Există trei răspunsuri la întrebarea pe care ne-am pus-o în precedenta postare: unde sunt înmormîntați evreii uciși în Tarnsnistria?
N-a mai fost cazul să fie înmormîntați! Și iată de ce:

1. La o masă rotundă pe acest subiect – Holocaustul din Transnistria, masă întinsă la Chișinău, la care am avut onoarea să particip, am ridicat această problemă: dar unde sunt cadavrele?!
O întrebare simplă și firească! Am motivat: vreau să merg și eu să depun flori în memoria celor peste 150.000 de victime inocente, nevinovate!
Căci, după părerea mea, oricât ar fi ea de scandaloasă pentru unii, eu consider că a fi evreu nu este o vină, o culpă, o fărădelege ce trebuie pedepsită! Contează ce faci, nu ce ești! Iar când te naști, indiferent ce te naști: evreu, român, patagonez sau marțian, chiar bozgor dacă te naști, chiar dacă ești subiectul propoziției s-a născut X, nu înseamnă că faci ceva! Ce era de făcut s-a făcut de către alt subiect! Cu 9 luni înainte!… Deci nașterea fiecăruia dintre noi nu este o faptă care să ți se poată imputa!

Așadar am întrebat unde este cimitirul unde sunt înmormîntați evreii aduși din România și exterminați departe de casa părintească? Unde este monumentul ridicat pe groapa comună în care au fost aruncați în devălmășie victimele urii și bestialității jandarmerești?

Întrebarea mea a instalat în studiou o tăcere jenantă, apăsătoare și sufocantă. A risipit-o participantul cel mai activ de la masa rotundă, un evreu venerabil, care ne vorbise deja cu lacrimi în ochi despre rudele sale care au fost făcute săpun în Transnistria! Ce să mai îngropi din ei, domnule profesor?!… Logic! Cum de nu mi-am dat seama singur?!

Am întrebat totuși: toți evreii morți în Transnistria au fost făcuți săpun?!
Mi s-a răspuns ca unui naiv: firește că nu! Cei mai mulți au rămas abandonați pe marginea drumului și i-au mâncat câinii!… Câinii au suferit primii și cel mai cumplit de foame în Transnistria, astfel că nu au făcut mofturi când administrația română din Transnistria le-a oferit această șansă de supraviețuire: cadavre de evrei, adică de oameni!…

Așadar, la Chișinău, din partea unor lideri ai comunității evreiești prezente la acea dezbatere am primit aceste două răspunsuri: cadavrele evreilor uciși în Transnistria nu au mai ajuns la cimitir, deoarece pe drum unele cadavre au fost selecționate și prelevate pentru a fi făcute săpun, iar alte cadavre au fost transformate în calorii de către cel mai bun prieten al omului: câinii transnistreni! O rasă de câini despre care se scrie acum prima oară! Îmi arog această prioritate, deși nu fac altceva decât să-l citez pe acel evreu doxă de informații inedite pe subiectul dat!

E drept că alături de mine mai era un evreu, respectat de toată lumea prezentă la acea masă, care își făcuse studiile filologice la București, discutând cu care am descoperit că am avut un profesor comun: Tudor Vianu!… Nu s-a băgat în vorbă pe subiectul Holocaustul din Transnistria, dar mi-a transmis, prin mijloace non-verbale, jena pe care i-o stârneau vorbele coreligionarului său! A intervenit în discuții atunci când subiectul s-a schimbat! I-am uitat numele, l-am pomenit cândva, dar colegii din Chișinău, alde Anatol Petrencu, știu despre ce persoană este vorba! Fie-i numele pomenit cu toată cinstea cuvenită!… Evreu, nu…

Cunosc însă cu precizie numele evreului care ne-a oferit cel de al treilea răspuns la întrebarea de pe frontispiciul acestor rânduri: M.Katz, „fost președinte al Comitetului Evreiesc din Moghilău”. Domnia sa este autorul unui memoriu post-belic, publicat fragmentar în Cartea Neagră, bine cunoscuta, la pagina 380 din volumul III. Citez partea finală – finis coronat opus!, din fragmentul selectat de Matatias Carp, autorul Cărții. Ar trebui pus în chenar acest răspuns, această explicație nec plus ultra:

„Internații lagărului, neavând posibilitatea aprovizionării cu alimente, se hrăneau cu excremente omenești, iar mai târziu cu cadavre omenești.”

Cum evreii în Transnistria au locuit înghesuiți în spații supraaglomerate, putem trage concluzia că era vorba de excremente (naturalia non sunt turpia!) și cadavre ale unor evrei!
Așadar, multe cadavre ale evreilor uciși de jandarmii români, zic unii evrei, au fost mâncate chiar de evrei, alți evrei, desigur!

Cam aceasta este dezlegarea oferită de surse evreiești credibile, ale unor martori oculari, la întrebarea cu care niște netrebnci de români tulbură somnul de veci al aproape 200.000 de evrei martiri din Transnistria: Dar unde sunt cadavrele de care ne acuzați?! Unde sunt evreii care nu mai sunt?! La ce cimitir, la ce osuar? La ce institul al Holocaustului? La ce muzeu?

i.c.