CD
1.805 aprobate
denitsoc@gmail.com
98.96.216.199
NATIONALISMUl IN EPOCA DIGITALĂ
De CD
Naționalismul este o ideologie politică sau miscare socială ce pune accentul pe interesele unei anumite națiuni, afirmând adesea că un popor care împărtășește o limbă, o istorie și o cultură comune trebuie să aibă propriul stat național independent. Este convingerea că loialitatea principală a unui individ trebuie să fie față de națiunea sa și poate fi exprimată prin dragostea de țară, mândria față de cultura sa sau dorința de independență politică, prin patriotism.
Naționalismul se concentrează pe ideea unei identități comune, care se poate baza pe limba, istoria, cultura sau etnia comune.
Caracteristicile sale sunt clare si usor de recunoscut de orice cetătean:
– Independența politică este dorința de autodeterminare politică și independență față de dominația străină. Susține că națiunea ar trebui să se guverneze singură, liberă de interferențe externe – autoguvernare, că o națiune este o bază naturală și ideală pentru o organizație politică și că națiunea este singura sursă legitimă de putere politică.
– Interesele națiunii se plasează intotdeauna deasupra altor interese, inclusiv cele ale altor grupuri sau indivizi.
– Naționalismul se poate manifesta ca o mișcare politică, o formă de expresie culturală bazată pe idiomuri populare și istorie sau o ideologie care urmărește să promoveze și să protejeze cultura unei națiuni.
– Naționalismul este o ideologie sau o mișcare care susține că națiunea ar trebui să fie congruentă cu statul.
– Promovează interesele unei națiuni, în special cu scopul de a-și câștiga și menține suveranitatea – autodeterminarea asupra patriei sale percepute pentru a crea un stat național.
Naționalismul este văzut ca fiind pozitiv sau negativ, în funcție de ideologia pe care o propagă, ultranationalismul purist, duce la sovinism sau xenofobie si diminuează valoarea adevătatului nationalism.
În unele cazuri, naționalismul include un sentiment de superioritate națională față de alte națiuni. Unele forme de naționalism pot fi asociate cu convingerea că propria națiune este superioară celorlalte, ceea ce este gresit si duce usor la șovinism si xenofobie.
Savantul prusac Johann Gottfried Herder (1744–1803) a inventat termenul Nationalism în 1772 în „Tratatul său despre originea limbii”, subliniind rolul unei limbi comune. El a acordat o importanță excepțională conceptelor de naționalitate și de patriotism – „cine și-a pierdut spiritul patriotic s-a pierdut pe sine și întreaga lume din jurul său”, arătand în același timp că „într-un anumit sens, fiecare perfecțiune umană este națională”. Herder este primul filosof care a sugerat explicit „că identitățile bazate pe limbă ar trebui considerate sursa principală a autorității politice legitime sau locul rezistenței politice”.
Naționalismul civic, altfel cunoscut sub numele de naționalism democratic, este o formă de naționalism care aderă la valorile liberale tradiționale de libertate, toleranță, egalitate și drepturi individuale și nu se bazează pe etnocentrism.
Patriotismul este elementul central al identității și unității lor naționale
Patriotismul este sentimentul de iubire, devotament și de atașament față de propria țară. Atașamentul poate fi pentru limba patriei și aspectele sale etnice, culturale, politice sau istorice. Poate cuprinde un set de concepte strâns legate de naționalism, în principal naționalismul civic și uneori naționalismul cultural.
Patriotismul constituțional este ideea că oamenii ar trebui să formeze un atașament politic față de normele și valorile unei constituții “democratice liberale” pluraliste, mai degrabă decât față de o cultură națională. A fost o influență majoră si malignă în dezvoltarea Uniunii Europene și o cheie a europenismului, ca bază pentru aparținerea mai multor țări unei uniuni supranaționale – UE.
Termenul de nationalism a fost deviat de-a lungul secolelor si a căpătat conotatii negative ca să lase loc noii ideologii a globalismului hegemonic.
Modul în care se răspândește și este consolidat naționalismul a fost dezbătut de mult timp de oamenii de stiintă.
Contrar părerii convenționale, descoperirile sociologice facute in sondajele din Sudul Global, deci in afara “democratiei” occidentale dezvăluie că fanii exercită o influență mai puternică asupra celebrităților decât invers în răspândirea naționalismului.
Fanii, cetatenii constienti si urmăritori ai websitelor modelează adesea narațiunile naționaliste pe care celebritățile le preiau si le amplifică, cele aliniate cu înclinații politice specifice, de exemplu, în cadrul taberei conformiste de stat, având o influență mai mare.
Aceste rezultate evidențiază rolul critic al comunităților online de la bază în modelarea naționalismului în contexte nedemocratice, oferind perspective asupra interacțiunilor dinamice dintre mase și figurile influente în consolidarea ideologiilor și sentimentelor naționaliste.
Trebuie făcută mentiunea că termenul „nedemocratic” nu este un termen dezavuant, condamnabil ci doar reflectă faptul că anumite sisteme sociale nu se aliniază pe linia conventională a democratiei occidentale. In general tările asiatice nu vor să se inscrie sitemului democratic occidental, dar asta nu le face mai putin merituoase sau condamnabile. Valorile lor morale si civice sunt de un inalt nivel dar ele refuză să fie privite si apreciate prin prisma democratică.
Ideile și sentimentele patriotice sunt adesea principalii factori ai schimbărilor sociale critice. Pe măsură ce rețelele de socializare au devenit o platformă dominantă, modul în care ideile, opiniile și sentimentele sunt împărtășite online și afectează comportamentele umane a devenit, de asemenea, un subiect de interes.
În ultimul deceniu, a existat o tendință crescândă spre naționalism în întreaga lume.
De exemplu China a cunoscut o creștere notabilă a naționalismului, care a coincis si nu intamplător cu ascensiunea sa economică și geopolitică din ultimele decenii. Fără dezbateri politice publice deschise sau sondaje de opinie publică, unde dezbaterile naționaliste tind să aibă loc în contexte democratice, în China, discuțiile și dezbaterile naționaliste au loc pe rețelele de socializare.
Deși constatările și concluziile diferă de la tară la tară, majoritatea studiilor sociologice ajung la concluzia că naționalismul de pe rețelele de socializare funcționează ca un instrument de propagandă natural, independent de cel folosit de guvern și organele sale pentru a influența publicul.
Având în vedere natura interacțiunilor de pe rețelele de socializare, comunicarea dintre utilizatorii din Sudul Global și, prin urmare, răspândirea mesajelor nu pot fi pur și simplu manipulate de stat. Prin urmare, naționalismul de pe rețelele de socializare trebuie să se răspândească și să rezoneze în cadrul rețelelor virtuale unde oamenii sunt interconectați, iar postările lor sunt vizibile prin straturile de conexiuni pe care le-au construit.
Cercetările existente sugerează că vedetele joacă un rol esențial în promovarea naționalismului prin intermediul activităților lor pe rețelele de socializare. Teoretic, acest naționalism condus de vedete poate apărea din două surse distincte: pe de o parte, coerciția implicită sau explicită a statului – o manifestare la nivel individual a autoritarismului digital – în care aprobările oficiale, stimulentele pentru resurse sau amenințarea sancțiunilor pe platformă le îndeamnă pe vedete să transmită mesaje patriotice; pe de altă parte, vedetele pot răspunde proactiv așteptărilor comunității fanilor, stimulentelor pieței sau propriilor convingeri, aliniindu-se cu ceea ce își doreste publicul lor.
În concluzie, lucrările existente arată că este doar posibil ca naționalismul propagat de celebrități – fie că este determinat de presiunea statului, fie de propria aliniere a celebrităților cu stimulentele fanilor și ale pieței – funcționează ca un mecanism de stabilire a agendei de sus în jos, aliniat la stat, unde celebritățile acționează ca intermediari care ajută la amplificarea discursului naționalist de la stat la public.
În schimb, alte studii despre naționalism au susținut cu o mai mare probabilitate că creșterea naționalismului este o mișcare de jos în sus, adică că creșterea naționalismului este condusă de internauți, mai degrabă decât ghidată de organizații guvernamentale, mass-media de stat sau celebrități/vedete.
Acest argument sugerează că, în comparație cu celebritățile, fanii sunt la fel de activi și influenți sau chiar mai activi în stimularea expresiilor naționalismului. De exemplu, un studiu recent constată că fanii care sunt activi în comunitățile online de fani tind să exprime sentimente naționaliste mai puternice și să posteze online mai multe expresii pro-guvernamentale.
Urmând această linie de raționament, celebritățile se pot simți obligate să exprime opinii naționaliste ca răspuns la așteptările fanilor lor să facă pe placul lor.
Celebrități proeminente au postat frecvent mesaje naționaliste, aliniindu-se la poziția guvernului și întărind-o. Fanii și urmăritorii au interacționat adesea cu aceste sentimente sau le-au împărtășit.
Folosindu-se o metodă de autoregresie vectorială (VAR), metodologie care permite analiza interacțiunilor bidirecționale, dinamice dintre celebrități și fanii lor, oferind dovezi empirice despre modul în care sentimentele naționaliste se răspândesc și sunt consolidate pe rețelele de socializare. Modelul VAR este deosebit de potrivit pentru a surprinde dependențele temporale și buclele de feedback inerente interacțiunilor online dintre celebrități și fanii lor.
Prin încorporarea valorilor decalate atât ale activităților celebrităților, cât și ale fanilor, modelul VAR poate identifica direcția și magnitudinea influenței dintre aceste două grupuri în timp. Spre deosebire de cercetările existente care s-au concentrat în principal pe interacțiunile dintre elitele politice și publicul larg, cercetările acestea din Sudul Global se îndreaptă spre înțelegerea influenței elitelor non-politice, cum ar fi artiștii și celebritățile, și a adepților acestora.
În plus, în timp ce studiile anterioare au examinat de obicei publicul larg sau potențialii constituenți ca principali destinatari ai mesajelor conduse de elită, analizele recente ale acestor studii aprofundează rolul urmăritorilor sau fanilor în propagarea sentimentelor naționaliste. Această abordare metodologică oferă o înțelegere mai nuanțată a mecanismelor prin care naționalismul este diseminat și consolidat în sfera digitală în contexte nedemocratice.
În multe “democrații”, vedetele se implică activ în mișcări sociale și discurs politic, modelând adesea opinia publică și influențând elaborarea politicilor, iar rețelele de socializare au devenit un instrument crucial prin care își exercită această influență. Cercetătorii sociologi au găsit in acest sens dovezi empirice în Statele Unite, Coreea de Sud și Regatul Unit.
În timp ce studiile efectuate in Sudul Global evidențiază o dinamică ascendentă într-un context autoritar în care naționalismul fanilor pare să influențeze exprimarea celebrităților, observăm că în “democrații”, celebritățile au de obicei o mai mare „libertate” de exprimare și mai multă “autonomie” în alegerea dacă și cum să se implice politic și ce interese partizane să susțină, indifferent de opiniile fanilor.
Prin urmare, se poate specula că presiunile ascendente în contexte democratice pot produce răspunsuri diverse: unele celebrități pot opta să rămână apolitice, în timp ce altele pot exprima în mod asertiv convingeri politice divergente.
Această eterogenitate contrastează cu semnalizarea mai uniformă observată în studiile effectuate in Sudul Global și evidențiază rolul” critic” al contextului politic în modelarea influenței celebrităților.
De exemplu, fanii cu rețele mai largi pot exercita o influență mai mare atât asupra altor fani, cât și asupra celebrităților. Deși studiile din Sudul Global se concentrează exclusiv pe interacțiunile online, constatările noastre sugerează că naționalismul online poate influența semnificativ deciziile profesionale ale celebrităților și poate modela comportamentele urmăritorilor fani, consumatori și cetățeni.
Investigarea viitoare a acestor contexte ar putea oferi o înțelegere mai cuprinzătoare a faptului dacă dinamica fan-celebritate se extinde dincolo de momentele sensibile din punct de vedere politic, la expresiile cotidiene.
Analiza principală a studiilor se concentrează pe datele textuale din microblogurile celebrităților și pe răspunsurile fanilor, care au fost identificați ca urmăritori ai conturilor celebrităților. S-a folosit tehnici de text-mining pentru a extrage informații latente din conținutul microblogurilor și comentariilor. Un clasificator de învățare automată a fost aplicat pentru a construi un scor de naționalism, oferind o măsură cuantificabilă a alinierii unui microblog sau comentariu cu sentimentele naționaliste.
Scorul de naționalism variază de la 0 la 1, 1 indicând un grad ridicat de încredere că respectivul conținut este naționalist. Pentru a antrena clasificatorul, am etichetat manual 9843 de postări web fie ca 1 (naționalist), fie ca 0 (nenaționalist), împărțind setul de date în subseturi de antrenament și de testare.
Rezultatul este clar si neinterpretabil, cetătenii Sudului Global au propriile convingeri si opinii asupra nationalismului sincer si ne injectat si tot ei sunt cei care se influentează in mod onest si neinteresat unii pe altii si la care se aliniază si celebritătile.
O concluzie ce se poate desprinde este că orice cetătean ce refuză influenta guvernului, a ideologiei de stat si reuseste să aibe propriile convingeri, are obligatia morală si civică de a ajuta si pe ceilalti să iasă de sub influenta ideologiei pompate pe toate canalele mediei si să cultive valorile si sentimentele patriotice ce sunt baza unui nationalism sănătos.
Patriotismul constitutional, desprins de natiune si de cultura specifică ei nu poate da o indentificare a individului in lumea unită sub presiunea unor interese elitiste intr-o Uniune de civilizatii care cultivă libertarianismul Globalist.
Trăim intr-o era a Revelatiei si trebuie să fim sensibili si receptivi la ce ni se relevă, intrucat schimbările culturale, sociale si economice vor fi din ce in ce mai mari, mai radicale, iar noi trebuie să fim flexibili la asemenea incercări.
Să ne ajute Dunmezeu.
Atlanta 10/11/2025
ANTROPOLOGIA ȘI SCOPUL EI
De CD
Antropologia este studiul a ceea ce ne face umani. O definitie scurtă dar foarte abitioasă, pe măsura ambitiilor antropologiei ca stiintă a stiintelor. Da, nu este o exagerare, stim cu totii că filozofia este stiinta stiintelor, sau mama stiintelor, dar iată antropologia vine să niveleze trecutul gandirii umane si inarmata cu ustensilele evolutismului darwinian.
Stiintele in sine si istoria evolutiei lor nu mai au valoare căci acum pentru a înțelege întreaga amploare și complexitate a culturilor de-a lungul întregii istorii umane, antropologia se bazează pe cunoștințe din științele sociale și biologice, precum și din științele umaniste și fizice si lămureste totul.(!)
O altă definitie sună cam asa”Antropologia este studiul oamenilor, din trecut și din prezent, cu accent pe înțelegerea condiției umane atât din punct de vedere cultural, cât și biologic.” Se mai precizează că: “Într-un sens general, antropologia se preocupă de a determina ce sunt oamenii, cum au evoluat și cum diferă unii de alții.” Deci nu are rost să studiem omeneste, traditional si contemplativ stiintele traditionale spre a trage propriile concluzii si a le verifica empiric căci trebuie să acceptăm concluziile nefilozofice ale antropologiei, o noua Biblie a stiintei stiintelor.
Scopul antropologiei este de a studia în sens larg umanitatea, originile sale și diversele sale culturi și societăți, atât din trecut, cât și din prezent.
Sună pretios căci si pană la aparitia antropologiei ca “stiintă” aceste preocupări privind umanitatea au fost studiate de filozofie cu toate domeniile ei stiintifice, plus alte stiinte bine diferentiate, independente si specializate.
Examinând cultura, biologia, limba și istoria, antropologii caută să înțeleagă ce înseamnă să fii om și cum s-au schimbat societățile de-a lungul timpului. Un scop cheie este de a promova toleranța și compasiunea prin înțelegerea și aprecierea diferențelor umane, cu scopul de a „face lumea sigură pentru diferențele umane”.
Ceea ce lipseste din definirea scopului cercetării antropologice este precizarea absolut necesară ce fel de om are in vedere antropologia si tocmai asta nu se spune pe fată.
Pe de altă parte scopul filosofiei este de a înțelege întrebările fundamentale despre existență, cunoaștere, valori și realitate prin gândire critică și analiză rațională. Dar si meditatia metafizica le deschide spatial spiritualitatii ce ne apropie de divin.
Aceasta îi ajută pe indivizi să dezvolte abilități de rezolvare a problemelor, raționament etic și o perspectivă personală mai rațională, ducând la o înțelegere mai profundă a lor înșiși și a lumii. Obiectivele filosofiei includ examinarea credințelor, găsirea clarității în cantități mari de informații și urmărirea unui mod de viață mai bun.
Deci scopul antropologiei desi formulat cu alte cuvinte se suprapune cu cel pe care filozofia il avea incă de la inceputurile gandirii umane. Cu exceptia scopului final, in loc de găsire unui mod de viață mai bun pe care il are filozofia antropologia vrea formarea unui om in intelesul ei propriu, asa cum il văd evolutionistii maltusieni, eugenisti.
Pretentiile afisate de antropologisti sunt immense, ambitioase si chiar exagerate, dar ascunse sub promisiuni si expectatii ideale. Antropologia ajunge să se suprapună si cauta să inlocuiască majoritatea stiintelor.
După cum pretend ei antropologia este un domeniu mai larg care studiază umanitatea prin perspective culturale, biologice și arheologice de-a lungul timpului, în timp ce sociologia se concentrează mai mult pe structurile sociale, interacțiunile și comportamentul societăților moderne și contemporane. Antropologia folosește adesea metode calitative precum etnografia, în timp ce sociologia folosește mai frecvent metode cantitative, cum ar fi sondajele la scară largă.
Afirmatii extrem de particularizate si nesustinute de realitate.
Antropologia și multe alte domenii actuale sunt rezultatele intelectuale ale metodelor comparative dezvoltate la începutul secolului al XIX-lea. Antropologia este studiul științific al umanității care se întinde pe biologie și sociologie, preocupându-se de comportamentul uman, biologia umană, culturi, societăți și lingvistică, atât în prezent, cât și în trecut, inclusiv oamenii arhaici.
De alt fel nu exista stiintă, domeniu de cercetare sau activitate care să nu intre sub incidenta antropologiei, unde aceasta vrea să dicteze regulile.
Ar fi timpul să vedem in cate domenii este amestecată antropologia si să vedem dacă a mai ramas ceva neintinat.
Antropologia socială studiază modelele de comportament, în timp ce antropologia culturală studiază semnificația culturală, inclusiv normele și valorile. Termenul de antropologie socioculturală este folosit în mod obișnuit astăzi.
Antropologia lingvistică studiază modul în care limbajul influențează viața socială. Antropologia biologică (sau fizică) studiază biologia și evoluția oamenilor și a rudelor lor apropiate, primatele.
Arheologia, adesea denumită „antropologia trecutului”, explorează activitatea umană examinând rămășițele fizice. În America de Nord este în general considerată o ramură a antropologiei, în timp ce în Europa este considerată incă fie o disciplină independentă, fie clasificată în domenii conexe, cum ar fi istoria și paleontologia.
Darwin și Wallace au dezvăluit teoria evoluționistă la sfârșitul anilor 1850. A existat o grabă imediată de a o aduce în științele sociale. Paul Broca, la Paris, era în proces de desprindere de Société de biologie pentru a forma prima dintre societățile explicit antropologice, Société d’Anthropologie de Paris, care s-a întrunit pentru prima dată la Paris în 1859. Când l-a citit pe Darwin, s-a convertit imediat la transformism, așa cum numeau francezii evoluționismul. Definiția sa a devenit acum „studiul grupului uman, considerat ca întreg, în detaliile sale și în relație cu restul naturii”.
Antropologia, ca domeniu specializat de studiu academic, s-a dezvoltat mult până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Apoi s-a extins rapid începând cu începutul secolului al XX-lea, până la punctul în care multe dintre instituțiile de învățământ superior din lume includeau de obicei departamente de antropologie. Au apărut mii de departamente de antropologie, iar antropologia s-a diversificat, de asemenea, de la câteva subdiviziuni majore la zeci de altele.
Antropologia pretinde că practică, utilizarea cunoștințelor și tehnicilor antropologice pentru a rezolva probleme specifice.
Consiliul Mondial al Asociațiilor Antropologice (WCAA), „o rețea de asociații naționale, regionale și internaționale care își propune să promoveze comunicarea și cooperarea la nivel mondial în antropologie”, conține în prezent membri din aproximativ trei duzini de națiuni.
De la lucrările lui Franz Boas și Bronisław Malinowski de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, antropologia socială din Marea Britanie și antropologia culturală din SUA s-au distins de alte științe sociale prin accentul pus pe comparațiile interculturale, examinarea aprofundată pe termen lung a contextului și importanța pe care o acordă observației participante sau imersiunii experiențiale în domeniul cercetării.
În Marea Britanie și în țările Commonwealth-ului, tradiția britanică a antropologiei sociale tinde să domine. În Statele Unite, antropologia a fost în mod tradițional împărțită în abordarea pe patru domenii dezvoltată de Franz Boas la începutul secolului al XX-lea: antropologie biologică sau fizică; antropologie socială, culturală sau socioculturală; antropologie arheologică; și antropologie lingvistică. Aceste domenii se suprapun frecvent, dar tind să utilizeze metodologii și tehnici diferite.
Țările europene cu colonii de peste mări au avut tendința de a practica mai mult etnologia (un termen inventat și definit de Adam F. Kollár în 1783). Uneori este denumită antropologie socioculturală în părțile lumii care au fost influențate de tradiția europeană.
Antropologia socioculturală reunește principalele axe ale antropologiei culturale și antropologiei sociale. Antropologia culturală este studiul comparativ al multiplelor moduri în care oamenii înțeleg lumea din jurul lor, în timp ce antropologia socială este studiul relațiilor dintre indivizi și grupuri. Antropologia culturală este mai mult legată de filozofie, literatură și arte (modul în care cultura cuiva afectează experiența pentru sine și grup, contribuind la o înțelegere mai completă a cunoștințelor, obiceiurilor și instituțiilor oamenilor), în timp ce antropologia socială este mai mult legată de sociologie și istorie.
Cercetarea în antropologia socioculturală este ghidată parțial de relativismul cultural, încercarea de a înțelege alte societăți în funcție de propriile lor simboluri și valori culturale. Acest proiect este adesea încadrat în domeniul etnografiei. Etnografia se poate referi atât la o metodologie, cât și la produsul cercetării etnografice, adică la o monografie etnografică.
Ca metodologie, etnografia se bazează pe munca de teren pe termen lung într-o comunitate sau alt loc de cercetare. Observația participantă este una dintre metodele fundamentale ale antropologiei sociale și culturale. Etnologia implică compararea sistematică a diferitelor culturi. Procesul de observație participantă poate fi deosebit de util pentru înțelegerea unei culturi dintr-un punct de vedere emic (conceptual, vs. etic sau tehnic). Deci etnografia se descurcă excellent si fără interventia fortată si neavenită a antropologiei socioculturale.
Antropologia socioculturală acoperă, de asemenea, organizarea economică și politică, dreptul și rezolvarea conflictelor, modelele de consum și schimb, cultura materială, tehnologia, infrastructura, relațiile de gen, etnia, creșterea copiilor și socializarea, religia, mitul, simbolurile, valorile, eticheta, viziunea asupra lumii, sportul, muzica, nutriția, recreerea, jocurile, mâncarea, festivalurile și limba – care este, de asemenea, obiect de studiu în antropologia lingvistică.
Comparația între culturi este un element cheie al metodei în antropologia socioculturală, inclusiv în Occidentul industrializat și dezindustrializat. Eșantionul Intercultural Standard (SCCS) include 186 de astfel de culturi.
Antropologia biologică și antropologia fizică sunt termeni sinonimi pentru a descrie cercetarea antropologică axată pe studiul oamenilor și al altor primate în dimensiunile lor biologice, evolutive și demografice. Aceasta examinează factorii biologici și sociali care au afectat evoluția oamenilor și a altor primate și care generează, mențin sau modifică variațiile genetice și fiziologice contemporane.
Se poate constata că munca in domeniile respective este făcută de specialistii in domeniu si nu de antropologi buni la de toate si la nimic.
Lumea continuă să meargă la medici si nu la antropologi, constructiile sunt creatia arhitectilor, inginerilor si constructorilor si nu a unor nenorociti de antropologi ai speculatiei ieftine dar cu tupeu chutzpach.
Arheologia este studiul trecutului uman prin intermediul rămășițelor sale materiale. Artefactele, rămășițele faunistice și peisajele modificate de om sunt dovezi ale vieții culturale și materiale a societăților trecute. Arheologii examinează rămășițele materiale pentru a deduce tipare ale comportamentului uman din trecut și ale practicilor culturale.
Etnoarheologia este un tip de arheologie care studiază practicile și rămășițele materiale ale grupurilor umane vii pentru a obține o mai bună înțelegere a dovezilor lăsate în urmă de grupurile umane din trecut, despre care se presupune că au trăit în moduri similare. Cum pot antropologii să “obtinăo mai buna intelegere”?
Antropologia lingvistică (nu trebuie confundată cu lingvistica antropologică) caută să înțeleagă procesele comunicării umane, verbale și non-verbale, variația limbajului în timp și spațiu, utilizările sociale ale limbajului și relația dintre limbă și cultură. Este ramura antropologiei care folosește metode lingvistice pentru a aborda problemele antropologice, legând analiza formelor și proceselor lingvistice de interpretarea proceselor socioculturale.
Antropologii lingviști se bazează adesea pe domenii conexe, inclusiv sociolingvistica, pragmatica, lingvistica cognitivă, semiotica, analiza discursului și analiza narativă.
Deci antropologii folosescs metodele si insrumentele ligvistice să ajungă la ce concluzie le dictează apartenenta lor darwinian-eugenistică.
Etnografia este o metodă de analiză a interacțiunii sociale sau culturale. Implică adesea observarea participantului, deși un etnograf se poate baza și pe texte scrise de participanți la interacțiuni sociale. Etnografia consideră experiența directă și contextul social ca fiind importante.
Tim Ingold distinge etnografia de antropologie, argumentând că antropologia încearcă să construiască teorii generale ale experienței umane, aplicabile în contexte generale și inedite, în timp ce etnografia se preocupă de fidelitate.
El susține că antropologul trebuie să-și facă scrierile în concordanță cu înțelegerea sa asupra literaturii și a altor teorii, dar observă că etnografia poate fi utilă antropologilor, iar domeniile se poate eventual informa reciproc.
Antropologia artei
Una dintre problemele centrale din antropologia artei se referă la universalitatea „artei” ca fenomen cultural. Mai mulți antropologi au observat că categoriile occidentale de „pictură”, „sculptură” sau „literatură”, concepute ca activități artistice independente, nu există sau există într-o formă semnificativ diferită în majoritatea contextelor non-occidentale.
Pentru a depăși această dificultate, antropologii artei s-au concentrat pe caracteristicile formale ale obiectelor care, fără a fi exclusiv „artistice”, au anumite calități „estetice” evidente. Creindu-se o tendință de transformare a antropologiei „artei” într-o antropologie a „esteticii” specifice cultural.
Antropologia media
Antropologia media pune accentul pe studiile etnografice ca mijloc de înțelegere a producătorilor, publicului și a altor aspecte culturale și sociale ale mass-media. Aceasta se adaugă la multe contexte etnografice clasice, unde media precum radioul, presa, noile media și televiziunea au început să-și facă simțită prezența încă de la începutul anilor 1990.
Etnomuzicologie
Etnomuzicologia este un domeniu academic care cuprinde diverse abordări ale studiului muzicii (definite în sens larg), care pun accentul pe dimensiunile sau contextele sale culturale, sociale, materiale, cognitive, biologice și de altă natură în loc de sau pe lângă componenta sa sonoră izolată sau orice repertoriu particular.
Etnomuzicologia poate fi utilizată într-o gamă largă de domenii, cum ar fi predarea, politica, antropologia culturală etc. Evident ca propaganda ce se derulează pe media este in accord cu preferintele muzicale ale publicului si cantecele de revoltă sau manipulare merg pe genul gustat pe plan local.
Antropologie vizuală
Antropologia vizuală se ocupă, în parte, de studiul și producția de fotografie etnografică, film și, de la mijlocul anilor 1990, de noile media. Deși termenul este uneori folosit interschimbabil cu filmul etnografic, antropologia vizuală cuprinde și studiul antropologic al reprezentării vizuale, inclusiv domenii precum spectacolul, muzeele, arta și producția și recepția mass-media. Reprezentările vizuale din toate culturile, cum ar fi picturile pe nisip, tatuajele, sculpturile și reliefurile, picturile rupestre, scrimshaw-ul, bijuteriile, hieroglifele, picturile și fotografiile sunt incluse în domeniul de interes al antropologiei vizuale.
Antropologie economică, nici economistii si asa debusolati si dezorientati nu sunt lăsati de capul lor, ca nu cumva să se descalte si să părăsească linia trasată de marele finante. Antropologia economică încearcă să explice comportamentul economic uman în cea mai largă sferă istorică, geografică și culturală. Are o relație complexă cu disciplina economiei, față de care este extrem de critică. Originile sale ca subdomeniu al antropologiei încep cu fondatorul polono-britanic al antropologiei, Bronisław Malinowski, și compatriotul său francez, Marcel Mauss, despre natura schimbului de daruri (sau reciprocitatea) ca alternativă la schimbul de piață.
Școala de gândire derivată din Marx și cunoscută sub numele de economie politică se concentrează, pe producție. Antropologii economici au abandonat nișa primitivistă în care au fost retrogradați de economiștii derutati și s-au îndreptat acum cu incredere spre examinarea corporațiilor, băncilor și a sistemului financiar global dintr-o perspectivă eteric antropologică.
Economia politică în antropologie
Economia politică în antropologie este aplicarea teoriilor și metodelor Materialismului Istoric la preocupările tradiționale ale antropologiei, inclusiv, dar fără a se limita la, societățile non-capitaliste. Neomarxismul se potriveste perfect cu evolutionismul malthusian.
Antropologie aplicată
Antropologia aplicată se referă la aplicarea metodei și teoriei antropologiei la analiza și soluționarea problemelor practice. Este un „complex de metode instrumentale, conexe, bazate pe cercetare, care produc schimbare sau stabilitate în sisteme culturale specifice prin furnizarea de date, inițierea de acțiuni directe și/sau formularea de politici”.
Nu stiu dacă a-ti remarcat dar se pomeneste mereu si oriunde de cercetări care oricum nu sunt făcute de antropologi cu instrumente si metode proprii, ci antropologii doar reinterpretează in stilul lor evolutionist rezultatele cercetarii stiintifice.
Antropologia aplicată este latura practică a cercetării antropologice; include implicarea cercetătorilor și Activismul în cadrul comunității participante, da acesta era elemental essential activismul. Este strâns legată de antropologia dezvoltării (distinctă de antropologia mai critică a dezvoltării).
Daca nu v-ati crucit pană acum, ei bine nu o să puteti rezista să nu o faceti cand veti auzi si de: Antropologia rudeniei
Rudenia se poate referi atât la studiul tiparelor relațiilor sociale într-una sau mai multe culturi umane, cât și la tiparele relațiilor sociale în sine. De-a lungul istoriei sale, antropologia a dezvoltat o serie de concepte și termeni înrudiți, cum ar fi „descendență”, „grupuri de descendență”, „linii”, „afine”, „înrudite” și chiar „rudenie fictivă”. În sens larg, tiparele de rudenie pot fi considerate ca incluzând persoane înrudite atât prin descendență (relațiile sociale ale cuiva în timpul dezvoltării), cât și rude prin căsătorie.
Nu se putea ca antropologia progresistă să nu pedaleze si pe: Antropologia feministă
Antropologia feministă este o abordare antropologică în patru domenii (arheologică, biologică, culturală, lingvistică) care urmărește reducerea prejudecăților masculine în rezultatele cercetărilor, practicile de angajare antropologică și producția academică de cunoștințe.
Antropologia interacționează adesea cu feministe din tradiții non-occidentale, ale căror perspective și experiențe pot diferi de cele ale feministelor albe din Europa, America și din alte părți. Din perspectiva lumii occidentale, din punct de vedere istoric, astfel de perspective „periferice” au fost ignorate, observate doar dintr-o perspectivă externă și considerate mai puțin valide sau mai puțin importante decât cunoștințele din lumea occidentală.
Antropologia feministă include antropologia nașterii ca specializare, care este studiul antropologic al sarcinii și nașterii în cadrul culturilor și societăților.
Antropologie medicală
Antropologia medicală este un domeniu interdisciplinar care studiază „sănătatea umană și bolile, sistemele de asistență medicală și adaptarea bioculturală”. Dezvoltarea sistemelor de cunoaștere medicală și îngrijire medicală
Relația pacient-medic
Integrarea sistemelor medicale alternative în medii culturale diverse
Interacțiunea factorilor sociali, de mediu și biologici care influențează sănătatea și boala atât la individ, cât și la comunitate în ansamblu
Analiza critică a interacțiunii dintre serviciile psihiatrice și populațiile migrante.
Impactul biomedicinei și al tehnologiilor biomedicale în contexte non-occidentale
Alte subiecte care au devenit centrale pentru antropologia medicală la nivel mondial sunt violența și suferința socială.
Pe de altă parte, există domenii care se intersectează cu antropologia medicală în ceea ce privește metodologia de cercetare și producția teoretică, cum ar fi psihiatria culturală și psihiatria transculturală sau etnopsihiatria.
Antropologie nutrițională
Antropologia nutrițională este un concept sintetic care se ocupă de interacțiunea dintre sistemele economice, starea nutrițională și securitatea alimentară și de modul în care schimbările din primele le afectează pe cele din urmă.
Antropologie psihologică
Antropologia psihologică este un subdomeniu interdisciplinar al antropologiei care studiază interacțiunea proceselor culturale și mentale. Acest subdomeniu tinde să se concentreze asupra modurilor în care dezvoltarea și înculturarea oamenilor în cadrul unui anumit grup cultural – cu propria istorie, limbă, practici și categorii conceptuale – modelează procesele de cunoaștere, emoție, percepție, motivație și sănătate mintală umană.
Antropologie cognitivă
Antropologia cognitivă urmărește să explice modelele de cunoștințe partajate, inovație culturală și transmitere în timp și spațiu folosind metodele și teoriile științelor cognitive (în special psihologia experimentală și biologia evoluționistă).
Antropologie transpersonală
Antropologia transpersonală studiază relația dintre stările alterate de conștiință și cultură. La fel ca în cazul psihologiei transpersonale, acest domeniu este foarte preocupat de stările alterate de conștiință (ASC) și de experiența transpersonală. Cu toate acestea, domeniul diferă de psihologia transpersonală mainstream prin faptul că acordă mai multă atenție problemelor interculturale – de exemplu, rolurile mitului, ritualului, dietei și textului în evocarea și interpretarea experiențelor extraordinare.
Antropologie politică
Antropologia politică se preocupă de structura sistemelor politice, privită din perspectiva structurii societăților. Antropologia politică s-a dezvoltat ca o disciplină preocupată în principal de politica în societățile fără stat, o nouă dezvoltare care a început în anii 1960 și este încă în desfășurare: antropologii au început să studieze din ce în ce mai mult contexte sociale mai „complexe” în care prezența statelor, birocrațiilor și piețelor a intrat atât în relatările etnografice, cât și în analiza fenomenelor locale.
Antropologie juridică
Antropologia juridică sau antropologia dreptului este specializată în „studiul intercultural al ordinii sociale”. Cercetările antropologice juridice anterioare s-au concentrat adesea mai restrâns pe gestionarea conflictelor, criminalitate, sancțiuni sau reglementare formală. Aplicațiile mai recente includ probleme precum drepturile omului, pluralismul juridic și revoltele politice.
Antropologie publică
Antropologia publică a fost creată de Robert Borofsky, profesor la Universitatea Hawaii Pacific, pentru a „demonstra capacitatea antropologiei și a antropologilor de a aborda eficient problemele dincolo de disciplină – iluminând problemele sociale mai ample ale timpurilor noastre, precum și încurajând conversații publice ample despre acestea, cu scopul explicit de a promova schimbarea socială”.
Antropologie cyborg
Antropologia cyborg a apărut ca un sub-grup de focus în cadrul reuniunii anuale a Asociației Americane de Antropologie din 1993. Subgrupul a fost foarte strâns legat de STS și de Societatea pentru Studii Sociale ale Științei. Manifestul Cyborg din 1985 al Donnei Haraway ar putea fi considerat documentul fondator al antropologiei cyborg, explorând mai întâi ramificațiile filosofice și sociologice ale termenului. Antropologia cyborg studiază omenirea și relațiile acesteia cu sistemele tehnologice pe care le-a construit, în special sistemele tehnologice moderne care au modelat reflexiv noțiunile despre ce înseamnă să fii ființă umană.
Antropologie digitală
Antropologia digitală este studiul relației dintre oameni și tehnologia erei digitale și se extinde la diverse domenii în care antropologia și tehnologia se intersectează. Uneori este grupată cu antropologia socioculturală și alteori considerată parte a culturii materiale. Domeniul este nou și, prin urmare, are o varietate de denumiri cu o varietate de accente. Acestea includ tehno-antropologie, etnografie digitală, ciberantropologie și antropologie virtuală.
Antropologie ecologică
Antropologia ecologică este definită ca „studiul adaptărilor culturale la medii”. Subdomeniul este, de asemenea, definit ca „studiul relațiilor dintre o populație de oameni și mediul lor biofizic”. Cercetarea sa se concentrează pe „modul în care credințele și practicile culturale au ajutat populațiile umane să se adapteze la mediile lor și cum mediile lor se schimbă în spațiu și timp”.
Mediu
Științele sociale, precum antropologia, pot oferi abordări interdisciplinare ale mediului. Profesorul Kay Milton, director al rețelei de cercetare în antropologie din cadrul Școlii de Istorie și Antropologie a universitătii din New York, descrie antropologia ca fiind distinctivă, trăsătura sa principală fiind interesul său pentru societățile indigene și tradiționale non-industriale fiecare incearcă să particularizeze si individualizeze cat mai mult.
Discursul despre mediu pare a fi caracterizat de un grad ridicat de globalizare. Problema îngrijorătoare este împrumutarea practicilor non-indigene și crearea de standarde, concepte, filozofii și practici din țările occidentale. Antropologia și discursul despre mediu au devenit acum o poziție distinctă în antropologie ca disciplină.
Antropologii pot deschide ușile ecologismului privind dincolo de societatea industrială, înțelegând opoziția dintre relațiile industriale și cele non-industriale, știind de ce sunt afectați oamenii din ecosistem și oamenii din biosferă, variabilele dependente și independente, înțelepciunea ecologică „primitivă”, mediile diverse, gestionarea resurselor, tradițiile culturale diverse și știind că ecologismul face parte din cultură.
Antropologie istorică
Etnoistoria este studiul culturilor etnografice și al obiceiurilor indigene prin examinarea înregistrărilor istorice. Este, de asemenea, studiul istoriei diferitelor grupuri etnice care pot exista sau nu astăzi. Etnoistoria folosește ca fundament atât date istorice, cât și etnografice. Metodele și materialele sale istorice depășesc utilizarea standard a documentelor și manuscriselor. Practicienii recunosc utilitatea unor materiale sursă precum hărți, muzică, picturi, fotografie, folclor, tradiție orală, explorarea siturilor, materiale arheologice, colecții muzeale, obiceiuri durabile, limbă și toponimie.
Antropologia religiei
Antropologia religiei implică studiul instituțiilor religioase în relație cu alte instituții sociale și compararea credințelor și practicilor religioase între culturi. Antropologia modernă presupune că există o continuitate completă între gândirea magică și religie, și că fiecare religie este un produs cultural creat de comunitatea umană care o venerează.
Antropologie urbană
Antropologia urbană se preocupă de problemele urbanizării, sărăciei și neoliberalismului. O sărăcie studiat de antropoligie este oare mai suportabilă ?
Prin definirea diferitelor tipuri de orașe, s-ar folosi factori sociali, precum și factori economici și politici, pentru a clasifica orașele. Privind direct diferitele probleme sociale, s-ar studia și modul în care acestea afectează dinamica orașului.
Antrozoologia
Antrozoologia (cunoscută și sub numele de „studii om-animal”) este studiul interacțiunii dintre ființele vii. Este un domeniu interdisciplinar care se suprapune cu o serie de alte discipline, inclusiv antropologia, etologia, medicina, psihologia, medicina veterinară și zoologia. Un obiectiv major al cercetării antropozoologice este cuantificarea efectelor pozitive ale relațiilor om-animal asupra oricăreia dintre părți și studiul interacțiunilor acestora. Aceasta include cercetători dintr-o gamă diversă de domenii, inclusiv antropologie, sociologie, biologie și filozofie.
Antropologie bioculturală
Antropologia bioculturală este explorarea științifică a relațiilor dintre biologia umană și cultură. După al Doilea Război Mondial, accentul a început să se mute către un efort de a explora rolul pe care cultura îl joacă în modelarea biologiei umane.(!)
Antropologie evolutivă
Antropologia evolutivă este studiul interdisciplinar al evoluției fiziologiei umane și a comportamentului uman și al relației dintre hominizi și primatele non-hominine. Antropologia evolutivă se bazează pe științele naturale și științele sociale, combinând dezvoltarea umană cu factorii socioeconomici. Este un domeniu dinamic și interdisciplinar, care se bazează pe numeroase dovezi pentru a înțelege experiența umană, din trecut și din prezent.
Antropologie criminalistică
Antropologia criminalistică este aplicarea științei antropologiei fizice și a osteologiei umane într-un cadru juridic, cel mai adesea în cazuri penale în care rămășițele victimei se află în stadii avansate de descompunere. Un antropolog criminalist poate ajuta la identificarea persoanelor decedate ale căror rămășițe sunt descompuse, arse, mutilate sau altfel nerecunoscute. Adjectivul „criminalistică” se referă la aplicarea acestui subdomeniu al științei si într-o instanță de judecată.
Paleoantropologie
Paleoantropologia combină disciplinele paleontologiei și antropologiei fizice. Este studiul oamenilor antici, așa cum se găsește în dovezile fosile ale hominidelor, cum ar fi oasele pietrificate și amprentele. Genetica și morfologia specimenelor sunt extrem de importante pentru acest domeniu. Markerii de pe specimene, cum ar fi fracturile de smalț și cariile dentare de pe dinți, pot oferi, de asemenea, informații despre comportamentul și dieta populațiilor din trecut.
Lista disciplinelor antropologice o inchei aici, dar ea este nesfarsită si cand ve-ti gandi că ati găsit vre-un domeniu de activitate neintinat veti fi surprinsi că totusi antropologia l-a integrat deja si ii caută substituirea posibilă, asa cum nici filozofia nu a scăpat, căci filozofia este de fapt vanată in principal pentru substituire.
Filozofia cu istoria ei pilduitoare nu este un material bun pentru o cunoastere ce se vrea manipulată.
Antropologia contemporană este o știință consacrată, cu departamente academice la majoritatea universităților și colegiilor. Cea mai mare organizație de antropologi este Asociația Americană de Antropologie (AAA), fondată în 1903. Membrii săi sunt antropologi din întreaga lume.
În 1989, un grup de cercetători europeni și americani din domeniul antropologiei a înființat Asociația Europeană a Antropologilor Sociali (EASA), care servește drept o organizație profesională majoră pentru antropologii care lucrează în Europa.
EASA își propune să promoveze statutul antropologiei în Europa și să crească vizibilitatea tradițiilor antropologice marginalizate, contribuind astfel la proiectul unei antropologii globale sau a unei antropologii mondiale.
Sute de alte organizații există în diverse subdomenii ale antropologiei, uneori împărțite pe națiuni sau regiuni, iar mulți antropologi lucrează cu colaboratori din alte discipline, cum ar fi geologia, fizica, zoologia, paleontologia, anatomia, teoria muzicii, istoria artei, sociologia și așa mai departe, aparținând și societăților profesionale din aceste discipline.
Filosofia și antropologia se intersectează în antropologia filosofică, care folosește cercetarea filosofică pentru a studia natura umană, și în filosofia antropologiei, care examinează conceptele și metodele de bază ale disciplinei. În timp ce antropologia studiază culturile și societățile umane prin observație empirică, filosofia explorează întrebări fundamentale despre existența umană, conștiință, etică și sens. Antropologia filosofică își propune să înțeleagă ce înseamnă să fii om, abordând subiecte precum identitatea personală, libertatea și mortalitatea, bazându-se adesea atât pe raționamentul filosofic, cât și pe descoperirile antropologice.
Dar nu ni se spune direct ce fel de om are in vedere si cum inteleg ei că trebuie sa fie noul om.
Unii cercetători lingusitori si ingăduitori susțin că antropologia este „filosofie cu oamenii înăuntru”, sugerând o legătură profundă și adesea necesară între cele două domenii.
O pregătire filosofică poate oferi abilități valoroase în gândirea critică și analiza fenomenelor culturale, în timp ce munca de teren antropologică oferă doar date din lumea reală pentru reflecția filosofică si verificare empirică.
Oricat s-ar incerca nu se poate face o substituire a filozofiei cu falsa stiintă a antropologiei, ce foloseste metodele si instrumentele stiintelor ce vrea să le inlocuiască.
Această inceracare a demarat putenic in occident incă din anii ’80 cand antropologia a fost introdusă ca obiect de studiu in licee si colegii. S-a studiat antropologia in loc de filozofie si studentii au aflat verdictele neomarxiste fără a cunoaste filozofia clasică care dincolo de pragmatismul si materialismul anthropologic aduce si ceea ce este dincolo de material, metafizica, dimensiunea spirituială ce ne leagă de divin.
Atlanta 16/11/2025