MORALA ȘI VIOLENȚA

CAT DE BOLIVARIANA A RAMAS VENEZUELA?
De CD

Partidul Socialist Unit din Venezuela este un partid politic socialist și partidul de guvernământ de jure al Venezuelei. A fost format în 2007 prin fuziunea unora dintre forțele politice și sociale care susțin Revoluția Bolivariană inițiată de președintele Hugo Chávez.

La alegerile parlamentare venezuelene din 2015, PSUV și-a pierdut majoritatea în Adunarea Națională pentru prima dată de la crearea legislativului unicameral în 2000 împotriva Mesei Rotunde a Unității Democrate, câștigând 55 din cele 167 de locuri ale Adunării Naționale.
La alegerile parlamentare venezuelene din 2020, pe fondul unui boicot pe scară largă al opoziției, a recâștigat o supermajoritate a camerei.

Bolivarianismul este un amestec de idealuri panamericane, socialiste și naționalist-patriotice, numite după Simón Bolívar, generalul venezuelean din secolul al XIX-lea și eliberator – El Libertador de monarhia spaniolă aflată pe atunci în declin, care a condus lupta pentru independență în mare parte a Americii de Sud.

În ultimii ani, cea mai semnificativă manifestare politică a bolivarianismului a fost în guvernul președintelui Venezuelei, Hugo Chávez, care, de la începutul președinției sale, s-a autointitulat patriot bolivarian și a aplicat interpretarea sa proprie a mai multor idealuri ale lui Bolívar în treburile cotidiene, ca parte a Revoluției Bolivariene.

Aceasta a inclus Constituția din 1999, care a schimbat numele Venezuelei în Republica Bolivariană Venezuela și alte idei precum Școlile Bolivariene, Cercurile Bolivariene și Universitatea Bolivariană din Venezuela.

Punctele centrale ale bolivarianismului sunt următoarele:
* Suveranitatea economică și politică latino-americană (antiimperialism)
* Participarea politică la nivel local a populației prin vot popular și referendumuri (Democrație Directă Participativă);
* Autosuficiență economică (în alimente, bunuri de consum durabile etc.);
* Insuflarea în oameni a unei etici naționale in armonie patriotic/suveranistă;
* Distribuția echitabilă a vastelor resurse naturale ale Americii de Sud;
* Eliminarea corupției.

Trebuie observat că bolivarismul cu socialismul lui original, nealterat de Marxism este foarte comun cu ideologia generală si populară ce a circulat in cercurile intelectuale din Europa in perioada interbelică, inclusiv in Romania.

Acest socialism romantic si cuceritor nu l-a ocolit nici pe Cornelui Zelea-Codreanu, care a pornit o miscare populară, la firul ierbii, nivel necesar pentru a nu intra in radarul regimurilor politice oligarhice din Romania de la acea vreme, ce au culminat cu Dictatura Regală, cu Frontul Renasterii Nationale, carlist onorat si de Iorga.

Era epoca cand sionistii vanau orice miscare natională, contrară marxismului sau sionismului. Sionistii desi aparent erau adversarii comunismului, de fapt aveau două scuturi protectoare, la Washington si la Moscova.

Carlismul a căutat să se apropie de Axa Roma-Berlin prin numirea unui guvern naționalist condus de Octavian Goga care a interzis francmasoneria!, a introdus în funcțiile publice, învățământ și armată principiul “numerus clauses” – proportionalitatea etnică și a retras cetățenia pentru 225.222 (36,50%) apatrizi sub motivul corect că nu sunt vorbitori de limbă română, ceea ce i-a lipsit pe emigrantii evrei de drepturile lor civice și de dreptul de proprietate asupra pământului.

Pentru aceasta tara a trebuit să sufere criticile si sanctiunile Frantei si Marii Britanii, ba chiar si Moscova si-a retras ambasada din Bucuresti!

Legiunea Arhanghelului Mihail, o organizatie nationalistă, care spre deosebire de organizatiile si miscarile nationaliste europene nu a avut o ideologie deschis antisemită, doar a aratat pericolele aduse de capitalul evreiesc in tară si s-a bazat pe spiritualitatea ortodoxă a romanilor, excluzand evident teoretic celelalte religii sau culte.

Spre deosebire de bolivarism legionarismul roman nu avea perspective continentale, iar limitarea sa strict natională l-a ajutat să se concentreze mai specific pe necesiăttile si dispnibilitatile poporului roman.
Legiunea rămane un exemplu de urmat in perioadele de criză recunoscută – căci romanii acum nu sunt constienti in ce criză se găsesc, cu o structură bine esafodată, la firul ierbii si cu o arhitectură ce poate asigura durabilitate si prosperitate.

Legiunea viitoare nu va mai regăsi dedicatia ortodoxă si fidelitatea patriotică, asa că trebuie să porneasca direct de la punctual cel mai vulnerabil, moralitatea.
Reinstituirea ordinii morale, echitabile si recompensatoare trebuie făcută pe baza educatiei generale, obligatorii si gratuite la toate gradele. Cand lumea porneste de la aceleasi baze pote atinge usor limitele individuale cele mai surprinzatoare.
Pe timpul lui Chavez Venezuela avea gel mai mic procent de analfabeti din America latină si din lume.

Versiunea bolivariană a lui Chávez, deși se inspiră în mare măsură din idealurile lui Bolívar, a fost inspirată și din scrierile istoricului Federico Brito Figueroa. Chávez a fost, de asemenea, influențat de tradiția hispano-americană a cooperativismului de la începutul aparitiei sale, cum ar fi cel practicat de Jorge Eliécer Gaitán, Fidel Castro, Che Guevara și Salvador Allende.

Alte influențe cheie asupra filosofiei politice a lui Chávez includ Ezequiel Zamora și Simón Rodríguez. Deși Chávez însuși și-a numit ideologia bolivarianismo („bolivarianism”), susținătorii lui Chávez din Venezuela se autointitulează chavinisti, chavista.

După cum se poate observa Chavez nu s-a inspirat si nu s-a lăsat influentat de socialismul marxist sau neomarxist. La ocolit cu mare atentie si temere. Ca si Mao a observat că orice miscare politică sau ideologică cu cat este mai criticată si invinovătită in media, cu atat ea este mai daunătoare Globalismului Talmudic, imperialismului.

Chavez a reusit să distileze destul de bine mesajul nationalist al lui Federico Brito Figueroa si să-l separe de duhoarea otrăvitoare marxistă si ăsta este meritul lui Chavez pentru care este atat de contestat si a fost si asasinat asa cum se bănuieste.

Se pare ca Maduro nu are calitatile gandirii centrate si profunde al lui Chavez si sub conducerea sa bolivarismul s-a diluat si si-a pierdut eficienta si incisivitatea.
Șofer de autobuz, dar nu din liga TIR a toxicului trădător Bolojan, Maduro a devenit lider sindical înainte de a fi ales în Adunarea Națională în 2000. Membru al Partidului Socialist Unit (PSUV), a fost numit în mai multe funcții sub Chávez, ajungând vicepreședinte. Maduro a preluat președinția după moartea lui Chávez și a câștigat alegerile prezidențiale speciale din 2013.

În 2018, Maduro a fost reales și a depus jurământul, iar în 2024, Maduro a fost reales pentru un al treilea mandat.
Într-un interviu din 2013, Maduro a declarat că bunicii săi erau evrei, de origine maură sefardă și s-au convertit la catolicism în Venezuela.

La vârsta de 24 de ani, Maduro fusese trimis la Havana de Liga Socialistă să urmeze un curs de un an la Escuela Nacional de Cuadros Julio Antonio Mella, un centru de formare politică condus de Uniunea Tinerilor Comuniști din Cuba.
Asta poate explica infiltratiile discrete marxiste in politica lui Maduro si alegerea lui ca Delcy să-i fie vicepresedintă.

Apele ideologice netransparente duc inevitabil la manevre necontrolabile, la instabilitate si criză.

Vicepresedinta Delcy Rodriguez a locuit în Santa Monica, California, SUA în timpul colegiului. Tatăl ei, Jorge Antonio Rodríguez, a fost fondator al Ligii Socialiste, un partid politic marxist din Venezuela, in accord cu neomarxismul occidental.

Delcy Rodriguez a absolvit Universitatea Centrală din Venezuela (UCV) cu o licență în drept în 1993. În timpul petrecut la UCV, Rodríguez a fost activă ca lider studențesc. S-a specializat în dreptul muncii la Paris, dar nu a terminat doctoratul. În cariera sa profesională, Rodríguez a fost profesor la UCV. A fost președinta sindicatului din cadrul Asociației Venezuelene a Avocaților Muncii.

Rodríguez și-a început cariera guvernamentală în 2003, alăturându-se Coordonării Generale a Vicepreședinției Republicii Bolivariene Venezuela. Ulterior a devenit Director al Afacerilor Internaționale la Ministerul Energiei și Minelor. În 2005, Rodríguez a fost numită viceministru pentru Afaceri Europene.

Din februarie până în august 2006, Delcy Rodríguez a fost ministru pentru Afaceri Prezidențiale. Mandatul său a fost de scurtă durată din cauza tensiunilor raportate cu președintele Hugo Chávez. Se pare că a refuzat să arate respectul cuvenit președintelui, prin impulsivitatile ei marxist-talmudice.

Conform profilurilor publicate în Tal Cual și El Estímulo, Rodríguez a ignorat ierarhiile stabilite și a menținut o atitudine directă care a înstrăinat-o de cercul apropiat al presedintelui. În timpul unei vizite oficiale la Moscova în 2006, s-a relatat că Rodríguez a avut o ceartă aprinsă cu Chávez și l-a înjurat in stil talmudic-marxist; Chávez a demis-o, iar ea a trebuit să se întoarcă imediat în Venezuela.

Pe 14 iunie 2018, președintele Maduro a numit-o totusi pe Delcy Rodríguez vicepreședinte al Venezuelei. De asemenea, ea a devenit șefa Serviciului Bolivarian de Informații (SEBIN), agenția de informații a Venezuelei, agentie care l-au vândut pe Maduro lui CIA, care l-a răpit pe 3 ianuarie 2026.

Evenimentele din Venezuela nu se desfășoară cu o viteză amețitoare după atacul din 3 ianuarie și răpirea lui Nicolás Maduro și Cilia Flores. SUA nu se mișcă foarte repede pentru a-și afirma controlul asupra Venezuelei și a resurselor sale naturale, in pofuda declaratiilor pompoase trumpiene, în timp ce guvernul venezuelean pare să nu dorească sau să nu poată riposte adecvat.
Bineînțeles, există multe întrebări care se pun.

SUA au declarat clar că vor conduce țara. Trump a adăugat că vor păstra între 30 și 50 de milioane de barili de petrol (producția totală pentru una sau două luni). Vânzarea acestui petrol (din care o parte este depozitată pe uscat, o parte este depozitată în petroliere din cauza blocadei navale americane și o parte nu a fost încă extrasă) va avea loc în SUA, la prețurile pieței, iar SUA vor controla utilizarea acestor bani („în beneficiul venezuelenilor și al SUA”, potrivit lui Trump).

Secretarul pentru Energie, Wright, a adăugat că această procedură va fi prelungită pe termen nelimitat. Cu alte cuvinte, SUA au anunțat că acum controlează vânzarea de petrol venezuelean și banii din vânzarea acestuia.
Și, apropo, Trump a adăugat că, cu banii din vânzarea de petrol, Venezuela va achiziționa exclusiv produse americane!

Pe lângă toate acestea, Washingtonul a amenințat în mod repetat cu noi acțiuni militare împotriva Venezuelei, dacă guvernul de la Caracas nu se conformează pe deplin.

Guvernul venezuelean al președintelui interimar Delcy Rodríguez a răspuns la aceasta printr-o declarație în care anunță că se află în „negocieri” cu SUA pentru a ajunge la un acord privind vânzarea de petrol și că „construiesc alianțe care promovează dezvoltarea națională în favoarea poporului venezuelean”.

Marco Rubio a declarat că planul pentru Venezuela are trei etape:

Stabilizare, timp în care SUA menține blocada pentru a-și continua „pârghia fără precedent” (citește: capacitate fără precedent de șantaj) și vinde cele 50 de milioane de barili;
Resursă, în care companiile americane și occidentale au „acces echitabil” la Venezuela și există un proces de „reconciliere națională”;

La sfârșitul acestei tranziții, el își imaginează o țară „care este prietenoasă cu Statele Unite, care nu este un punct de sprijin pentru adversarii noștri, care ne servește interesele”. Cu alte cuvinte, o colonie sau un protectorat al Statelor Unite.

Au existat mișcări rapide pentru redeschiderea ambasadei SUA în Venezuela, care va acționa, fără îndoială, ca vârf de lance al autorității coloniale americane în țară. Venezuela a emis o declarație în care spunea că acest lucru se face „cu scopul de a aborda consecințele agresiunii și răpirii președintelui” și „o agendă de lucru de interes reciproc”.

Guvernul Republicii Bolivariene Venezuela își reiterează denunțul internațional că a fost victima unui atac criminal, ilegitim și ilegal împotriva teritoriului și a poporului său.
Cu alte cuvinte, SUA invadează țara militar, îl răpesc pe președinte… iar răspunsul este restabilirea relațiilor diplomatice pentru a aborda consecințele și o agendă de interes reciproc.
Ce interes reciproc poate exista între agresor și victimă?!

Ce s-a întâmplat cu toate declarațiile făcute de conducerea venezueleană înainte de 3 ianuarie? Ministrul Diosdado a spus că, în caz de agresiune militară, Venezuela nu va trimite „nicio picătură de petrol SUA”. Maduro a anunțat o „grevă generală revoluționară”. Delcy a declarat că nu vor ceda șantajului și că petrolul aparține Venezuelei.

Vineri, 9 ianuarie, Trump a prezidat o întâlnire/conferință de presă cu directorii tuturor companiilor petroliere americane și occidentale. A fost un spectacol cu puține precedente istorice, cel puțin în ceea ce privește desfășurarea în plină zi, cu ziaristii alungati din sală. Asta amintește de Conferința de la Berlin din 1884, când puterile europene au împărțit Africa.

Ceea ce am avut loc aici a fost guvernul agresiv al SUA care a pus la licitație celui care oferă cel mai mult petrolul Venezuelei. La propriu. Trump i-a spus companiei Exxon: „Dacă nu mergeți, spuneți-mi, pentru că am alte 25 pe listă.”

Unele companii, pe langă Exxon, nu au fost foarte entuziasmate. Ceea ce își doresc sunt garanții, doresc ca cadrul legal să le fie favorabil, inclusiv abrogarea legii hidrocarburilor a lui Chávez. Chevron insă continuă să opereze în Venezuela cu volume de producție mai mici (cum ar fi Repsol din Spania). Acestea au spus că producția s-ar putea dubla în câțiva ani.

Trump este întrebat dacă consideră Venezuela, condusă de Delcy Rodríguez, un aliat al SUA. Trump:răspunde „ei bine, în acest moment par a fi un aliat și cred că vor continua să fie un aliat, nu vrem Rusia acolo și nu vrem China acolo” pic.twitter.com/QxaqzRyu9N

Nu a existat niciun răspuns din partea guvernului venezuelean la această licitație scandaloasă a lui Trump pentru ceva ce nu-i aparține. Doi oficiali venezueleni au fost la Washington în aceeași zi pentru a discuta despre petrol.
Dar dacă citim printre rânduri, există o singură interpretare posibilă. Blocada petrolieră este „pârghia fără precedent” despre care vorbea Marco Rubio.

Dacă SUA controlează exportul de petrol, poate controla vânzarea acestuia și destinația banilor obținuți. „Dar acum se dovedește că guvernul lui Delcy după cum spune chiar el că totul face parte dintr-un acord comun… Cu alte cuvinte, ei colaborează, dar nu ca parteneri egali, ci mai degrabă ca subiecți coloniali.

La toate aceste declarații arogante și acțiuni umilitoare ale SUA care plasează Venezuela într-o situație de subjugare colonială, guvernul lui Delcy a răspuns declarând că nu își dorește „răzbunare”, ci va răspunde cu „diplomația bolivariană a păcii”, despre care, a spus ea, a învățat de la El Libertador.

Unii susțin că totul este de fapt o „luptă pentru narațiune”.
Conform acestei teorii, Trump susține că „controlează Venezuela”, dar acest lucru nu este adevărat, deoarece Caracas are în continuare aceeași conducere politică și militară. Cu alte cuvinte, Trump a obținut doar o „victorie la Pyrrhus” care l-a răpit pe Maduro, dar nu va schimba cursul guvernului venezuelean.

Alții merg mai departe și susțin că tot ceea ce se întâmplă a fost „planul lui Maduro, pe care l-a pus în aplicare în cazul în care i s-ar întâmpla ceva”. Ei susțin că „prosperitatea pe care o va atinge țara se datorează planului aprobat de președinte”. Că ceea ce propune Trump în Relația cu petrolul este în conformitate cu „modelul licenței Chevron”. Că deschiderea ambasadei SUA este de fapt necesară pentru a-i ajuta pe președinte și pe Prima Doamnă, închiși la New York.

S-ar părea că oficialitățile din Venezuela s-au cufundat profund în lumea realismului quantic magic, unde un lucru este în sine și opusul său în același timp.

Ce s-a întâmplat cu cele 5.000 de lansatoare de rachete antiaeriene Igla MANPADS (lansatoare portabile de rachete antiaeriene) care trebuiau să fie distribuite în toată țara? Apărarea antiaeriană rusească? Radarele chinezești?
Există speculații că trupelor li s-au acordat permisiile obișnuite de vacanță de Crăciun și Anul Nou, în ciuda situației de amenințare sporită.

Au fost acești factori luați împreună decisivi și explică totul?
Este dificil de spus. Există o serie de întrebări legitime care rămân. De ce forțele aeriene venezuelene nu au răspuns din Maracay, de exemplu – o bază care nu a fost atacată?
De ce nu au existat alte atacuri asupra elicopterelor, care zburau la joasă altitudine, încet și pentru o perioadă lungă de timp?

Cel puțin un lucru este clar: CIA avea informații precise de la trădători despre locația lui Maduro și despre amplasarea reședinței în care se afla. Acest lucru a fost confirmat de Trump și corespunde cu faptele. Șeful gărzii de onoare prezidențiale și șeful serviciilor de informații militare (DGCIM), generalul-maior Javier Marcano Tábata, a fost demis si arestat.

Echipamentele militare rusesti, chinezesti si iraniene sunt sub controlul armatei indigene, atat Rusia cat si China au principiul si poate in acest context si Iranul să nu se amestece in treburile interne ale statului partener. Iar dacă văd trădare se repliază, dar nu părăsesc teritoriul asa cum au făcut si in Siria si Trump ar fi trebuit să stie asta. Degeaba visează el că Vemezuela va fi fără rusi si chinezi.

Dacă Comanda armatei si a serviciilor secrete controlate de Delcy, au dat vacantă, instructorii rusi s-au repliat si recreat si ei, dar nu au părăsit pozitiile in regiunea unde s-au făcut investitii.

Însă o mare parte din acestea sunt speculații, deoarece nu există o explicație oficială, iar tocmai asta alimentează zvonurile: „Delcy l-a predat pe Maduro”. „Maduro s-a predat singur ca parte a unui plan”. Treburi interne ale statului partener.

Cel mai simplu mod pentru conducerea venezueleană de a pune capăt acestor zvonuri ar fi să ofere o explicație clară a ceea ce s-a întâmplat. Unii “camarazi” au susținut că „nu ne putem totusi dezvălui slăbiciunile”. Dar inamicul cunoaște toate vulnerabilitățile în detaliu! Oamenii obișnuiți, antiimperialiști, ei nu cunosc adevărul.

Ceea ce știm este că au existat contacte și canale diplomatice între Venezuela și SUA, în special cu personalități din industria petrolieră, și că unele dintre aceste contacte au avut loc prin Qatar. Știm că Delcy Rodríguez, în calitate de șef al sectorului petrolier, a fost în centrul multor acelor contacte.

În 2017, compania petrolieră americană CITGO (o filială a PDVSA) și aflată pe atunci sub control venezuelean a contribuit cu o jumătate de milion de dolari la inaugurarea lui Trump, într-o perioadă în care Delcy Rodríguez era ministru de externe.

Limbajul și acțiunile guvernului venezuelean al lui Delcy Rodríguez din ultimele zile pot fi interpretate doar în două moduri:
Fie sunt forțați să acționeze în acest fel sub constrângerea din partea SUA, dar în realitate încearcă să găsească spațiu de manevră (discutând cu Spania, Columbia și Brazilia);

Fie vând petrolul țării și suveranitatea națională pentru că au decis că aceasta este cea mai puțin rea opțiune din punctul de vedere al propriilor interese personale, menținerea puterii și a privilegiilor accumulate.
Această „strategie” este absolut dezastruoasă din punctul de vedere al apărării suveranității naționale a Venezuelei și al luptei împotriva imperialismului, ceva ce afectează nu doar Venezuela, ci și alte țări din regiune.

Lupta împotriva imperialismului este în primul rând o chestiune politică si asa cum o vad marxistii trebuie sa existe o unitate unică ideologică internatională care să asigure victoria. Lupta antiimperialistă are un aspect tehnico-militar foarte important, dar fără claritate politică marxistă, aspectul militar este de puțin folos.

Fundamental, Vietnamul a învins SUA, iar Algeria a învins Franța nu datorită expertizei militare a Fronturilor lor de Eliberare Națională care existau, ci mai presus de toate pentru că erau două popoare care luptau pentru eliberarea lor de sub jugul imperialismului.

În Venezuela, principalul obstacol în calea rezistenței împotriva imperialismului nu este militar, ci politic. De la moartea lui Chávez, conducerea bolivariană a urmat un curs clar de demontare politică a Revoluției Bolivariene.
În loc să se țină cont de avertismentul lui Chávez că trebuie să „construim o economie socialistă” și să „pulverizăm statul burghez”, s-a făcut exact opusul, s-a permis prea multe opozitiei.

Controlul muncitorilor a fost distrus, companiile au fost privatizate, pământul a fost luat de la țărani, toate structurile de participare au fost birocratizate etc.
Negocierea colectivă a fost distrusă, iar sindicaliștii care au luptat pentru apărarea drepturilor dobândite au fost închiși. Milioane de oameni au fost forțați să emigreze.

Toate acestea au fost făcute cinic în numele lui Chávez, al bolivarianismului, al revoluției și al socialismului, când, în realitate, se mișca în direcția opusă, marxistă.
Această contrarevoluție termidoriană, condusă de Maduro, a golit revoluția bolivariană de conținut și a dus la dezastrul din 2024.

Cei care nu au înțeles acest proces se vor confrunta acum cu multe surprize.

Atlanta 12/01/2026