NEADEVARURI, LEGENDE SI NASCOCIRI LEGATE DE HOLOCAUST. Holocaust misconceptions: The Germans manufactured soap from Jewish bodies

 

Celebrul “vânător de nazişti” , Simon Wiesenthal  publica în 1946  la Viena, în ziarul comunităţii evreieşti „Der Neue Weg”, informaţia că o sinistra uzină de săpun a funcţionat în Galiţia, în localitatea Belzec, şi că „din aprilie 1942 până în mai 1943, 900.000 (Nouă sute de mii) de evrei au fost utilizaţi ca materie primă în această uzină” şi că „după 1942, oamenii din Guvernămîntul general ştiau foarte bine ce însemna săpunul  inscriptionat RJF.

Lumea civilizată – continuă Simon Wiesenthal, nu-şi poate imagina bucuria pe care acest săpun o procura naziştilor din Guvernămîntul general şi soţiilor lor.

În fiecare bucată de săpun ei vedeau un evreu care fusese astfel împiedicat să devină un al doilea Freud, Ehrlich sau Einstein.” 

Cine putea să-l contrazică pe renumitul vânător  Simon Wiesenthal ?

Înfricoşătoarea legendă este prezentată cu sârg în presa românească şi în ziua de azi…

În 1993 la Târgovişte, rabinul şef din acea vreme, Moses Rozen şi prefectul de Dâmboviţa au organizat un ceremonial în amintirea oribilei crime naziste.

Din afirmaţiile, atât ale rabinul-şef cât şi ale prefectul a reieşit că românii s-au folosit de săpunul incriminat, ba chiar unii l-au folosit cu bucurie.

Revista Cultului Mozaic din primăvara lui 1993 a publicat pe prima pagină articole şi fotografii despre eveniment, prezentând faptele ca şi cum ar fi fost reale. Faptul s-a petrecut după zece ani de când în Occident falsul a fost dovedit. După doi ani am mers la Târgovişte şi am solicitat administratorului cimitirului să-mi arate locul unde era îngropat săpunul. Mi l-a arătat. Era un grilaj care înconjura un loc cu flori şi iarbă, iar la mijloc se afla o placă pe care scria cu litere româneşti, dar şi ebraice: „Aici zac victimele barbariei naziste, transformate în săpun. Rugaţi-vă pentru ele.”

 Dovada falsului nu a fost mediatizată aşa cum se procedase când fusese pus în circulaţie.

O publicaţie românească de atunci, sub semnătura lui Ion Longin Popescu a publicat un text care pleda pentru menţinerea falsei „legende”, de mult defunctă în Occident.

“La intrarea in cimitirul evreiesc din Sarata, pe partea dreapta, se afla un monument din piatra, sub forma unui pasari, idee sugerata de inciziile laterale sub forma unor aripi, terminat in parte de sus cu o portiune metalizata, simbolizind o torta.

Monumentul are pe frontispiciu o inscriptie in limbile romana si ebraica. Textul, desprins parca dintr-o alta lume, te copleseste prin mesajul sau:

“Aici zac evreii prefacuti in sapun de bestiile fasciste intre 1939-1944. In amintirea lor infratiti-va popoare in lupta pentru o lume noua”…

Vigdar Hari, presedintele Comunitatii Evreiesti din Bacau: “N-as putea sa va spun nici cind a fost ridicat si nici de catre cine acel monument”…

Eugen Sendrea, expert in patrimoniu: “Monumentul a fost ridicat in anul 1953, in memoria victimelor fascismului. In fisele din 23 mai 1963 era considerat monument istoric.

In noua lista a monumentelor din 1977, nu a fost inclus, deoarece existau incertitudini, conducatorul comunitatii evreiesti de atunci, Aizerman, precizind la un moment dat ca nu detine dovezi concrete ca acolo ar fi ramasite umane.Insa zvonul este ca sub monument sunt depozitate opt lazi cu sapun facut din cadavrele evreilor” (Ziarul de Iaşi – 21.01.2003)

 

Cutremurător: Evreii prefăcuţi în săpun la Auschwitz, abandonaţi între buruieni:

“Nici măcar locul unde a fost îngropată o bucată de săpun fabricată din trupurile evreilor omorâţi în lagărele de exterminare naziste de la Auschwitz şi Dachau nu este îngrijit. Pe placa monumentului , din cauza ierburilor, cu greu se citeşte cutremurătorul mesaj: „Aici sunt îngropate victimile barbariei naziste, omorâte şi prefăcute în săpun.Rugaţi-vă pentru dânşii”! (Adevărul – 1 iulie 2011).

“Un zid masiv si inalt de piatra apara ramasitele comunitatii evreiesti, atat de numeroase, in Sighet, inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Aici se pot gasi cripte si morminte ale rabinilor care au slujit in oras. Una din cele mai importante monumente din cimitir este „Monumentul sapunului”, in memoria celor exterminati in lagarele naziste. (Gazeta de Maramures – 26 Iulie 2010)

“Ne-a arătat monumentul, (din Piteşti n.a.) pe care scria: „Trupurile fraţilor noştri evrei, exterminaţi în lagăre de concentrare şi în camere de gazare de către fiarele fasciste, au fost transformate în săpun (Rein Judisches Fett). Am reînhumat acest săpun, rămăşiţele sfinţilor noştri martiri, astăzi 22 august 1975“.

Fiecare clipă trăită în lăcaşul morţii şi al durerii l-a marcat pe dl Emeric Rosenberg pentru toată viaţa.” (Amos News – 14-10-2004).

 

Câtă suferinţă, câte lacrimi, câtă grăsime, toate îngropate sub lespezile reci ale acestor monumente ! Doar gândind la asemenea atrocităţi te face să te cutremuri de cruzimea poporului german !

 

 

s2

Evreul Lucian Zeev Herşcovici  spune  în  ACUM.TV :

“Istoria săpunului R. I. F. este ciudată (cum ciudată, face parte din probele Holocaustului, nu ? n.a.). În timpul Holocaustului şi al celui de al doilea război mondial, ca şi după aceea, acest săpun a căpătat un aspect special (nu cumva profitabil pentru evrei ? n.a.): s-a afirmat că ar fi fost făcut din grăsime umană, respectiv din grăsimea evreilor ucişi în lagărele morţii naziste.

Crima nazistă nu s-ar fi limitat la omorârea ăn masă a evreilor, ci ar fi fost urmată de profanarea cadavrelor şi folosirea lor pentru producerea de săpun pe scară industrială. Acest săpun ar fi fost numit R. I. F., respectiv R. J. F. (Rein Juedisches Fett, în traducere: Grăsime evreiască pură).

Ulterior însă, s-a dovedit că iniţialele R.J.F. reprezentau o confuzie a iniţialelor R.I.F., al căror sens era Reichsstelle fuer Industrielle Fettversorgung (Autoritate de stat pentru aprovizionare cu grăsime industrială)…

Printre istoricii israelieni şi evrei care au demonstrat că este vorba despre un mit (nu minciună odioasă? n.a.), putem cita numele unor specialişti de vază în domeniul Holocaustului, precum Iehuda Bauer, Gitta Sereny, Walter Zeev Laquer, Deborah Lipstadt, Shmuel Krakowsky, Raul Hilberg.

O analiză ADN  facută de un laborator al Universităţii din Tel Aviv la cerea Institutului Yad Vashem din Ierusalim a demonstrat că acest săpun nu conţine nici un fel de grăsime.

Datorită războiului s-a creat o lipsă de grăsimi industriale. Urmarea a fost trecerea producţiei de săpun sub controlul statului. Denumita R. I. F., aceste iniţiale au fost imprimate pe fiecare bucată de săpun din această categorie. Acest săpun era de calitate inferioară şi a început să fie distribuit în lagăre, precum şi în ghetouri. (la ce mai folosea săpunul, dacă evreii urmau să fie exterminaţi ? n.a.)

Cert este că acest zvon a ajuns la urechea lui Heinrich Himmler, şeful S.S.-ului. Faptul nu i-a plăcut lui Himmler, deoarece însemna profanare de cadavre. (Hopa, pe asasin îl interesa profanarea ? n.a.) Prin urmare, el a ordonat arderea cadavrelor sau îngroparea lor imediată…

Unele depoziţii la Tribunalul Internaţional de la Nuernberg au afirmat existenţa unor asemenea fabrici. Unul dintre martori, Sigmund Mazur, a afirmat că grăsimi umane necesare producţiei de săpun ar fi fost separate de oase în cadrul Institutului Anatomic din Danzig. Ulterior însă, s-a constatat că nu putea fi vorba despre producerea de grăsimi în cantitaţi industriale, necesare producţiei de săpun.

Totuşi, unii intelectuali şi oameni politici au crezut (şi mediatizat în toată mass-media n.a.) în veridicitate faptului, fără a-l verifica, fără a fi istorici. Printre aceştia menţionăm pe scriitorul Ilya Ehrenburg si pe vânătorul de nazişti şi scriitorul Simon Wiesenthal.

Un prieten, istoricul Shimon Rubinstein, originar din Bârlad, mi-a povestit că tatăl lui a fost chemat la comunitatea evreiască din oraş, împreună cu alţi evrei, să cumpere săpun RIF. Comunitatea cumpărase întreaga cantitate aflată la un magazin din oraş, pentru ca acel săpun să nu fie folosit, pentru a nu fi profanată memoria evreilor ucişi.

Atunci când a venit acasă, a pus săpunul deoparte, afirmând că este săpun sfânt, făcut din evrei şi nimeni nu are voie să se atingă de el. După câţiva ani, probabil în 1946, săpunul a fost înmormântat la cimitirul evreiesc din oraş. De fapt, prima înmormântare a săpunului RIF în România a avut loc la Fălticeni. Au urmat alte asemenea înmormântări, ceremoniale, în alte oraşe. Îmi amintesc monumentul săpunului RIF de la cimitirul evreiesc din Galaţi, chiar la intrarea cimitirului… Un mit istoric…” (ACUM TV – 19.07.2009)

Un mit istoric ? Nu.  O minciună ordinară care nu a fost niciodată recunoscută de cercetătorul holocaustolog Elie Wiesel, Radu Ioanid şi comisiile lor ! O fetidă minciună pentru care nu şi-au cerut scuze omenirii niciodată !