jidanii, tot ce-au jupuit din întreaga europă, făcută scrum de anglo-americani şi, în 1952 să stabilească la faimoasa lor Casa Albă, ca preşedinte, pe cel mai mare criminal de război, care a avut la activul lui, mai mult de un milion de victime, prizonieri de război germani care au fost candamnaţi să moară de frig şi foame!!! Această bestie umană nu este altul decât „faimosul general Dwight D. Eisenhower”…Şi, pe timpul acela, americanii, încă erau patrioţi, şi nu-mi pot închipuii cum au căzut ei în această ruşine fără se ştie!!!. Acuma, nu mai contează că, încă din 2001 Ariel Saron a făcut declaraţia că: NOI JIDANII CONDUCEM
AMERICA ŞI AMERICANII O ŞTIE!!!. Probabil că într’o bună zi se vor deştepta şi ei…
Vasile Guian-Tamburus
Este tipic pentru român să facă ceva abia după ce face altul! Așa s-a întmplat de la lovitura de stat din 1989. Tot ce este occidental este bun, tot ce nu este occidental este detestabil. Românul se comportă maimuțărește. Nu are personalitate. Dacă nu se întâmpla evenimentul juridic francez românii nici nu știau de contestarea holocului. Sau dacă știau nu trebuia să se știe că știau. În azul în care se împute treaba românul nici usturoi n-a mâncat nici gura nu-i pute. El va numi această conduită diplomație, deșteptăciune sau înțelepciune creștină. Ce-i drept între atăția străinii parcă nici nu ai putea face altceva decât mătănii răsucite.
Nu mai trebuie asteptat.Un jurist bun sa formuleze un text de lege si petitia sa circule pentru strangerea de semnaturi.Sigur, este in interesul evreilor o astfel e lege si in Romania. Pedepsirea negarii H. este o aberatie juridica care nu poate sa nasca decat ura contra evreilor.
daca Academia Romana a organizat o sedinta pe tema negarii Holocaustului evreilor in Romania, cred ca urmatorul pas este ca Academia Romana sa trimita catre Guvernul Romaniei (si probabil si altor cancelarii acreditate in Romania, nu obligatoriu) un material bine documentat pentru propunerea de anulare a legilor de pedepsire a negarii Holocaustului. De altfel chiar Ministerul Justitiei si Barourile de Avocatura din Romania ar trebui sa faca acelasi lucru, deoarece aceasta lege este impotriva dreptului fundamental al liberei exprimari a opiniei.
Cititorii acestei note ar trebui sa-si exprime pararea macar aici.
Ati atins esentialul: O astfel de lege incalca dreptul fundamental la exprimarea opiniei. In consecinta, existenta unei astfel de legi anuleaza practic Conventia Europeana a Drepturilor Omului, la care au subscris toate statele europene si, evident, si-au asumat obligatia de a o respecta INTEGRAL.
Am mai spus-o: Atunci cand adoptam legi de acest gen, suntem la fel de ridicoli ca si atunci cand am aproba in Parlament Legea lui Arhimede, sau Teorema lui Pitagora, ori constanta lui Boltzmann.
si evreii sunt oameni deci si ei pot comite greseli.spun acest lucru deoarece dealungul anilor unii au exagerat numarul de victime din timpul ocupatiei germane.gm
Ţara noastră nu a fost sub ocupaţie germană.România a fost aliată a Germaniei pînă la 23 aug 1944 cînd a trădat-o şi a atacat-o pe la spate.Singurul om politic care şi-a salvat onoarea sa şi pe a ţării a fost Mareşalul Antonescu.În rest o şleahtă de trădători în frunte cu regele de atunci.
Evreii sînt oameni; de regulă oameni răi şi nerecunosacători.Ne acuză peste tot de holocaust deşi România nu a fost nicăieri măcar acuzată oficial necum condamnată.Actuala lege cu privire la holocaust este doar una din josniciile la care se pretează cei mai mulţi evrei.
Romania a fost sub ocupatie germana. Formal era aliata, real a fost impartita de stapana (nu aliata) Germanie catre Ungaria si Rusia. Halal asa aliat! Romania a fost silita sa atace Rusia pentru a-si putea recupera pamanturile inapoi. Germania a folosit Romania pentru rezervele de petrol (benzina necesara tancurilor si avioanelor) cat si pentru armata disponibila (era destul de importanta in acel context).
Cel care a fost silit sa gestioneze situatia a fost maresalul Antonescu, care s-a descurcat destul de bine, pastrand un echilibru bun in toate actiunile politice ale Romaniei (nu infantilul de rege Mihai). Restul de politicieni celebri de atunci (Maniu si compania) nu au facut decat sa latre, sa declame si sa adune averi.Romania nu a avut nici o sansa, situatia ei a fost hotarata din afara. Singurii care merita respect si respectarea memoriei sunt Antonescu si alti ofiteri romani de atunci (care l-au sprijinit si care au platit cu viata indrazneala de a tine Romania pe o linie de plutire – s-a incercat prin „instantele internationale” de atunci sa se incrimineze Romania si nu prea s-a putut)
Germania a tradat Romania (a impartit Romania catre Ungaria si Rusia pe cand era -OFICIAL- aliata noastra – se numeste asta tradare!!!!) asa ca Romania nu poate fi acuzata de nimeni si de nimic. Daca cineva insista ca Romania a tradat Germania, atunci ori este rauvoitor ori este tampit.
Thalex,
Germania nu are constitutie, are „Grundgesetz” ceea ce ar putea fi tradus ca Lege organica fundamentala. Juristi de drept international au cazut de mult de acord asupra acestui punct. Germania de fapt nu exista din punct de vedere al jurisdictiei internationale ca si stat. Este de fapt un fel de Germania S.A. sau Germania S.R.L. …
De aceea este asa cum ai mentionat chiar tu, „tara schizofreniei juridice”. Ei nu au de fapt legi, ci au un fel de regulamente de ordine interioara …
Regulamente de ordine interioara stabilite de catre marile puteri in 1949, Cele 4 mari puteri fiind cele care controlau in 1949 Germania.
Nu exista nici in ziua de astazi un document prin care sa se recunoasca existenta Germania ca si stat. Nici in ziua de astazi Germania nu a semnat un tratat de pace in urma celui de-al doilea razboi mondial.
In fapt nu exista in Germania legi constitutionale, deoarece in Germania nu exista Constitutie.
In ceea ce priveste rationamentul tau referitor la Franta, este ceva adevar in el, daca tinem cont de faptul ca un popor cu un trecut stralucitor precum cel francez, nu a cirtit deloc la ultimele alegeri, cind a fost pus sa aleaga intre doi presedinti evrei …
Eu am citit că nici unul dintre canditaţii la preşedinţia Franţei nu este mozaic.Sarkoszy are tată evreu convertit şi mamaă romano-catolică.
De cand admiti ca evreii nu mai sunt evrei pentru ca s-au convertit? Nu uita ca au un zid la care se duc anual si se roaga pentru „dezlegare la minciuni”.
Ori esti naiv ori…nu stiu ce sa cred
Decizia Curţii Constituţionale a Franţei datează din 28 febr. 2012 … Trebuie să-i pătrundem toate nuanţele şi să aflăm împrejurările, ca nu cumva unii să jubileze în mod inutil, adică degeaba. Faptul ESENŢIAL constă însă în aceea că Legea FABIUS-GAYSSOT cade sub incidenţa nulităţii, de vreme ce Curtea apreciază finalmente despre autorul numitei legi: „le législateur a porté une atteinte inconstitutionnelle à l’exercice de la liberté d’expression et de communication” … În rest, propun să-i lăsăm pe tovarăşii de la Wiesel să caute explicaţii, scuze sau motivaţii, doar au în cap un Nobelist. În rest, să observăm că Decizia Curţii Constituţionale a Franţei vine din partea unora – ţară, instituţie şi persoane – care SE RESPECTĂ şi, în mod sigur, este în deplină concordanţă cu Apelul faimos al istoricilor francezi din 12 dec. 2005 (semnat de Alain Decaux, Marc Ferro, Pierre Milza ş.a.). Iată avertismentul Apelului: „Istoria nu-i o religie. Istoricul nu acceptă nici o dogmă, nu respectă nici un lucru interzis, nu cunoaşte tabù-uri. El poate să deranjeze. Istoria nu este totuna cu morala. Istoricul nu are rolul de-a exalta ori de-a condamna, el explică. Istoria nu este sclava actualităţii. Istoricul nu aplică trecutului schemele ideologice contemporane şi nu introduce în evenimentele de odinioară sensibilitatea prezentului. Istoria nu-i totuna cu memoria. Istoricul, într-un demers ştiinţific, colecţionează amintirile oamenilor, le compară între ele, le confruntă cu documentele, cu obiectele, cu urmele existente, şi stabileşte faptele. Istoria ţine cont de memorie, dar nu se reduce la ea. Istoria nu este un domeniu juridic. Într-un stat liber, definirea adevărului istoric nu aparţine nici Parlamentului, nici autorităţii juridice. Politica Statului, chiar animat de cele mai bune intenţii, nu este politica istoriei”. Aşadar, citiţi şi recitiţi! Nu neglijaţi că, de peste 40 de ani, Wiesel şi ai săi, din motive de propagandă şi de bani, le-a rezervat multor indivizi de pe planetă o cumplită boală – holocaustita … Vine din trecutul întunecat, se instalează din senin şi pleacă fără explicaţii. Dar nu trebuie să ne intereseze CU CE şi CUM se vindecă? De la sine, cum a venit, aşa o să dispară … Numai că CINE, UNDE şi CÂND va plăti despăgubiri? Nu vă ascundeţi, inutil, tovarăşi holocaustişti!!!
A dictat, din Kremlin, Papa, zis şi KOBA
Off topic:
Domnule Coja, cred ca acest articol v-ar putea interesa:
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-14307773-romanii-sunt-predispusi-economiseasca-mai-putin-decat-alte-popoare-din-cauza-gramaticii-studiu.htm
O mare tampenie…gramaticala (ca sa fiu in ton). Una din cele mai interesante elucrubatii auzite sau, astfel spus, una din din cele mai idioate utopii. Nu as accepta asa ceva nici macar ca umor ebglezesc.
Faptul că se ridică interdicția stupidă privind examinarea critică a Tezei Holocaustului este spre binele evreilor în primul rând, oricât ar părea de ciudat! E limpede că suferințele evreiești din anii 1939-45 au fost exagerate cu grosolănie, atribuindu-li-se dimensiuni abdurde, paranoice, inacceptabile la cel mai sumar examen critic și de bun simț! Asta făcea ca atitudinea negaționistă să fie extrem de firească! Interdicția de a pune în discuție dimensiunile holocaustului a avut cel mai des acest efect: tendința de a respinge in corpore, întru totul, ideea de suferință evreiască!…
Prin ridicarea interdicției jenante pe care evrei nebuni și iresponsabili au impus-o în legislația occidentală, se creează condițiile unei abordări cumpătate a subiectului, în limitele adevărului și ale metodologiei cercetării istorice.
Se creează condițiile normalizării vieții pe planeta aceasta! Căci, nota bene, acuzația de holocaust punea în discuție condiția umană, nu era un blam adus numai germanilor, ci, în general, ființei umane! Iar în cele din urmă era o acuzație la adresa lui Dumnezeu! Este unul din motivele pentru care cred că următorul pas este ca evreii zănateci, evreii „holocaustuzanți”, să-și ceară iertare de la ceilalți evri și de la restul omenirii!…
Sunteti SIGUR că e asa?
De obicei, legile anti-„negationiste” sunt blindate: în Germania (tara schizofreniei juridice), de pildă, ele se bucurä chiar de statutul aiuritor de „exceptie dela constitutionalitate” – recunoastere implicitä a faptului că sunt pur si simplu NE-constitutionale si, ca atare, ILEGALE de drept.
Din câte îmi amintesc eu, decizia de acum un an a CC franceze la care se referă articolul a fost dată TOCMAI în sensul dorit de lobbyul evreiesc, anume pentru a nu perturba / pune în discutie pretinsa „unicitate” a „holocaustului” în contextul desbaterii cu privire la legea împotriva negării pogromului / valului de pogromuri împotriva armenilor (1894-1916) din Turcia, decizia CC franceze ducând pe cale de consecintă la anularea acelei legi.
NU POT fi „blindate”, decat in fata unor chiori ori sfertodocti. Nici un eveniment istoric nu se decide in nici un Parlament, ci adevarul gol golut se stabileste de catre istorici, in baza izvoarelor existente relativ la el. Numai niste cretinopati isi inchipuie ca stabilesc ei in Parlament ca apa este calda la 35 de grade.