Ne va salva definitiv creștinismul ?

CD

OARE DE DATA ASTA CRESTINISMUL NE VA SALVA DEFINITIV?
De CD

In 325 Impăratul Constantin a declarat Crestinismul ca religie acceptată a Imperiului Roman, salvand sute de vieti ale mucenicilor care se jertfeau pentru credinta lor in Hristos. Romanii au fost la inceput intrigati si impresionati de stoicismul si spiritul de sacrificiu al crestinilor, bănuind că credinta crestină este cea care le dă o anumită tarie de caracter credinciosilor, o calitate rar, extrem de rar intalnită la acea vreme in imperiu.

Romanii au avut astfel ocazia sa cunoască Crestinismul si eventual să-l incerce. Desi au admirat virtutile crestinilor nu au vrut să-si piarda confortul interior si să devina si ei crestini virtuosi, vremurile erau destul de tulburi si o aliniere morală a societatii era o necesitate ce ar fi putut salva imperiul.

Chiar dacă creștinismul a fost adoptat ca religie susținută de stat în anul 381 d.Hr., vechile obiceiuri mor greu și acum elita romană și-a adaptat pur și simplu riturile și ritualurile păgâne în burdufuri noi,creștine, lecțiile lui Hristos nu erau neapărat prioritare chiar și pentru mulți dintre convertiții romani din populația generală, care au preferat confortul și stabilitatea personală față de mesajul superior al iubirii pe Dumnezeu și al iubirii semenului tău așa cum te iubești pe tine însuți descris de Hristos.

Cu un buget care era de multă vreme dependent de prada și de munca sclavilor de la popoarele supuse ale imperiului Imperiul Roman abia mai gafaia. Clasa guvernantă, liderii militari și managerii administrativi se îngrămăseră cu toții într-un sistem corupt de guvernare care se îngrășase in letargie și aroganță de-a lungul secolelor.

Odată cu moartea lui Teodosie în 395 d.Hr., orice rămășiță de influență stabilizatoare în Imperiul Roman dispăruse, iar forțele dezorganizate și indisciplinate ale Romei au devenit din ce în ce mai incapabile să organizeze vreo rezistență la atacurile tot mai mari ale lui Alaric, conducătorul vizigoților. După moartea lui Teodosie, Imperiul Roman a fost împărțit în segmente estice și vestice, vestul fiind cel mai puțin gestionabil.

Studiul sociologic al perioadei decaderii Imperiului Roman poate avea o aplicație în diagnosticarea crizei sistemice de astăzi, ca și acum 1600 de ani.
Al treilea război punic cu Cartagina a fost un moment asemănător cu alegerea pe care a făcut-o elita americană de a se lansa în războiul din Vietnam, iar uciderea lui Cicero are la baza aceeași decizie pe care aceeași elită a luat-o de a păstra tăcerea și de a acoperi adevărul despre uciderea lui John Kennedy în 1963.

În timpul acestui război, Cartagina, aliatul loial al Romei, a fost ținta distrugerii totale, când navele romane au sosit pe coastele Libiei de astăzi în 149 î.Hr. Generalul Romei Scipio Aemilianus avea de îndeplinit o misiune care a fost imortalizată în cuvintele sale „Carthage delenda est”… Cartagina trebuie distrusă.
De asemenea, dacă mergem mai mult inapoi in istorie mai găsim si alte exemple ca prăbușirea Imperiului Atenian dupa uciderea judiciară a lui Socrate în 399 î.Hr. și inclestarea ei in războaiele cu Liga Deliană în secolul al V-lea î.Hr.

Augustin de Hippo scrie: „După distrugerea Cartaginei și înainte de venirea lui Hristos, degradarea moralității tradiționale a încetat să fie un declin treptat și a devenit o goană torenţială”.
Augustin subliniază că „dacă valorile învățăturii lui Hristos ar fi fost practicate mai degrabă decât licența, Roma ar fi prosperă. Dar acum există disperare și chiar și adevărații creștini trebuie să se supună pentru a îndura răutatea unui stat complet corupt și, prin acea răbdare, să-și câștige un loc de glorie în acea adunare sfântă și maiestuoasă, așa cum o numim pentru Comunitatea Cerească a cărei lege este Voia lui Dumnezeu”.

Aici este important de notat că Augustin nu spune că Roma trebuia să se convertească la creștinism pentru a fi mântuită, pentru că Roma a făcut exact asta și nu a fost totusi mântuită.
Mai important decât a fi pur și simplu creștin doar cu numele, Augustin arată clar că Roma s-ar fi putut răscumpăra chiar înainte de a se naște Hristos, urmând Valorile Universale conținute si în învățăturile lui Hristos, atât la nivel individual, cât și la nivel guvernamental mai larg.

In cartea sa “Orașul lui Dumnezeu” Augustin a încercat să facă ceea ce Platon a expus în opera vietii sale dar în special in “Republica” sa, publicată în 375 î.Hr. și de asemenea, ceea ce a făcut si Cicero în “De Republica” publicată în 64 î.Hr. Cicero, în marea sa lucrare de filozofie politică și juridică, “De Republica”, a definit o comunitate ca: „un ansamblu de o anumită mărime unde cetătenii sunt asociati unul cu celălalt printr-un acord asupra dreptului (ius) și a comunității de interese”.

În ambele cazuri, marii filozofi si omul de stat și-au expus soluțiile la alunecarea națiunilor lor în imperiu. Toți trei au remarcat că ori de câte ori societățile cad în decadență pe care o presupune imperiul, dragostea de înțelepciune este înlocuită de hedonism și de alte plăceri efemere.
Dragostea de celălalt este înlocuită cu iubirea de sine și considerațiile privind bunăstarea întregii comunități sunt reduse la bunăstarea individului membru cu puterea de a-și impune voința maselor.

De ce are nevoie o societate ca să se elibereze de colapsurile ciclice pe care o astfel de societate coruptă este destinată să se confrunte?
Soluția oferită de Platon, Cicero și Augustin echivalează cu simpla recunoaștere a faptului că guvernul există pentru a promova fericirea unui popor. Acest concept simplu este mult mai profund decât pare.

Augustin scrie „Dacă Platon spune că înțeleptul este omul care îl imită, îl cunoaște și îl iubește pe Dumnezeu și că participarea la această Dumnezeire îi aduce omului fericire, de ce este nevoie să-i examinăm pe ceilalți filozofi?
Platon a definit Binele Suveran ca fiind viața conformă cu virtutea și a declarat că acest lucru este posibil numai pentru cel care cunoștea pe Dumnezeu și care s-a străduit să-l imite; aceasta a fost singura condiție a fericirii.”

Platon, Cicero și Augustin ridică conceptul împreună cu gânditorii de mai târziu precum Thomas More și Erasmus, la un standard de plăcere spirituală conținută în căutarea, dobândirea și împărtășirea adevărului, înțelepciunea.

Augustin mai notează: „în toate cazurile în care iubirea este dăruită pe bună dreptate, iubirea este ea însăși iubită și mai mult. Căci suntem îndreptăţiţi să numim un om bun nu doar pentru că ştie ce este bine, ci pentru că iubeşte pe cel Bun.”

Cu animozitatea împotriva evreilor ajungând la o nouă frenezie în ultimii ani starnită în mare măsură de comportamentul criminal al multor sociopati sionişti imbataţi de sloganul „Oameni Aleşi”, este util să apreciem incredibila intervenţie a lui Augustin pentru a opri violenţa anti-evreiască în zilele lui.

Augustin a creat un argument juridic numit „Doctrina Martorului”, care a subliniat mandatul de a-i proteja pe evrei, deoarece însăși existența lor și existența scripturii lor, care este vechiul testament al creștinilor a dovedit valabilitatea vieții și misiunii lui Hristos.

Dar desi ei au fost salvati si alungati de sute de ori in cele două milenii de cand ei bantuie pe această planetă, ei nu au incetat sa aibă acelasi caracter criminal si dispret pentru celelate natii si etnii si total dezinteres in prezervarea planetei.
Da, ei nu trebuiesc distrusi de pe această planetă, ci doar izolati si eliminati din viata socială unde sunt necesare virtuti incontestabile pentru a convietui cu demnitate. De data asta evreii, care stiu ca nu pot trai intr-un environment al cinstei si onoarei unde parazitismul nu numai ca nu este apreciat dar este aspru pedepsit, trebuie să se separe ei insisi, să-si gaseasca teritoiul care să-i incapă si conlocuitorii care să-i accepte.

Fiecare tară trebuie să-si configureze legislatia de asa natură incat să inlature orice incercare de infiltrare a elementelor parazitare in intreaga societate nu numai in radurile organelor administrative de stat, asa cum au facut-o in trecut, dar si in randul societatii in general.

Așa cum redescoperirea și aplicarea principiilor confucianiste au animat renașterea dinastiei Tang a Drumului Mătăsii și unificarea pământului împărțit în 680 d.Hr., la fel a făcut și redescoperirea lui Platon prin mișcarea creștină, augustiniană ce a sădit semințele pentru reunificarea Europei sub regele franc Pepin cel Mic și fiul său Carol cel Mare, care au pus capăt epocii statelor în război ale Europei și au înființat Imperiul Carolingian.

Urmand aceleasi principii etice putem să redefinim teritoriile in limitele istorice, să creiem aliante sincere si durabile printr-o diplomatie a principiilor si a datinei nationale si să apartinem cu mandrie unui nou teritoriu: EurAsia.

Carol cel Mare a făcut o manevră de inaltă diplomatie pentru a evita războiul cu Bizanțul în 801 d.Hr cerand mana împărătesei Irina a Atenei în căsătorie. Faptul că Irene a acceptat oferta în acel moment prezintă mintea unei impărătese cu un simt acut al istoriei si cu un simț incredibil al intelegerii posibilităților unei lumi unite cu toate civilizațiile majore sub o alianță ecumetică de cooperare.

Ar fi putut creștinismul să se reunească sub o politică de cooperare atât cu el însuși, cât și cu diversele civilizații care il înconjoară, în loc să se îmbarce într-o nouă eră a balcanizării în interior și a războaielor inter-civilizaționale în afară?
Din păcate, odată cu lovitura de stat care a răsturnat-o pe Irene în 802, astfel de posibilitati au fost distruse și lumea nu a putut să aibe un răspuns la astfel de întrebări.

Dar iată, acum fără impărati si impăratese idea Eurasianismului este mai vehiculată decat oricand trecand peste obstacolele cenzurii occidentale, cenzură ce se propagă de la Brussels spre periferia Uniunii Europene ca pe timpul Uniunii Sovietice.
Dacă ați ajuns până aici și nu vedeți încă niciuna dintre cheile mântuirii societății noastre actuale în contextul doctrinei unipolare: “Pax Americana”, atunci trebuie să incercati calea propusă de alianța multipolară în creștere și a renașterii morale confucianiste care animă Noul Drum al Mătăsii ce strabate acum aproape toate continentele, fără a uita insă că Credinta Noastră crestină ne ajută să-l indentificam pe cel bun si să-l iubim.

Atlanta 10/30 2023