 caroline gunderode364 aprobate google.bex caroline.gunderode@gmail.com 109.133.42.42 |
Cata seninatate in fata valorilor eterne si a mortii!
Si cata deosebire de un filozof precum Cioran la batranete: „As vrea sa cred dar nu pot !” -Atunci dece nu te sinucizi? „Pentruca mi-e frica !” Hahahaha! |
*
Nota redacției – Cioran a scris multe pagini despre moarte, despre sinucidere… Prea multe! Era obsedat de întâlnirea cu „Coana Mare”! Eu cred că Dumnezeu l-a pedepsit și când a dat ochii cu vestita doamnă nu mai știa de el, își pierduse complet uzul rațiunii. A ratat momentul cel mai așteptat o viață întreagă!
Cioran , ca majoritatea indivizilor, cât de cât sănătoși, avea dreptate. Din punct de vedere organic, fiecarui individ îi este frică de moarte. Ce s-o mai lungim si s-o intoarcem pe toate fețele. El a fost un fel de bufon al timpurilor actuale și deși cunoștea bine realitatea evita cu eleganța a o exprima concrect. Ce poți spune la o adică despre viață, nu poți decât a o accepta, iar timpul vindeca până la urmă până și întrebările existențialiste. Te mulțumești că mai prinzi o zi, îți mai faci iluzii, sau mai ai cofirmări, ce mai contează, toate trec aici in acest plan terestru. Cioran a avut însă bine definită conștiința caracterului profund organic al unei vietuiri normale. Meseria lui intelectuală l-a dezrădăcinat și l-a privat încă de timpuriu de a se bucura pe deplin de o viață mai…„normală”. Bine că a avut bun simț și nu s-a apucat sa creeze tânguiri precum … romanța. Scrierile lui ne prezintă un inventar al tuturor inconveniențelor de a te naște însă intr-o formă foarte rafinată și deși nu a fost un poet, lucrările lui pot fi privite ca atare. Credinta presupune acceptarea caracterului dat al vietuirii noastre si pornirea spre un drum launtric de tihna si impacare. Parisul actual numai asta nu îți poate sugera. Până la urmă fiecare cu drama lui , cu alegerea proprie in ceea ce priveste cheltuirea acestei vieti. Acolo unde este să aibe parte de tihnă și împăcare.
caroline gunderode 26 iulie 2022 la 12:55 pm – Raspunde
Comentariul asteapta aprobarea.
Cioran a incercat sa se sinucida de cateva ori dar „i s-a facut frica” !!!, a declarat Cioran de cateva ori, fara sa isi dea seama, niciodata, de umorul involuntar scapat in aceasta marturisire .
Deh, Cioran nu era Socrate, care nu a scris un singur rand dar a luptat eroic in infanterie grea iar oratoric, pentru o viziune aproape cristica. !
Cand ma gandesc si compar – desi nu sunt comparabili – o voce tasneste in mintea mea :
„Si da-i si lupta , si da-i si lupta! Si luptam, si luptam …” , e vocea lui Agamita Dandanache .
Chiar daca Cioran nu a luptat decat contra sinelui, pentru a-l contracara , dupa cum scrie el, in special in „Cahiers, 1957-1972” publicate postum.
Ferdinand Céline se revolta in „Dialogul cu profesor Y”:
„Cioran, ce asta-i scriitor francez ?”
Hahaha.
Si totusi lirica lui filozofica ramane sigur in literatura franceza pe post de :
„Marele rau”, cum ii zicea Noica
Vanitas vanitatum .
Cioran a incercat sa se sinucida de cateva ori dar „i s-a facut frica” !!!, a declarat Cioran de cateva ori, fara sa isi dea seama, niciodata, de umorul involuntar scapat in aceasta marturisire .
Deh, Cioran nu era Socrate, care nu a scris un singur rand dar a luptat eroic in infanterie grea iar oratoric, pentru o viziune aproape cristica. !
Cand ma gandesc si compar – desi nu sunt comparabili – o voce tasneste in mintea mea :
„Si da-i si lupta , si da-i si lupta! Si luptam, si luptam …” , e vocea lui Agamita Dandanache .
Chiar daca Cioran nu a luptat decat contra sinelui, pentru a-l contracara , dupa cum scrie el, in special in „Cahiers, 1957-1972” publicate postum.
Ferdinand Céline se revolta in „Dialogul cu profesor Y”:
„Cioran, ce asta-i scriitor francez ?”
Hahaha.
Si totusi lirica lui filozofica ramane sigur in literatura franceza pe post de :
„Marele rau”, cum ii zicea Noica
Vanitas vanitatum .