(fragment din ȘEITANII, vol. II)
Vrei una mai… Hai, una pe care am tot vrut s-o povestesc pentru cei care nu cred în Dumnezeu… Iată că i-a sunat sorocul! E, într-un fel, legată tot de Mareșal… Ai văzut cum l-a votat Țara?!… Suntem un popor mare…
Da, e vorba de George Alexianu, omul vestit de corect, auzise și Mareșalul de profesorul de drept administrativ de la Cernăuți, și numai pentru faima acestuia, fără să-l cunoască personal, l-a numit guvernator al Transnistriei… În 1941. Post de mare răspundere civică! Era în joc obrazul Țării! Felul cum românii, prin George Alexianu în primul rând, au administrat teritoriul cucerit al Transnistriei, cu capitala la Odessa, știind bine că-l vor da înapoi la sfârșitul războiului, este un capitol glorios din Istoria universală a Omeniei…
Iar sfârșitul războiului a fost cel care a fost… Încununat de minciunile cele mai murdare din toată Istoria universală a Nemerniciei… Printre care și minciunile în consecința cărora Mareșalul și principalii săi colaboratori au fost condamnați la moarte și executați…
George Alexianu, om cu familie, soție, trei copii perfect conștienți de ce se întâmpla cu tatăl lor și o locuință, potrivită rangului de bărbat de stat român autentic…
Un mic exercițiu de imaginație, ca să reconstituim atmosfera din acea familie, din casa de pe Moxa, cu decorații exterioare orientale, unde locuiau, și unde, în seara consecutivă execuției, se prezintă cu autoritatea funcției de mari bărbați ai statului nou, comunist, trei tovarăși: Miron Constantinescu, Lucrețiu Pătrășcanu și Alexandru Bârlădeanu.
Firește, nu-i poftise nimeni. Ci ei poftiseră. Miron Constantinescu zis-a că poftește el locuința, Lucrețiu Pătrășcanu locuia deja boierește, așa că a poftit numai la biblioteca răposatului prin împușcare ordonată de la Moscova, iar lui Alexandru Bârlădeanu nu i-a mai rămas să poftească decât la șoferul familiei, cu mașina aferentă funcției cu tot…
Doamna Alexianu a priceput cu greu că din clipa aceea mai avea o jumătate de ceas în care ea și cei trei copilași să-și facă bagajele și să părăsească locuința cu doar ce putea duce fiecare. Restul, tot ce mai era prin casă, rămânea în proprietatea fostului Cohn.
Vigilent cu ce îi aparține, acest Cohnstantinescu a privit-o atent pe femeia cu trei copii atârnați de poală care se pregătea de ducă-se unde va vedea cu ochii.
Ceva i s-a părut în neregulă tovarășului ministru, așa că i-a cerut dușmanului de clasă să nu plece încălțată cu pantofii ăia strident de noi. Mai avea atâtea perechi de pantofi purtați deja. Să-i poarte sănătoasă mai departe! Hai, rapid! Descălțarea!…
Și el însuși a scotocit în debara să-i găsească niște pantofi mai scâlciați, mai potriviți cu noul raport de forțe. Celelalte perechi, mai acătării, a acceptat să-i rămână Rifcăi conjugale! Tovarășei sale!…
…Cam așa a debutat viața nouă a lui Miron Cohnstantinescu în fosta locuință a familiei Alexianu… Pe scurt, a urmat cariera politică a marelui activist PCR, o vreme am avut în clasă și tabloul lui pe perete, ca să inspire procesul de călire a omului nou, a umanismului socialist etc., etc. Se găsește pe Google biografia scârbei, probabil…
Ce nu se găsește acolo este următoarea poveste: în noua locuință s-a simțit foarte bine Cohnu Miron, așa că curând și-a mărit familia, de tip nou, desigur, cu vreo trei sau patru, chiar cinci copii. Să-i numărăm puțin:
unul, primul dintre ei care a murit, a făcut-o chiar în curte, sub ochii tătâne-su și ai mumă-sii, dându-se în leagănul rămas de la copiii Alexianu. S-a încurcat în sforile de care atârna leagănul și s-a ștrangulat, fără voia sa, desigur.
Dar cu voia cui? Corect scris: cu voia Cui?…
Al doilea, băiat de viitor, intră la facultate după un concurs de admitere sever și, de bucurie, pleacă pe munte cu toată gașca din Primăverii, probabil. Dintre toți, numai unul, fiul Constantinescului, comite un pas greșit și nu se mai oprește decât pe fundul prăpastiei din vecinătatea cea mai proximă…
Al treilea, probabil sfătuit de cineva că Țara asta e cu ghinion, pleacă în Israelul paternal, se repatriază, cum ar veni. Unii zic că s-a dus numai în misiune… Ce fel de misiune?! Că a murit în două săptămâni, izbit de un camion militar… Ca Mihail Sebastian? Maybe!
Au mai rămas doi, o fată și un flăcău. Asta până când coana Cohn nu are de lucru și o găsește pe domnișoară coborîndu-se, proletară, până la nivelul șoferului de pe Volga tovarășului tată. Asta chiar în casa foștilor boieri. Într-un acces de boierie, ce mai plutea imponderabil între zidurile fostei reședințe nobiliare, tovarășa Miron o ceartă rău pe fiica tovarășului ministru a vreo trei sau patru ministere, o ceartă pentru relații sexuale neprincipiale, o ceartă de se ajunge unde știe toată lumea că s-a ajuns: biata fată pune mâna pe satîrul din bucătărie și…
Tot ce a mai putut face tovarășul tată, rămas văduv, a fost să-i aranjeze fiicei mamicide un certificat medical prin care să fie internată la Predeal, iar nu la Jilava… De unde iese imediat după 1990 și primul drum pe care îl face, în deplină libertate, a fost la gară, dinaintea primului tren care nu oprea în gara Predeal…
Și bietul Miron?… A avut noroc și a murit înainte de 1990… Infarct! Cauzat de o alarmă falsă în care a intrat atunci când a fost întors de la aeroport. I s-a părut că i-a sunat ceasul, că s-a descoperit vreuna din mârșăviile lui neștiute decât sau știute doar de câțiva tovarăși de încredere care, iată, nu i-au meritat încrederea.
Și stop coraçonul!, în mașina care îl întorcea din drum, ca să primească niște documente cu care să se prezinte la Praga, unde era așteptat ca reprezentant al PCR la al nu știu câtelea congres al bla-bla, bla-bla… A murit nevinovat, vreau să zic nepedepsit de vreunul dintre noi, persoană sau instituție, din lumea cea văzută și pipăibilă… Dar de pedeapsă a fost vorba!… Nu crezi?
Văleu, văleu… Ce mai poveste!…
Eh, când biata femeie a fost pusă să se descalțe de pantofii cei buni și să ia alții, gata scâlciați, nu crezi că s-a revărsat paharul răbdării creștinești?!
Vă gândiți că a plecat din casa aceea blestemându-i pe cei ce o dădeau afară?… Mă gândesc și la soarta lui Pătrășcanu…
Te gândești bine!
Dar Alexandru Bârlădeanu? N-a prea pățit nimic!…
Poate că nu era vinovat!… Poate că ieșise la vânătoare de burjui fără voia lui, fără plăcere… L-am cunoscut după 1990 în câteva ipostaze minunate, memorabile în pozitiv… Oricum, se pare că regula este ca unul dintre ei să supraviețuiască… La fel cum a supraviețuit și unul dintre copiii lui Miron Constantinescu. Poate fi vizitat la adresa amintită, de pe Moxa. Cine nu crede, n-are decât să mă verifice. De fapt nu pe mine, ci pe …autor. Adevăratul! Marele!
Cum legați de toată… toată teoria dumneavoastră ideea de blestem? Am impresia că asupra familiei Miron Constantinescu așa ceva s-a abătut un veritabil blestem! Ca-n tragediile antice! Chiar că realitatea bate literatura… Cunoșteam și eu povestea familiei, dar n-am știut să mă emoționez, să văd… caligrafia divină! Scriitura!
Blestemul?… Bună observație. Este, cel mai probabil, interpretarea populară, naivă, dar corectă ca intuiție, a faptului că trăim literar… Literaritatea vieții noastre nu este pregnantă în tot ce se întâmplă… Nu știm să vedem Mâna Domnului decât în paginile mai spectaculoase… Mai de scandal, de prima pagină a ziarelor!… Celelalte pagini, mai descriptive, mai analitice, pasteluri, tablouri, meditații, nu sunt resimțite ca literatură de cei mai mulți oameni… Dacă stai de vorbă cu oameni care au suferit și cu cât au suferit mai mult cu atât mai mare mulțumire au arătat cerului, un călugăr autentic sau un fost deținut politic autentic și el, înveți să-l vezi pe Dumnezeu, Cel nevăzut, în toate cele văzute… vizibile… tangibile…
Părinte Radu Leonte, cum este să stai douăzeci și patru de ani în temniță?… Mi-am luat curajul și l-am întrebat pe mai sus numitul… Fusese arestat din fruntea mesei, unde el era mirele… În primăvara lui 1941… S-a întors după 24 de ani, în 1964, spre toamnă. Și și-a găsit mireasa așteptându-l… Cum e, părinte, să stai douăzeci și patru de ani… Douăzeci și patru de ani…
Norocul nostru că l-am întrebat, că am trecut peste orice sfială și așa s-a îmbogățit limba română cu una dintre cele mai frumoase propoziții: La început, în primii cinci-șase ani de temniță e mai greu, căci nu pricepi de la început care este norocul de a te afla acolo…
Încearcă s-o ții minte. Repetă! La întrebarea cum este să stai douăzeci și patru de ani întemnițat, mai mult decât orice Mandela, limba și simțirea românească răspunde așa:
La început, în primii cinci-șase ani, atunci e mai greu, căci nu pricepi de la început care este norocul tău că ai ajuns în lanțuri…
A mai trăit părintele Radu încă mulți ani după 1990… Așa l-am cunoscut, la Sibiu…
Legionar, deci?
Mai contează?…
Mai trăiește?
Ce-ar fi?… O să mă interesez. Ar fi minunat!… Cred că era de-o vârstă cu conu Cohn…
Ce facem? Cohn-tinuăm?
@Cineva
Dupa felul in care te exprimi, ura ta e fara margini. Te conformezi cu brio invataturilor talmudice. Desigur ca rautatea nu vrei sa ti-o vezi ca asa sunteti voi jidanii.
Voi aveti tot dreptul sa ne urati, iar noi avem obligativitatea sa va iubim. Iar cand nu vrem, faceti legi, legi nedrepte, obligandu-ne sa va iubim. Vreti dragoste cu sila, nu vreti sa v’o casigati, n’asa?
„CINEVA” = asa un om; un adevarat om de omenie! Dar si ce vorbire aleasa!
Ei, vezi Nicu Constantin de ce greşeşti?
Pentru că pozezi în Mahatma Gandhi şi inviţi la procesiuni în mantii albe, în timp ce acest nemernic ascuns sub numele de „Cineva” – şi încă are neobrpzarea să scrie cu „C” mare – se dedă la injurii.
Concluzia? Nu de mantii albe, procesiuni şi de „forţă metafizică distrugătoare” (ce-i aia?!) e nevoie acum, ci de funii pentru a fi atîrnaţi de stîlpii stradali cei de teapa lui „Cineva”! Care visează antisemitism? Unde vezi antisemitism, ticălosule „Cineva”. În România semiţi sunt doar cîţiva evrei şi palestinieni fugiţi din Palestina din cauza crimelor comise de statul terorist Israel, acaparat de jidani. Jidanii nu sunt evrei, ci doar jidani – adică urmaşii khazarilor care au parazitat cultul mozaic. Ştii de ce a fost sinucis fizicianul ex-marxist Arthur Koestler, nenorocitule? Fiindcă a scis cartea „Al 13-lea trib”, în care îi demasca pe khazarii netrebnici – fiind el însuşi un khazar, dar unul onest.
Aşadar, Nicu Constantin, nu-ţi pregăti o manti albă, fiindcă nu există nici o metafizică distrugătoare, căci trăieşti o iluzie. Fă-ţi rost de o funie, fiindcă stîlpi sunt peste tot. Fiindcă, vezi, xenocraţia care a distrus România, îţi face dificilă şi procurarea unei frînghii alde pentru „Cineva”. Nu spun cine, persoane importante.
un grup isolat de indivizi- indiferent care le este motivatia- nu reprezinta un popor intreg.gm
Impreuna si cu credinta vom exorciza Romania! Si cum vor zbiera atunci demonii… mai ceva ca cineva!
Sa intelegem ca exista o justitie Divina ? Poate ca aceasta ar fi cheia !…. In loc sa protestam in degringolada si zgomot cu surle si trimbite ,pe frecvente gresite ,mai bine sa ne imbracam toti in haine albe ,asa ca un fel de mantii si toata suflarea romaneasca ,de la cel cu barba sura pin la cel cu tita in gura ,de la opinca pina la vladica cea patriota ,de la Turnu Severin la Chisinau ,de la Constanta la Satu Mare ,in toate pietele publice cu toti in genunchi sa inaltam rugaciuni sa plece demonii sionisti ai Uniunii Europene si NATO de pe teritoriul Romaniei….in timp clopotele sa bata in toata tara ..Va dati seama ce forta metafizica de o putere distrugatoare i-ar izgonii. Archanghelii ar alerga prin cer sa faca dreptate acestui biet popor de napastuiti ,vinovati de a fi prea cinstiti .De asta au profitat jidanii de bunatatea si generozitatea romanilor .
Da, asta e de înțeles: există o justiție divină! Dar e mai greu să înțelegi cum funcționează. Dacă nu crezi – cazul dumitale, nu ai cum să înțelegi. Te grăbești să simplifici, să bagatelizezi! Încerci să ai umor, să fii spiritual… Repet: dacă nu crezi, nu poți să înțelegi! Nu trebuie să comentezi chiar și ce nu înțelegi!
Accept critica ,dar ,sa-mi fie cu iertare ,nici-odata nu am fost mai serios ca acum !
Dar dumneata ce intelegi, jegule? (in afara de jegurile de legionari, si de „invataturile” pline de imbecilitate, rasism, antisemitism, rautate, si idiotie ale lui Tutea?
„Cineva” tinde sa devina jidanul IMPUTIT SI ABSOLUT!
Cum poti sa te legi mai primitivule, mai „alesul de c…o al Domnului” de filosoful Tutea?
De ce NU te legi de Talmud! Una dintre cele mai abominabile carti pe care ati ascun-o mii de ani pina cind a ajuns si in miinile copiilor!
De profesorul Coja de ce te legi? pentru ca incearca sa deschida correct ochii romanilor? „Semit” nescolit ce esti! Daca ai avea macar liceul facut pe bune!, nu ai mai pune mina pe cartile voastre scrise de primitive mai primitive decit tine!
Ce limbric scirbos!
imi pare ca nu esti un cineva… poate doar un… nimeni.