Semidoctismul pe care il atribuiti altora este principala caracteristica a discursului pe care il produceti. Sa exemplific:

1)Imperiul Roman de Rasarit nu incepe odata cu Constantin cel Mare, asa cum credeti dvs. El reunifica Imperiul divizat in patru de catre Diocletian. Imperiul de Rasarit ( alaturi de cel de Apus) ia fiinta numai dupa moartea lui Theodosie (395). Primul lui imparat a fost Arcadiu.

2) Nu e nici o contradictie cand afirm ca modelul de societate si de stat, propriu civilizatiei si culturii de tip greco-romano-cresti, este cel mai armonic. Carentele dvs. culturale nu va permit sa faceti deosebirea intre o lauda adusa unor componente ale civilizatiei greco-romane si o lauda adusa intregului numit” civilizatia greco-romano-crestina”. Prin urmare, acuza pe care mi-o aduceti, cum ca as considera sclavia o practica laudabila este ricola, desi( lucru pe care ma asteptam sa-l cunoasteti, dar vad ca-l ignorati total) nici Isus Christos nu a condamnat-o.

3)Principiul care defineste un raport armonic intre individ si societate nu este creativitatea, asa cum gresit sustineti O asemenea afirmatie facuta de catre un om care se pretinde crestin si inca „ortodox” este o stupiditate ca sa nu zic o blasfemie! Conceptul de „creativitate” este unul renascentis-pagant si sta la baza tuturor ideologiilor progresiste de azi. Este pur si simplu comic sa auzi din gura unui pravoslavnic asemenea idee! Pentru a nu ramane, totusi, in bezna ” slavonismului tampit si orb” ( Xenopol) altoit cu idei Sorosiste, va informez ca un raport armonic intre om si societate se stabileste atunci cand se cauta realizarea cat mai perfecta a esentei umane ( care nu poate fi redusa la asa zisa „creativitate”). Conform conceptiei pe care o imbratisati ( nu stiu in ce pozitie?) homosexualitatea ar fi si ea o atitudine „creativa”in raport cu heterosexualitatea noastra, a celor mai putin „creativi”.

4) Afirmatia pe care o faceti apoi:” Atunci cand un popor se dezvolta si isi asuma propria identitate si cale specifica lui, creaza o cultura in care raportul dintre individ si societate devine optim”( adica atunci cand este „creativ,” potrivit unui specific „creativ”) pare si mai indepartata de conceptia crestina decat prima, care punea numai conditia necesitatii”creativitati” pure si simple”. Adica: daca un mongol „creaza” o dominatie cu caracter specific mongol, prin asta el ar fi mult mai aproape de un raport armonic cu celalti oameni decat daca ar practica, prin imitatie, un mod de dominatie de tip persan. Asta da, logica ortodoxa! Asta da, morala crestina! Asta da, creativitate!

5) ” Plecarea lui Ahile la Troia a fost facuta ca implinire a vointei de eroism , a setei de nemurire”. Dovada mai clara a unei sublime inculturi mitologice ca aceasta nici ca se putea! Sa vedem ce zice „Le Dictionnaire de la mythologie greque et romaine”: „Lorsque la guerre de Troie eclata, Thetis recomanda a son fils de se deguiser en FEMME et de se meler, sous le nom de Pyrrha, au groupe des filles du roi Lycomede , afin d’echapper a la pression des guerriers. Mais Ulysse…contraignit Achille par la ruse a le suivre. ” Asta da, sete de nemurire!

6) „Sansa Europei n-a fost prin greci si romani” , ci prin „credinta cea adevarata adusa de Apostolii lui Hristos” Reductionismul religios sau confesional au aceeasi valoare ca cel geografic, economic, politic , psihologic sau sexual. A reduce Europa la o singura componenta este caracteristic unui mod simplist de gandire, conditionat de lipsa de cultura , de inteligenta sau de lipsa amandurora. Afirmatia ca Europa ar fi disparut in „degenerarea clasica lasta mostenire de Antichitate” este la fel de amatoristica. Asa cum Orientul Mijlociu n-a putut fi salvat prin Crestinism de re-barbarizarea numita ” civilizatie Islamica”, nici Crestinismul n-ar fi supravietuit in absenta Imperiului Roman, bai nu s-ar fi putut nici macar raspandi prea departe. Lumea a fost crestinata IN si PRIN Imperiul Roman!

7) Epresia HORROR VACUI ( frica de gol) vine de la Aristotel , si de multa vreme ea este in istoria artei un principiu foarte cunoscut, in analiza diferitelor tipuri de viziuni artistice, bineinteles de catre cei care au pus mana macar o dat in viata pe o carte care trateaza aceasta disciplina. Nu cred ca este cazul dvs.

8)” La antici nu a existat niciodata asa ceva”, adica un raport armonios intre Om si Cosmos. Afirmatia face dovada acelorasi carente de cultura de care vorbeam inainte. Conceptul de Cosmos n-a fost inventat de Apostoli, ci de Antichitate. Cand va referiti la teroarea existentiala si la angoasa viitorului, banuiesc, ca va referiti la Socrate. Nu degeaba cei mai pretuiti teologi ai Bisericii( din toate timpurile) au trait inainte de desfiintarea Academiei din Atena, posedand o magnifica formatie culturala de tip clasic ( Sf. Ioan Hrisostomul, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazians, Grigorie de Nyssa) . Insa nu e de mirare ca un adept al analfabetismului neo-athonit , contaminat de ideile moderne de „creativitate” si „creativitate specifica”, nu poate sa aprecieze idealul de ” suveranitate intelectuala si morala”, propriu Antichitatii greco-romane, si nici opinia ( in caz ca au luat cunostinta de ea) celor mai mari istorici si filosofi ai culturii , dupa care Crestinismul este un „platonism” popular.

8) ” Ce inseamna imperialism de tip mongol?”” dinastiile ruse au rezistat peste 1000 de ani”. Iata-ne ajunsi in miezul problemei sau, daca tot il pomeniram pe Ahile, la punctul ( calcaiul) sensibil al intregului discurs anti-clasic: acuzatia pe care am facut-o cum ca rusii practica un imperialism de tip mongolic. N-am sa va raspund eu, ci am sa-l citez pe Eminescu: „Rasarita din rase mongolice, de natura cuceritoare, asezate pe stepe intinse a caror monotonie are inraurire asupra inteligentei omenesti , lipsind-o de mladiere si dandu-i instincte fanatice, pentru idei de o vaga maretie, Rusia e in mod egal Muma mandriei si a lipsei de cultura, a fanatismului si a despotismului”. Curata civilizatie si cultura crestina! Halal ortodoxism!

9) Chestiunea falsului truism vine tot de la incultura dvs. estetica, care n-a auzit de diferenta dintre clasicismul tipologic si cel istoric. In speranta ca pe viitor ma veti scuti de neplacerea de a ma mai invinovati in mod nemeritat de infirmitatile dumneavoastra de natura intelectuala si culturala, va recomand cat mai multe drumuri pe la biblioteca. Nu este cazul sa asteptati sezonul ploilor pentru a avea motiv sa intreprindeti o asemenea „operatiune speciala”. Incercati, totusi, cu metode mai clasice!