Citez un fragment din articolul Despre politică și politicianism scris de Mugur Vasiliu si postat pe 29 februarie 2008 in revista AXA:

Despre modul de raportare al politicii românești la ortodoxie – credința românilor – vom spune doar câteva cuvinte. Cea mai mare ispită cu care din păcate ne luptăm din ce în ce mai puțin este democratizarea credinței noastre ortodoxe. Suntem în plin „proces ecumenic globalizant”, prin aceasta înțelegând un fel de târg privitor la dogma ortodoxă. E cred inutil să spunem că nu poate exista nici un astfel de dialog, fiindcă e evident că el ar însemna încălcarea principiului de bază al ortodoxiei anume dogma. Statul român are, firește, prin clasa politică actuală – prin asta înțelegând clasa politică din ultimii zece ani –, o poziție caraghioasă față de Biserică: pe de-o parte practică în toate segmentele legislativului și executivului un ateism fără echivoc, pe de altă parte nu există om politic care să nu fi afirmat public cât de creștini sunt românii – firește și el personal – și cât de importantă este această instituție numită Biserica ortodoxă „pentru noi”. Cred că iar ating un punct comun în politica vremii când spun că această ultimă poziție a oamenilor politici vine tocmai din faptul că sondajele sociologice au arătat că românii – pe limba lor electoratul – au încrederea cea mai mare în această instituție, ceea ce le dictează imediat captarea acestui electorat. Din păcate electoratul în discuție nu-și pune problema încercării creștinismului oamenilor politici prin actele lor. Cum poate fi creștin ortodox un parlament – membrii unui parlament – care votează o lege împotriva învățăturii ortodoxe? Cum pot fi creștin-ortodocși – adică în dreapta credință – cei ale căror interese la nivel de stat sunt atee? Iată numai două din întrebările la care ar trebui să-și răspundă onoratul electorat, atunci când își ia „destinul istoric” în mâinile-i democratice – fie-mi iertată îndrăzneala. Totodată, iată doar două întrebări pe care nimeni nu și le pune, lucru simptomatic pentru distinsul nostru electorat… Cât privește faptul că ortodoxia nu este singura credință trebuie nu numai să ne îndoim, noi ca ortodocși, ci trebuie să fugim și de gând, fiindcă asta ar însemna sfârșitul mântuirii noastre. Motivele pentru care se întâmplă ceea ce se întâmplă sunt multiple – iar noi nu le vom discuta aici.