CD
1.612 aprobate
denitsoc@gmail.com
216.131.75.152
In sfarsit unei analiste capabile din Sidney i s-a făcut milă de zăpăucii de analisti ziarici care, neintelegand realitatea, tot veneau cu teoria unei noi monede a BRICS-ului. Rusii, pe tezele carora s-a pornit acest poiect, au declarat de la inceput că: “in conformitate cu declaratiile de respect al independentei si suveranitatii natiunilor membre, cat si a principiului de neinterventiei in treburile interne se lasă la vointa membrilor de a negocia in ce monedă vor ei, prin intelegerea partilor tranzactante.”
Acest lucru s-a subliniat din nou si la Kazan, anul acest in octombrie, dar ziaricii cu idei crete au crezut că este doar o manevră.
In sfarsit Laureen Jonston vine să le traduca ziaricilor această declaratie a BRICS ca să inceteze zvonurile absurde care nu ii ajută nici măcar pe occidentali.
Toate exemplele doamnei economist de nefunctionalitate a sistemului cu monezi nationale sunt gresite căci exemplele date s-au rezolvat de mult si totul functionează foarte bine si in curand, după ce procesul de clarificare/clearance – echivalentă a monedei va fi perfectat, sistemul va functiona perfect pentru 160 de tari, inclusiv dolarul, euro, yenul si celelalte, căci de faptnu este o luptă contra dolarului ci doar de evitare a lui, cand este necesar. Struguri acri…
Nu scapă insă nici ea ocazia să-si dea cu părearea si să mai critice sau să mai fabuleze pe ici pe colo, căci de, Australia nu este membră sau parteneră BRICS+, incă.
Dar in finalul articolului vede si ea solutia reală.
ȚĂRILE BRICS+ SUNT DETERMINATE SĂ TRANZACȚIONEZE ÎN PROPRIILE MONEDE – DAR POATE FUNCȚIONA ASA?
De Lauren Johnston – 25 noiembrie 2024 8: https://theconversation.com/brics-countries-are-determined-to-trade-in-their-own-currencies-but-can-it-work-243053
Țările Brics+ explorează modul în care pot promova o mai mare utilizare a monedelor lor locale în comerțul lor, în loc să se bazeze pe o mână de monede majore, în primul rând dolarul american și euro.
Forumul pentru cooperare între nouă economii emergente de top – Brazilia, China, Egipt, Etiopia, India, Iran, Federația Rusă, Africa de Sud, Emiratele Arabe Unite – a subliniat această hotărâre la cel de-al 16-lea summit al acestora din octombrie 2024.
Economistul Lauren Johnston a scris recent o lucrare despre această evoluție. “The Conversation Africa” i-a cerut cunoștințele ei.
De ce țările Brics+ doresc să tranzacționeze în monede locale?
Există motive economice și politice pentru a folosi monedele locale.
Folosirea monedelor locale pentru a tranzacționa între ele va reduce costurile de tranzacție și va reduce dependența acestor țări de valutele străine, cat si timpul de operare..
În ultimele câteva secole, economia mondială s-a dezvoltat într-un mod care face anumite valute mai valoroase și mai de încredere pentru comerțul internațional. Acestea includ dolarul american, euro, yenul japonez și lira sterlină. Aceste monede dețin valoare în întreaga lume, deoarece provin din țări ce au avut economii puternice și cu o lungă istorie de tranzacționare la nivel global.
Atunci când oamenii sau țările tranzacționează folosind aceste monede și ajung să le colecteze sau să le dețină, ei consideră că este „sigur”, deoarece valoarea acestor monede rămâne stabilă și pot fi folosite sau schimbate cu ușurință oriunde în lume.
Dar pentru țările din sudul global, cum ar fi Etiopia, a cărei monedă (Birr) nu este larg acceptată în afara granițelor sale, comerțul este mult mai dificil. Cu toate acestea, aceste țări se luptă să câștige suficiente din monedele principale prin exporturi pentru a cumpăra ceea ce au nevoie pe piețele internaționale și pentru a-și rambursa datoriile (care tind să fie în acele valute).
La rândul său, necesitatea tranzacționării cu valute majore sau incapacitatea de a tranzacționa cu acestea pot crea provocări care încetinesc creșterea și dezvoltarea economică.
Prin urmare, tranzacțiile în monede locale între membrii Brics+ si cu alte tări vor sprijini creșterea și dezvoltarea.
Exportatorul de petrol Rusia este un caz unic. Deși în general există mai puține constrângeri valutare, Rusia se confruntă cu sancțiuni financiare ample pentru războiul său de agresiune împotriva Ucrainei. Folosirea unei varietăți de monede în tranzacțiile sale externe poate face să ocolească mai ușor aceste sancțiuni.
Din punct de vedere politic, motivele folosirii altor valute se referă în primul rând la libertatea de sancțiuni.
Unul dintre instrumentele pentru ca sancțiunile să funcționeze este un sistem internațional de plăți cunoscut sub numele de Swift (Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication).
Swift a fost fondată în 1973 și are sediul în Belgia. Acesta permite comunicarea sigură și standardizată între instituțiile financiare pentru plăți și tranzacții internaționale. Și era aproape singura modalitate de a face asta.
A fost folosit pentru prima dată pentru a impune sancțiuni financiare Iranului în 2012 și de atunci a fost folosit pentru a impune sancțiuni Rusiei și Coreei de Nord.
Dacă o țară este izolată de Swift, se confruntă cu perturbări în comerțul internațional și tranzacțiile financiare, deoarece băncile se luptă să proceseze plățile. Acest lucru poate teoretic duce la izolarea economică și la provocări în accesarea piețelor globale.
Realitatea și posibilitatea excluderii din sistemul de plăți al Swift este unul dintre factorii care stimulează impulsul către un nou sistem de plăți care se bazează, de asemenea, mai puțin pe monedele țărilor care guvernează Swift – precum euro, yenul japonez, lira sterlină și dolarul american. .
Care sunt provocările probabile cu care se vor confrunta?
Planul Brics+ de a folosi monedele locale se confruntă incă cu unele obstacole.
Problema centrală este lipsa cererii pentru majoritatea valutelor la nivel internațional. Și este greu de înlocuit rolul internațional al monedelor majore existente.
Dacă, de exemplu, India acumulează birr etiopian, le poate folosi în principal doar în comerțul cu Etiopia și nicăieri altundeva. Sau, dacă Rusia permite Indiei să cumpere petrol în rupii, ce va face cu acele rupii?
Deoarece majoritatea țărilor care caută alternative la dependența de dolar tind să vândă mai mult decât cumpără din alte țări sau sunt importatoare cu venituri mai mici, trebuie să ia în considerare ce monede să acumuleze prin comerț.
Când vine vorba de sisteme de plată, cel puțin, apar alternative.
Brics+ își creează propriul, Brics+ Clear. Aproximativ 160 de țări s-au înscris să utilizeze sistemul. China are, de asemenea, propriul sistem de plată interbancar transfrontalier, care funcționează în general la fel ca Swift.
Există totuși riscul ca aceste metode de plată să fragmenteze sistemul și să îl facă și mai costisitor și mai puțin eficient.
S-a făcut tranzacționarea în monede locale în altă parte?
Nu toate tranzacțiile se fac în principalele monede occidentale.
De exemplu, în Africa de Sud, în cadrul Uniunii Vamale din Africa de Sud, Randul sud-african joacă un rol relativ important în comerțul și finanțele transfrontaliere. La fel ca în Asia de Sud-Est, monedele din Singapore și Thailanda concurează pentru a fi moneda dominantă în subregiune.
China – cel mai mare exportator și producător de bunuri industrializate din lume – semnează, de asemenea, acorduri bilaterale de schimb valutar cu țări. Scopul este o utilizare mai mare a renminbi în lume.
Ca mijloc de eludare a sancțiunilor, India și Rusia au încercat recent să folosească rupia pentru comerț. Exporturile de petrol ale Rusiei către și prin India au crescut puternic de la războiul din Ucraina și aproximativ 90% din acest comerț bilateral are loc în rupii și ruble.
Acest lucru lasă Rusia cu o provocare – ce să facă cu toate rupiile pe care le-a acumulat. Aceste depozite se află în bănci indiene și sunt investite în acțiuni locale și alte active.
Un alt exemplu de eforturi de a evita marile monede internaționale este modelul Chinei de „comerț cu troc”.
Modelul funcționează astfel: China exportă, de exemplu, mașini agricole într-o țară africană și primește plata în moneda țării respective. China folosește apoi acea monedă pentru a cumpăra bunuri din aceeași țară, care sunt apoi importate înapoi în China. După ce aceste bunuri sunt vândute în China, comerciantul chinez este plătit în renminbi.
Ghana este o țară implicată în acest model de troc. Provocările cu care se confruntă modelul includ digitalizarea plăților și a comerțului, precum și încrederea – sunt necesare niveluri ridicate pentru a stabili și menține relații între părțile comerciale ca indivizi și ca întreprinderi. De asemenea, necesită un anumit nivel de centralizare și coordonare, dar îi lipsesc legi, reglementări și standarde industrie puternice. Aceasta înseamnă că diferitele platforme și întreprinderi pot să nu fie compatibile, ceea ce poate crește timpul și costurile tranzacției.
Un alt exemplu este atunci când investitorii chinezi din Etiopia fac profituri în birr. Ei folosesc aceste birr pentru a cumpăra mărfuri etiopiene, cum ar fi cafeaua, și pentru a exporta mărfurile în China. În China, atunci când vând aceste bunuri, primesc renminbi. Așa că își transferă profiturile din Etiopia în China prin creșterea exporturilor Etiopiei în China.
Rapoartele anecdotice sugerează că acest lucru este fezabil la scară mică, dar are costuri de coordonare relativ mari.
Ar putea fi și alte provocări. De exemplu, dacă cumpărătorii chinezi plătesc fermierii de cafea etiopieni în moneda lor locală, în loc de dolari americani, ar putea duce la disponibilitatea în general a mai puțini dolari. Unele tranzacții internaționale se bazează încă în mare măsură pe dolari.
Cum ar trebui să-și structureze națiunile Brics+ aranjamentul?
Nu există o soluție simplă sau ușor scalabilă pentru a depăși dependența de principalele monede internaționale sau pentru a ocoli Swift.
Este nevoie de un sistem de plată rapid, digital. Acest sistem ar calcula și echilibra eficient cererea de valută. De asemenea, trebuie să fie fiabil, să înlocuiască părți ale sistemului actual și să nu creeze costuri suplimentare pentru țările care nu îl folosesc încă.
Deși unii membri Brics+, cum ar fi Rusia, ar putea fi mai interesați de schimbarea rapidă, acest lucru poate fi mai puțin în interesul altor membri Brics+. Îndepărtarea de la Swift, de exemplu, necesită acceptarea de la instituțiile financiare locale, iar cei din țările africane ar putea să nu fie sub presiune pentru a trece la o nouă platformă mai puțin cunoscută.
Având în vedere aceste provocări, susțin că Brics+ ar trebui să progreseze treptat.
Ceea ce se poate întâmpla în curând, totuși, este efectuarea unor tranzacții în moneda locală.
Lauren Johnston este cercetător principal la Institutul de Afaceri Internaționale din Africa de Sud, profesor asociat, China Studies Centre, Universitatea din Sydney
Lauren Johnston nu lucrează, nu consultă, nu deține acțiuni sau nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar beneficia de acest articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara numirii lor academice.
Sa vedem ce mai zice vechiul nostru prieten Pepe Escobar, cel cu vesti hazoase ce starnesc pe toti sorinii, iulianii si alti xenofobi, interventionisti de ocazie de pe acest website.
TRUMP POATE FI ORESHNIKETIZAT IN UCRAINA CHIAR ÎNAINTE DE A SE ORIENTA SPRE CHINA
De Pepe Escobar – https://strategic-culture.su/news/2024/11/27/trump-may-be-oreshniked-on-ukraine-even-before-he-gets-china
Cu Oreshnik[Aluna de pădure] care intră acum în imagine,peste tot ,hegemonii ce vor încerca să hărțuiască China, vor trebui insă să se confrunte și cu Rusia.
Când vine vorba de armamentul rusesc de ultimă generație, MICIMATT – întregul complex hegemonic – pare să locuiască în perpetuă stupoare.
[MICIMATT este o extensie a conceptului de MIC (Complex Militar-Industrial) care înseamnă Military-Industrial-Congressional-Intelligence-Media-Academia-Think-Tank. Termenul a fost inventat de Ray McGovern, un fost ofițer CIA devenit activist politic și critic al politicii externe a Statelor Unite.]
Nu aveau nicio idee despre Kalibr, Sarmat, Khinzal, Zircon sau Avangard înainte de a le fi introduse. Nu aveau nicio idee despre Oreshnik („Aluna”) înainte de avertismentul protocolar de 30 de minute din partea rușilor, care spunea că urma un test de rachetă și nu era nuclear. Americanii au presupus că acesta ar fi doar un alt test de rachete balistice, deoarece li se întâmplă si lor în mod obișnuit aproape de Arctica.
Nici măcar președintele Putin nu a știut că Oreshnik este deja pregătit pentru un prim plan, până în ultimul moment. Iar purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Peskov, a confirmat că doar un cerc ultra-rareficat știa chiar că Oreshnik există.
Pe scurt: MICIMATT vede doar ceea ce arată Rusia – și când se întâmplă.
Numiți-o un jurământ rezistent la scurgeri de secrete care există în complexul militar rus – care, apropo, este o companie masivă de stat, naționalizată, cu câteva componente private.
Și asta oferă guvernului rus, în practică, o inginerie mai bună, o fizică mai bună, o matematică mai bună și rezultate practice, finale mai bune decât orice în Occidentul colectiv de importanță personală.
Oreshnik – un sistem de arme cinetice – este un schimbător certificat când vine vorba de tehnologia militară și război în mai multe moduri: de fapt, mai multe.
Fizica simplă ne spune că, combinând suficientă viteză sau forță cinetică și masă este garantată o devastare totală, comparabilă cu o armă nucleară cu randament scăzut sau mediu. Cu avantajul suplimentar de a nu avea radiații.
Oreshnik este o rachetă balistică cu rază intermediară (IRBM), aflată în dezvoltare de Rusia (împreună cu alte sisteme) chiar înainte ca Trump 1.0 să scoată SUA din tratatul INF în 2019.
Câteva analize concise au evidențiat modul în care Oreshnik poate fi montat în rachetele nenucleare intercontinentale. Rușii sunt foarte diplomatici, fără a sublinia că, dacă Oreshnik este lansat din Orientul Îndepărtat al Rusiei, poate ajunge cu ușurință la majoritatea latitudinilor din SUA.
Mai mult decât atât, aplicarea tehnologiei Oreshnik la rachetele tactice – Putin a spus săptămâna trecută că acest lucru se întâmplă deja – schimbă, de asemenea, întregul domeniu tactic.
Noul joc din oraș este că Rusia este capabilă să lanseze arme cinetice hipersonice, de ultra-înaltă viteză, literalmente, oriunde în lume – după ce a avertizat civilii să abandoneze zona din jurul țintelor. Și nu există absolut nicio apărare împotriva ei, nicăieri.
Este destul de previzibil că MICIMATT trezit, arogant/ignorant, precum și NATO și întregul Occident colectiv, spălat de creier, pur și simplu nu au idee ce tocmai i-a lovit, aparent din senin.
Pentru a fi concis: un sistem cu puterea distructivă a unei arme nucleare tactice, dar care poartă precizia glonțului unui lunetist de top.
Ergo, portavioane de miliarde de dolari; întregul de peste 800 de Ibaze militare ale mperiului; buncăre subterane asortate; Platforme de lansare ICBM; șantiere navale; ca să nu mai vorbim de cartierul general al NATO la Bruxelles, bazele Aegis Ashore din Deveselu (Romania), Redzikowo (Polonia), centrul de forțe comune NATO din Țările de Jos, comandamentul NATO din sud de la Napoli – toate aceste active extrem de scumpe sunt un joc corect pentru oreșnișkii non-nucleari capabili să le reducă, să le facă praf într-o clipită după ce a zburat doar câteva minute la peste Mach 10.
Până acum mulțimi din întreaga lume sunt conștiente că Oreshnik poate ajunge la Berlin în 11 minute și la Londra în 19 minute. De asemenea, cel lansat din sudul Rusiei, Oreshnik poate ajunge la baza aeriană americană din Qatar în 13 minute; lansat din Kamchatka în Orientul Îndepărtat, poate ajunge în Guam în 22 de minute; și lansat din Chukotka, poate ajunge la silozurile Minuteman III din Montana în 23 de minute.
Ca să citez hit-ul epic al Studiourilor Motown din anii 1960: „Nici unde să fugi, iubito, nu unde să te ascunzi”- “nowhere to run, baby, nowhere to hide”
Dovada grafică că MICIMATT și NATO nu au absolut nicio idee ce i-a lovit – și ii va lovi din nou – este escaladarea demenței în vigoare chiar și după ce focoasele lui Oreshnik au redus la bucăți o fabrică de rachete din Dnipropetrovsk. Și chiar și după ce Moscova a spus destul de clar că nu au nevoie de arme nucleare pentru a lovi si distruge orice doresc, oriunde pe Pământ.
MICIMAT plus NATO, în tandem, a tras ATACMS de două ori împotriva Kurskului; a lansat un balon de probă P.R. legat de posibilitatea sinucigașă de a trimite arme nucleare la Kiev; NATO a avertizat companiile europene să intre într-un „scenariu de război”; Amiralul de fotoliu al NATO Rob Bauer, o non-entitate olandeză, a susținut bombardamentele preventive asupra Rusiei; Le Petit Roi din Franța și îngrozitorul prim-ministru britanic au reînceput direcția de „desfășurare de trupe” în Ucraina (Starmer a dat înapoi mai târziu); și nu în ultimul rând, guvernul “Carnat de ficat” din Germania a început să elaboreze planuri pentru a se folosi stațiile de metrou ca adăposturi antiaeriene.
Toată această escaladare de paranoia sună ca o grămadă de copii care țipă in timp ce se joacă în cutia de nisip murdară. Pentru că, în toate scopurile practice, Rusia este cea care conduce acum jocul de escaladare.
Destrămarea/despărtirea Rusiei-China este greu de făcut.
Și asta ne aduce la Trump 2.0.
Statul Adânc l-a incăltat deja pe Trump cu un război vicios – o contra-insurgență preventivă de facto, chiar înainte ca acesta să încerce să facă ceva practic în privința prăbușirii Proiectului Ucraina al NATO.
Rampa lui ideală de ieșire ar putea fi o ieșire în stil Afganistan, lăsând toate poverile în fața unui coș de catelusi chiwawa NATO. Totuși, asta nu se va întâmpla.
Andrey Sushentsov este director de program al Clubului Valdai și decan al școlii de relații internaționale a MGIMO este unul dintre cei mai buni analiști ai Rusiei. Sushentsov a lansat această perlă către TASS, printre altele:
„Trump se gândește să pună capăt crizei ucrainene, nu dintr-o simpatie pentru Rusia, ci pentru că recunoaște că Ucraina nu are șanse realiste de câștig. Scopul său este să păstreze Ucraina ca instrument pentru interesele de viitor ale SUA, concentrându-se mai degrabă pe înghețarea temporară a conflictului decât pe rezolvarea acestuia.
În consecință, sub Trump, strategia pe termen lung de contracarare a Rusiei va persista. SUA continuă să beneficieze de pe urma crizei ucrainene, indiferent de administrația care este la putere.”
Sushentsov recunoaște pe deplin modul în care „sistemul de stat al SUA este o structură inerțială care rezistă deciziilor pe care le consideră contrare intereselor americane, așa că nu toate ideile lui Trump se vor realiza”.
Aceasta este doar o ilustrare grafică, printre multe, că Moscova nu își face nicio iluzie despre Trump 2.0.
Condițiile lui Putin pentru o încercare de a rezolva ghicitoarea Ucrainei sunt cunoscute cel puțin din iunie: retragerea totală a Kievului din Donbass și Novorossiya; nicio Ucraina în NATO; sfârşitul celor peste 15.000 de sancţiuni occidentale; și o Ucraina nealiniată, fără nucleare.
Asta este.
Totul nenegociabil; altfel războiul va continua pe câmpurile de luptă, așa cum consideră Rusia de cuviință, până la capitularea totală a Ucrainei.
Evident, cei cinci ochi – de fapt doar 2 (SUA-Marea Britanie) – plus servitorul, Franța, alături de cele mai puternice silozuri din interiorul Statului Adânc, vor continua să-l oblige pe Trump să dubleze proiectul Ucraina, care este o parte esențială a politicii Forever – Etosul războaielor.
Cel mai bun lucru pe care îl poate face este să distragă atenția de la Proiectul Ucraina, găzduind genocidele psihopatologice din Vechiul Testament din Tel Aviv, plus armada Zio-con din D.C., în obsesia lor de a forța Washingtonul să lupte războiul împotriva Iranului. Vorbim despre o ușoară schimbare de focalizare a războaielor perpetue.
Teheranul nu numai că exportă cea mai mare parte a energiei în China, dar este un nod absolut esențial al Coridorului Internațional de Transport Nord-Sud (INSTC), precum și al Inițiativei Belt and Road (BRI); adică nord-sud și est-vest care se încrucișează Eurasia.
Acesta ar fi adevăratul război de alegere – simultan împotriva a trei BRICS (Rusia, China, Iran). La urma urmei, clasa conducătoare americană este deja investită într-un război hibrid împotriva BRICS.
Totuși, confruntarea Trump 2.0/China va fi punctul de sprijin al politicii externe a Hegemonului începând cu 20 ianuarie. Practic, toate numirile lui Trump – oricât de greșite ar fi ele –ele incă mai cred că este posibil să rupă/desfacă parteneriatul strategic cuprinzător Rusia-China. și să împiedice China să mai cumpere energie de la Iran.
Vor exista si încercări de a perturba căile maritime și liniile de aprovizionare – de la Drumurile Mătăsii Maritime din Oceanul Indian până la Ruta Mării Nordului de pe Arctic, inclusiv posibile steaguri false de-a lungul INSTC.
Dar cu Oreshnik care intră acum în imagine peste tot, hegemonii ce vor încerca să hărțuiască China, vor trebui să se confrunte și cu Rusia. Așadar, tentația de a pune capăt Proiectului Ucraina și invadării de către NATO a granițelor de vest ale Rusiei va fi mereu prezentă în mintea lui Trump, parte a sindromului „seduce Rusia pentru a submina China”.
Problema pentru Hegemon este că parteneriatele strategice interconectate dintre BRICS/SCO Rusia-China-Iran au și alte idei – cinetice.
Facem apel la toti bogatii din tara sa faca presiuni la autoritati sa ii calmeze pe astia care fac violente pt ca in primul rand ei vor avea de suferit la afacerile lor pt ca nimeni nu vrea instabilitate din cauza descreieratilor.Sa calculeze bine treaba.
Atentie majora!Europa vrea sa aduca dictatura nazista in Romania cu alegerile astea.
Solicitam autoritatilor internationale,nationale si locale arestarea Elenei Lasconi si adeptilor USR pentru instigare huliganica la omor.
Eu cred că nu a luat useriata atâtea voturi. Undeva a funcţionat măsluirea voturilor şi au preferat să fie scoasă a doua pe listă, ca să nu bată la ochi.
Urmează o altă măsluire şi o vedem la Cotroceni.
Holo-păduchioşii nu renunţă tocmai acum, când România este pradă sigură pentru ei.
Dacă ar fi aşa poporul ar trebui să se ridice şi să dărâme tot sistemul printr-o revoluţie.
Dar se va ridica cineva? Cei mai mulţi se informează de la televizor şi cred tot ceea ce li se spune acolo. Dacă te contrazici cu ei şi le explici care este adevărul ajungi la scandal. Şi genul ăsta de votanţi sunt teribil de mulţi.
Oricum, trebuie încercat să ne mobilizăm pentru Călin Georgescu, iar la parlamentare evitate partidele care de 35 de ani au dat totul la străini.
Totuşi, trebuie să fim precauţi!
Miza e prea mare şi globaliştii au avansat prea mult în planul lor sinistru de a înrobi popoarele, ca să le scape această ocazie de se păstra tot ei la butoanele României înrobite.