Moartea lui Marin Preda

Cine avea vreun interes să-l omoare pe inofensivul Marin Preda? Nu dăduse nici un semn de dizidență, nu criticase nici măcar voalat regimul, nu băgase nicio șopârlă în scrierile sale (ce-i drept, nici nu era genul lui).

Era un scriitor consacrat, bine văzut de sistem, director de editură, prezent cu texte în manualele școlare.

Așa-zisa îngrijorare a tovarășilor sovietici față de conținutul volumului al doilea din „Delirul” se putea rezolva foarte bine prin intervenții la nivel înalt, și nu prin asasinarea autorului!

Deși, după mărturiile celor care l-au cunoscut, Preda nu era băutor din fire, în ultimii ani, poate și din cauza unei vieți personale eșuate, ajunsese să bea mult. Oricine are experiența alcoolului știe că o zi întreagă de băut tărie te pune pe butuci. Iar, după o vârstă, e fatal.

Odihnească-se în pace! „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Imposibila întoarcere”, „Marele singuratic” sunt cărți mari.

*

Nota redacției – Textul de mai sus este, după părerea mea, corect, corespunde cu părerea pe care am avut-o întotdeauna asupra „cazului”! Voi povesti amintirea mea despre Marin Preda. Am avut o întâlnire din care am tras o anumită „învățătură de minte” pentru tot restul zilelor!…