Nicu Pîrîu1 hour ago
.
Un text al Comandantului din revista Vestitorul august 1951
D I M E N S I U N E A T R A C Ă
https://uploads.disquscdn.c… Linz – Salzburg – (Austria) – 1950 – 1952
Profesorul Mihail Manoilescu, în anii 1941-42 încerca să definească componenta sufletească a poporului român pe baza a trei coordonate: dimensiunea tracă, dimensiunea romană şi dimensiunea slavă. În sufletul poporului român s’ar sbate aşadar trei energii de provenienţă felurită. Faptul semnalat este just şi discuţia poate varia numai asupra conţinutului ce-l atribuim fiecăruia şi aportului adus la realizarea autenticului românesc. În ce priveşte dimensiunea slavă toată lumea e de acord că ne-a făcut cele mai proaste servicii. Bine înteles nu ne referim la influenţele slave de dată recentă, cari au atins numai periferic poporul românesc, ci la primul lor val, cel mai puternic, care aparţine totalităţii nationale. Dimensiunea slavă ţine registrul extremelor: fie indolentă până la abrutizare şi refuzul evenimentului (visare în gol, atitudine mălăiaţă în faţa vieţii), fie reacţii anarhice lipsite de sens şi logică. Ambele forme indică grave rupturi pe planul vieţii lăuntrice. S’a afirmat că darul poetic al poporului român, înclinarea lui spre reverie şi posesiunea unui simţ ascuţit al armoniilor, ar fi tot de origine slavă. Credem că se face aici confuzie între două stări sufleteşti diferite: apatia – tipic slavă – şi contemplaţia poetică, contemplaţia frumosului, provocată de faptul că şi una şi alta se traduce în realitate prin distanţarea subiectului de domeniul acţiunii.
Dimensiunea romană reprezintă ordinea concretă a lucrurilor, simţul practic şi simţul statal. Îndemânarea de a organiza viaţa naţiunii, de a-i construi cadrele politico-juridice de manifestare.
Dimensiunea tracă îmbrătisează spaţiul spiritual al poporului românesc. Acestei dimensiuni îi datorăm minunatele cusături româneşti, lirica populară, folclorul nostru muzical, jocurile şi încrustăturile în lemn. Însuşirile fundamentale ale culturii populare româneşti – suavitate, puritate, armonie – sunt moştenite dela strămoşii noştri traci. Dar cel mai mare dar ce ni l-a transmis sufletul trac este omenia – cuvânt intraductibil într’o altă limbă. Omenia e mai mult decât bunul simţ. E un concept de aspecte multiple care dă omului înfăţisarea de om. Om de omenie e un om care îşi pricepe meseria de a fi om. Omenia înglobează simţul moral, dar îl şi depăşeşte. E o viziune cosmică, cu epicentrul în bunătatea şi înţelegerea fără margini a individului. Era firesc ca sufletul trac, fecundat de aceste limpezimi să dea naştere şi celei mai înăltătoare religii din antichitate, încât apariţia creştinismului să nu fie întâmpinată cu neîncredere de vechea religie, ci să urmeze ca o desăvârşire şi o confirmare a ei. Dacă despre toate celelalte popoare se poate spune că s’au încrestinat, noi ne-am regăsit în creştinism, ne-am descoperit în Christos propria noastră concepţie. Ideea unui singur Dumnezeu, a nemuririi sufletului, a învierii într’o altă lume, erau propovăduite şi de Zamolxe. Revoluţia spirituală dionisiacă, din veacul al V-lea înainte de Christos, petrecută pe pământul Eladei, e tot de origine tracă.
https://uploads.disquscdn.c… Fântâna lui Manole dela Mânăstirea Curtea de Argeş
Ce atitudine trebue să luăm faţă de cele trei dimensiuni ale sufletului românesc? Sunt ele de egală valoare şi importantă?
Pentru a răspunde acestei chestiuni trebuie să stabilim mai întâi actul de naştere al poporului românesc. Existenţa lui datează numai dela cucerirea Daciei de către Traian? Realitatea e că nu ne putem opri la acest moment fragil. Originea poporului român trebuie căutată pe o arie mult mai întinsă şi într’un timp care se pierde în negura vremii. Suntem tot atât de vechi pe pământul nostru ca stejarii şi brazii – cum spune Corneliu Codreanu. Noi suntem descendenţii direcţi ai Tracilor, iar epoca romană s’a grefat pe acest trunchi străvechi. O naţiune atât de puternică şi de robustă ca a noastră nu s’a putut închega numai în 150 de ani de ocupaţie romană. Controversa continuitaţii îşi perde faimosul ei interes. N’am venit de nicăieri, ci am fost prezenţi pretutindenea, în Carpaţi, în Balcani, în Pind, în Serbia. Nu noi ne-am deplasat din nord în sud şi invers, ci alţii ne-au întrerupt continuitatea teritorială, creînd împreună cu elementul de baştină noi popoare. Mişcările de populaţie românească semnalate în Evul Mediu sunt secundare în raport cu faptul fundamental, al enormei masse traco-romane, răspândită pe o suprafată întinsă în nordul ca si în sudul Dunării.
Cum rămâne cu limba? Dispariţia limbei trace nu e o dovadă categorică a puterii de asimilare a Românilor? Procesul s’ar putea explica şi în alţi termeni.
Cum arată Alexandru Randa în lucrarea sa închinată Traciei: „Balkan, Schlüsselraum der Weltgeschichte”, imperiul roman dela anul 200 după Christos se transformă într’un condominiu tracoroman. În legiunile romane elementul traco-iliric ajunge preponderent, şi tot din sânul lui se recrutează cel mai mare număr de împărati. Pentru a nu vorbi decât de cei mai valorosi dintre ei, Diocletian, Constantin cel Mare, Justinian, s’au ridicat din părţile acestea. Faptul nu se datoreşte hazardului, ci vidului biologic care s’a produs în Italia şi în părţile apusene ale imperiului. Tracii nu mai erau periferici imperiului ci deveniseră factorul determinant al continuitătii şi al apărării lui de barbari. Ei şi-au părăsit limba lor străveche, pentrucă li s’au deschis porţile unui imperiu, pentrucă împrejurările i-au aşezat în prezenţa unei sarcini uriaşe. Ostilitatea dintre Traci şi Romani dispăruse, pentrucă ei înşisi au urcat cele mai înalte trepte ale imperiului şi imperiul le aparţinea cu acelaş titlu cu care aparţinea Romanilor. Strămutarea capitalei dela Roma la Constantinopol are aceeaşi semnificaţie. Traco-Ilirii au deplasat centrul de greutate al imperiului în patria lor, conformându-se deplasării care s’a produs în centrul lui etnic. Oare Romanii de tradiţie ar fi tolerat un asemenea scandal? Ne putem imagina pe Caesar sau August părăsind Capitoliul?
Orientarea viitoare a poporului român trebue să se sprijine, pe sinteza traco-romană, care trebue realizată sub cupola creştinismului. Dar ea nu-i posibilă atâta vreme cât ne amputăm istoria cu câteva milenii. Misterul poporului român se va lămuri numai lămurind necunoscuta tracă.
Horia Sima
August 1951
https://uploads.disquscdn.c… Vechi Imagini Româneşti: Mânăstirea Tismana
Sursa: http://www.miscarea.net/ves…
felicitări dlui Nicu Pîrîu! Sînteți un om de omenie!