Un răspuns la o întrebare nu tocmai retorică
M-am întrebat zilele-acestea, ca pedagog scăpat (slavă Domnului!) din chingile administrative ale profesiei cum aş fi procedat în anul şcolar 2020-2021 luînd cunoştinţă de regulamentul decis de guvernanţi.
Dacă nu-mi propun aici doar un simplu exerciţiu retoric (în limbaj colocvial aceasta ar însemna că nu vreau doar să mă amestec unde nu-mi fierbe oala ori numai să scriu ca să mă aflu-n treabă), ci răspund la această întrebare şi-mi fac publice opiniile este fiindcă fac (încă) parte dintre românii cărora chiar le pasă*. Înadins aleg chiar din introducere subliniind apăsat sintagma frecvent utilizată în anumite reclame şi în frazeologia oficială expusă maselor în „marea presă“ (televiziunea „publică“, radioul „public“, ziarele și revistele guvernamentale etc.), căci mai existăm și noi, cei cîteva milioane de locuitori ai României, ignorați și chiar disprețuiți de oficialități (unele chiar zeloase precum activiștii de odinioară!). E necesar să nuanțez: în general tăcuți, oamenilor ca mine nu le este indiferent în ce direcție e împinsă țara, dar se simt prea mici, se lasă pradă deznădejdii ori – în special cei mai tineri – își iau lumea-n cap, devin cum îi numesc eu înstrăinații noștri, majoritatea dintre ei foarte dragi – fii și fiice, nepoți, rude mai îndepărtate, prieteni, cunoscuți… E un complex al neputinței frizînd inacțiunea din ceea ce am numit altundeva teoria drobului de sare (v. Ion Creangă, „Prostia omenească”) întreținut cu abilitate diabolică de toate guvernările înșirate din 1990 pînă-n prezent.
Spre documentare, am citit, adeseori crucindu-mă, articole referitoare la regulile care se vor impuse în şcoli în condiţiile create de viroza atipică dubios prelungită după un scenariu global evident (cei care nu vor să-și bată capul creadă mai departe în coincidenţe şi hazard!). Am reţinut și cîteva opinii raționale, de bun simț (cf. jurnalistul Ion Cristoiu pe blogul său ori actrița Carmen Tănase https://www.antena3.ro/actualitate/carmen-tanase-aparitia-virusului-este-un-plan-bine-pus-la-punct-iar-copiii-sunt-tinta-581116.html?fbclid=IwAR39zrjKrq9YWSsqPqjmWiduOaLXPkU0LeC4A4sWkNvaEm-PZJirOMyAiFU).
Ca om dedicat Şcolii de aproape patru decenii, supunîndu-mă în primul rînd regulilor clar formulate, potrivit evangheliştilor şi apostolilor, de Fiul Tatălui Ceresc, Creatorul celor văzute şi nevăzute, ca intelectual format în respectul adevărului istoric şi aflat la picioarele tronului Împărătesei noastre Limba Română, declar că aş fi refuzat, cu orice risc, intrarea în clasă în condițiile considerate „normale“ de oamenii aflați la putere.
Am argumentat** și voi mai argumenta în alte articole de ce purtatul măștii e nu numai caraghios și inutil, ci chiar dăunător. Aici voi înșira numai cîteva argumente de specialitate.
Elementare norme și practici pedagogice atestă rolul fundamental al comunicării profesor-elevi. Or, actul omenesc al schimbului de informații, de idei, de sentimente presupune, alături de comunicarea verbală, atît comunicarea nonverbală (gestică, MIMICĂ etc.) cît și aceea paraverbală (dresul vocii, TUȘITUL intenționat-semnificativ etc.). Există o anume conduită a profesorului în clasă ce aduce vag cu jocul actoricesc de pe scenă. Vrînd să-și influențeze special adresanții, și profesorul și actorul recurg la mijloace eficiente psihologic. În pedagogie, spre exemplu, s-a renunțat demult la bătaia cu nuiaua la palmă, la așezatul la colț în genunchi pe coji de nucă, la trasul de urechi ș.a.m.d. Sînt depășite chiar și banalele pînă mai ieri urlete, bătăi cu rigla în bancă ori în catedră etc. pentru a readuce liniștea sau ordinea. Însă, conform noului regulament, demersul pedagogic alunecă în grotesc și derizoriu prin mascarea fețelor elevilor, educatorilor, învățătorilor și profesorilor impusă de guvernanți la sugestia unor medici care se leagănă cu iluzia că pot transforma toată lumea dacă nu într-o monstruoasă, planetară sală de operație deschisă tuturor experiențelor posibile asupra unor „pacienți“ anesteziați de groaza morții iminente, măcar într-un grandios, uriaș spital – idee, recunosc, întrecînd cu mult imaginația marilor satrapi ai lumii Marx, Lenin, Stalin ori Hitler. Alterarea vocilor, eliminarea zîmbetelor și a celorlalte elemente omenești de pe chipuri prăbușește Școala într-un coşmar cretinoid cu grele şi previzibile urmări psiho-sociale. Ce altceva decît joacă de copii erau pedepsele corporale enumerate de mine mai înainte de „pedagogi“ gen domnu᾽ Vucea ori „metoadele“ didactice ale unui Marius Chicoș Rostogan, în comparație cu ceea li ce se pregătește astăzi copiilor lumii deraiate în care am ajuns să ne minunăm că trăim?!
Cu o seninătate pe care aș numi-o cu blîndețe cinică „responsabilii“ români însărcinați să execute un asemenea scenariu global declarau deunăzi:
„Copiii se vor obișnui repede cu măștile“ (Iohannis); „E clar că la început va fi greu. Nu vrei să porți mască? Ieși afară din clasă! […] Va conta foarte mult ce a auzit copilul de la anturajul lui. Dacă elevul a fost expus o perioadă negației și a auzit că totul e o glumă, masca e glumă și nu trebuie să o porți, poate că la început va fi mai greu la școală, dar aici trebuie impuse niște reguli clare. Copiii trebuie să simtă că la școală trebuie respectate regulile“. (Arafat).
Mă abțin de la alte comentarii, îndemnîndu-mi, ca de obicei, cititorii la intensificarea rugăciunilor pentru întoarcerea la Hristos măcar a conducătorilor noștri și pentru grabnica luminare a minților și despietrirea inimilor tuturor!
Note:
* Dacă nu mi-ar fi păsat, nu m-aș fi numărat nici printre cetăţenii care au făcut față și, grație milei divine, au supravieţuit în pieţe şi pe străzi asalturilor scutierilor, militarilor şi securiştilor mobilizați în 21 decembrie 1989 şi-n lunile următoare, inclusiv la mineriade; nici printre susţinătorii Proclamaţiei de la Timişoara; nici printre cei care n-au girat niciodată prin votul lor pe urmaşii la putere ai comuniştilor, indiferent cum şi-au camuflat ei lozincard-partinic intenţiile; în fine, spre a nu lungi prea mult nota argumentativ-explicativă de faţă, mai adaug că, dacă nu mi-ar fi păsat, nu m-aș fi numărat printre participanţii activi la adunarea semnăturilor pro familie în vederea referendumului boicotat şi dispreţuit de actuala putere.
Doamna profesoara, permiteti sa va corectez. Conducatorii nostri nu trebuie sa se intoarca la Hristos, ei trebuie sa-l descopere pe Mintuitorul nostru. Majoritatea conducatorilor nostri nu mai sunt crestini ortodocsi deci nu-l cunosc pe Fiul lui Dumnezeu. Avem printre ei f.f. multi eretici si citiva alde Ali Baba Arafat.
Cand romanii au ales Capitalismul ei stiau apriori ca este mai bun decat Socialismul, dar nau verificat cum e situatia cu grija fata de om.
Capitalismul Liberalist/progresiv actual are gija de un singur om, cel puternic in stare sa-i elimine din calea lui pe ceilalti – egocentrism, egoism exacerbat
Dau mai jos o traducere a unui articol din Guardian, care reflecta perfect realitatile din Capitalism acum la nivelul pandemiei.
Vechea rutină: „Nimeni nu ar fi putut să știe”
Thomas S. Harrington
https://off-guardian.org/2020/08/22/are-you-ready-for-the-no-one-could-have-known-routine
Sunteti gata pentru o altă reluare a vechii rutini „nimeni nu ar fi putut sa știe”, rutină ce a fost făcută celebră de către toți Liberalii auto-proclamati, care au mers cu nerușinare, împreună cu Neo-Conii pe aceiasi planificată minciună si au sprijinit distrugerea din Orientul Mijlociu aproape două decenii în urmă?
Ca și cum “nimeni nu ar fi putut ști” că, prin închiderea/izolarea vieții noastre, așa cum o știm si prin concentrarea obsesivă a comunicatiilor pe un virus, care afectează in cea mai mare parte pe varstnici, (ceea ce este totusi un număr relativ mic de oameni la sfârșitul vieții lor) ne-ar putea cauza:
1. Devastarea economică și, prin urmare, decese în exces, sinucideri, divorțuri depresii într-un număr mult mai mare de victime decât cele ucise de virus.
2. O unitate de vânzare cu amănuntul online deja monopolistă și de ruinare, cu avantaje competitive în ceea ce privește rezervele de capital și cota de piață, ceea ce va face practic imposibilă în orice moment în viitorul apropiat sau mediu pentru întreprinderile mici și chiar si mijlocii din lume să ajungă vreodată la nivelul avut inainte de criza provocata.
Și că acest lucru va arunca sectoare uriașe ale economiei mondiale într-o ruină asemănătoare șerbiei, cu tot ceea ce acest lucru prevestește în termeni de moarte suplimentară și suferință umană.
3. Mult crescuta mizerie și nenumărate decese suplimentare în așa-numita comunitata domestica, în care mulți oamenii, pe bună dreptate sau în mod greșit, depind de modelele de consum relativ noi, casnicele si pensionarii.
4. Distrugerea a o mare parte din ceea ce a fost atractiv despre viața urbană așa o știm și să conducă la un colaps imobiliar de proporții extraordinare, transformând chiar și orașele noastre cele mai reprezentative in rezervoare de crima bantuite de disperati si drogatici.
5. Că forța de stat și administrațiile locale, deja luptand incă înainte de criză, fiind in imposibilitatea de a mai lua bani de la FEDERALI, sa reducă bugetele lor sociale deja insuficiente într-un moment în care alegătorii au nevoie de aceste servicii mai mult decât oricând.
6. Fortarea spre monitorizare a vieții noastre, deja intolerabilă pentru oricine si încă agățându-se de amintiri de libertate în lumea de dinainte de 11 septembrie 2001, până la punctul în care majoritatea oamenilor nu vor mai înțelege ceea cea fost intimitatea sau demnitatea simplă de a fi lăsat în pace.
7. Siajul de o generație de copii fricosi și neîncrezători unii in alții și pentru a vedea îndoială in orice „pentru a se menține în siguranță”, (indiferent cât de empiric si dubioasă este amenințarea reală), mai degrabă decât urmarirea cu curaj a bucuriei și plenitudinii umane, ca obiectiv cheie în viață.
De asemenea, nu ni se va spune, fără îndoială, că nimeni nu și-ar fi putut imagina sau cunoaște la momentul respectiv:
– Că guvernele fac adesea politică pe baza informațiilor pe care le știu a fi în mare măsură nefondate sau flagrant false.
Pentru că ei știu (Karl Rove vărsat fasolea în celebrul său interviu cu Ron Susskind) că, până în momentul în care puținii cercetători conștiincioși ce au mai ramas pe acolo, ajung în punctual de a demitiza poveștile inițiale ale mass-mediei, structurile favorabile guvernului paralel pe baza de narațiune falsă va “normaliza” situatia și, astfel, să nu fie în nici un pericol de a fi demontate minciunile lor.
– Că instituțiile noastre de învățământ, eșuând deja lamentabil în sarcina democratică esențială de educare a tinerilor să se angajeze într-un conflict productiv cu cei ale căror idei sunt diferite de ale lor, va promova doar în continuare dezumanizarea „celuilalt” prin dependența tot mai mare de practicile dezîntruchipate ale învățării la distanță.
Și că acest lucru, la rândul său, va încuraja doar creșterea în continuare a „criminalitatii, abordarea „fata in față” cu idei noi și provocatoare vor devein periculoase.
– Că în continuare fomenting înstrăinat și alienarea practicilor educaționale menționate mai sus va face decât este mai ușor decât este deja pentru oligarhii noștri de a spori nivelurile lor deja obscene de control asupra vieții noastre de zi cu zi și destinele pe termen lung, prin tactica de dividere și de reguli nenaturale.
Potrivit Institutului pentru Democrație și Asistență Electorală (IDEA), două treimi din alegerile programate să aibă loc din februarie au fost amânate din cauza COVID. Și că acest lucru face mult pentru a obișnui cetățenii și populațiile la ideea că unul dintre puținele lor drepturi democratice rămase pot fi, în esență, luate pe baza capriciilor birocratice, creând un periculos „nou normal”, care favorizează în mod evident interesele centrelor de putere stabilite.
– Faptul că Suedia și alte țări au dezvoltat modalități mult mai proporționale, de flexibilitate culturala și proband capacitatea demnă de a trăi în siguranță și mult mai pe deplin cu virusul.
– Că Anthony Fauci are o tendință bine documentată pentru a vedea fiecare problemă de sănătate ca fiind conjugabilă la soluții farmaceutice scumpe (unii ar putea numi asta chiar corupție), chiar și atunci când alte terapii mai puțin intruzive, mai puțin costisitoare, și la fel de eficiente sunt disponibile.
– Că istoria recentă a utilizării vaccinurilor pentru a lupta împotriva infecțiilor respiratorii a fost ineficientă si chiar grotesc de contraproductivă.
– Că în prima jumătate a secolului al XX-lea boala infecțioasă a poliomielitei a fost un pericol constant, culminând în 1952 cu un tribut devastator de 3.145 de decese și 21.269 de cazuri de paralizie într-o populație americană de 162.000.000, aproape toate victimele fiind copii și adulți tineri. Pericolul pentru populația sub 24 de ani (aproximativ 34 de milioane) de a fi infectată (.169%) paralizat (.044%) sau uciși (.0092%) depaseste cu mult în procente și, evident, severitatea COVID-ului. Și totuși nu s-a vorbit de închiderea școlilor, de liceu anulat, de colegiu și de activitati sportive profesioniste sau, inutil să mai spunem, de închiderea sau mascarea întregii societăți.
– Că lumea a pierdut aproximativ 1,1 milioane de oameni în epidemia de gripă din Asia 1957-1958 (mai mult decât numărul actual COVID de 760.000), cu aproximativ 116.000 în SUA (.064% din populație) și lumea în mod similar nu sa oprit.
– Că gripa din Hong Kong din 1968-1969 a ucis între 1 și 4 milioane la nivel mondial și aproximativ 100.000 în SUA (.048% din populație) și că viața în mod similar nu a fost oprită.
Într-adevăr, festivalul de la Woodstock, cu peste 400 000 de participanti a avut loc în mijlocul gripei.
– Că deciziile de a merge mai departe cu viața în toate aceste cazuri nu au fost, probabil, rezultatul, așa cum unii astăzi ar putea fi tentați sa sugereze, de o lipsă de cunoștințe științifice sau preocupare mai mică pentru valoarea vieții, ci mai degrabă o înțelegere mai profunda în capetele mai istoric-ganditoare din acel moment, că riscul este întotdeauna parte a vieții și că încercările agresive de a elimina această realitate umană dintre cele mai omniprezente poate duce adesea la consecințe mult mai grave si nedorite.
– Că au existat mulți oameni de știință de prestigiu, inclusiv câștigătorii premiului Nobel, care ne-au spus încă din luna martie că acest virus s-ar comporta în măsură mai mare sau mai mică la fel ca toți virușii de gripa înainte de a dispărea. Și, prin urmare, cel mai bun mod de a face fata situatiei este de a lăsa să-și ducă cursul, în timp ce se trece la protejarea celor mai vulnerabili oameni din societate și permițând la toți ceilalți să-și trăiască viața.
– Că platformele de informare semnificative media au interzis sau au marginalizat opiniile acestor oameni de știință de mare prestigiu, în timp ce circulă agresiv cuvintele unor glumeți ca Neil Ferguson de la Imperial College, ale căror predicții stupide și alarmiste ale mortalității COVID (cea mai recentă dintr-o carieră plină de predicții stupide și alarmiste, dar nu întâmplător, prietenoase cu industria farmaceutică), le-au dat politicienilor pretextul pentru a pune în mișcare poate cel mai agresiv experiment în inginerie socială din istoria lumii.
– Că, la fel nivelurile mortalității cauzate de virus au scăzut rapid la sfârșitul primăverii și începutul verii anului 2020, ridicând astfel speranța pentru o revenire atât de necesară la normalitate, a existat tendinta în mass-media majoră de a tece de la un discurs echilibrat, obiectiv, logic și lăudabil de aplatizare a curbei la unul centrat pe absurd utopic, pe exagerari și nu din coincidență orientate spre vaccin in scopul de a crea noi cazuri de vaccinare.
Faptul că mass-media se concentrează îngust și obsesiv pe creșterea de „cazuri”, atunci când peste 99% dintre ele sunt complet in afara oricarui pericol, a fost savarsit un malpraxis jurnalistic de cea mai înaltă gravitate comparabile cu, dacă nu chiar depășește în efectul său sinistru, malpraxis care a fost generat de mass-media acum două decenii în urmă, care a condus la moartea si dezradacinarea a milioane de oameni și distrugerea civilizațiilor întregi în Orientul Mijlociu.
– Că guvernul și deținătorii de puteri corporative, care s-au obișnuit cu succesul in a manipula oameni se angajează în solidaritate majoră la distrugerea schimbărilor sociale prin repetarea termenului, în mare măsură lipsit de sens, „caz”, va ajunge cu siguranță să se bazeze pe acest termen cat si pe altele repetate fără suflare, deși în mare măsură goale si fara o reala semnificatie, pentru a paraliza societatea, mai ales în acele momente în care oamenii par să se trezească și să vină împreună pentru a cere o schimbare în echilibrul existent al puterii sociale.
– Că, după numeroase studii existente și emergente par să demonstreze, hidroxiclorochina este, atunci când sunt combinate cu alte medicamente la prețuri similare, un tratament sigur și destul de eficient în stadiu incipient pentru COVID 19.
– Că studiile negative privind eficacitatea hidroxiclorochină publicate la două dintre cele mai prestigioase reviste medicale din lume The Lancet și New England Journal of Medicine, și care au fost prezentate la timp și din nou la un moment cheie în dezbaterea timpurie a posibilelor tratamente COVID pentru a demitiza eficacitatea medicamentului, s-au dovedit a fi bazate pe seturi de date falsificate.
Sa exagerat contaminarea si decesurile la sportivii de clasă mondială, profesionisti între 20 și 30 de ani, sau chiar in randul celor mai puțin talentați, ajungandu-se pana la cei de liceu depasind ridicolul.
Repetați după mine, „nimeni nu ar fi putut ști, eventual, aceste lucruri” și apoi verificați ecranul pentru a vedea, ca cetățeni ai Oceaniei, dacă ar trebui să fii îngrijorat în această săptămână cu privire la amenințarea de la Eurasia sau Estasia.
Și, desigur, n-ar fi de neglijat sa mentionam si pozitia CDC-ului, ca sa nu rupem traditia istorica de creare de panică pură, prin narative false care se deplasează la tărâmul de cifre empirice – care ne spun că până în acest moment „totul trebuie să se schimbe” in criză:
• 0,011% din populația SUA sub 65 de ani a murit din cauza COVID
• 0,005% din populația SUA sub 55 de ani a murit din cauza COVID
• 0,0009% din populația SUA sub 35 de ani a murit din cauza COVID
• 0,0002% din populația SUA sub 25 de ani a murit din cauza COVID
• 0,00008% din populația SUA sub 15 ani au murit de COVID
Cât despre cei mai „riscanti” oameni?
• 0,23% din populația SUA de peste 65 de ani au murit din cauza COVID
Deși au încercat să-l vândă altfel, acest lucru are foarte puțină importantă, chiar dacă nu are de a face cu gripa spaniolă stră-bunica lui din 1918.
Într-adevăr, nu este chiar complet clar dacă este cumulativ mai rău în ceea ce privește pierderea de vieți omenești decât focarele de gripă din 1957-58 sau 1968-69 si că mai mult de atata, toată lumea a dormit destul de linistita in timpul lor.
Dar, cred că asta nu mai contează când există o “agenda” de păstrat.
Ar putea fi timpul să întreb dacă ar putea fi altceva mai josnic decat toate asta?
Thomas S. Harrington este profesor de studii hispanice la Trinity College din Hartford, Connecticut și autorul cărții publicate recent, Livin’ la Vida Barroca: American Culture in a Time of Imperial Orthodoxies.
Traducerea CD
Ioane , te cred ca-ti pasa , numai ca nu sti ce instrumente juridice practice sa pui la indemana indivizilor pentru ca acestia sa-si poata exercita capacitatea individuala juridica de decizie in interactiunile cu Agentii corporatiei , in aceasta frauduloasa „pandemie ” .
Citez : Am argumentat** și voi mai argumenta în alte articole de ce purtatul măștii e nu numai caraghios și inutil, ci chiar dăunător………..
Raspund : Argumentul tau e anemic deoarece , orice Politist crestin te poate lua la bataie si sa-ti puna masca pe bot ……..Invata indivizii cum sa iasa de sub jurisdictia Agentilor institutiei romane Politia si sa-si exercite drepturile in capacitate nelimitata …..daca ai auzit vreodata de alternativa asta sociala , daca nu pune
mana si invata , niciodata nu e prea tirziu .