Mircea Lucescu a refăcut biserica brâncovenească de la Istanbul, după ce a recuperat-o de la greci. Cum s-a întors la credință antrenorul crescut în „marxism – leninism”

Mircea Lucescu a refăcut biserica brâncovenească de la Istanbul, după ce a recuperat-o de la greci. Cum s-a întors la credință antrenorul crescut în „marxism – leninism”
OrtodoxINFO
2 februarie 2025
Lumea ortodoxă
4.9k vizualizări
Comentarii
Share
5 Min Read

SHARE
Antrenorul echipei naționale a României, Mircea Lucescu, a contribuit decisiv la reabilitarea bisericii brâncovenești din Istanbul și revenirea acesteia în sânul comunității românești din vechiul Constantinopol.

Legătura lui Mircea Lucescu cu biserica Sf. Parascheva a început când acesta a lucrat la Istanbul, antrenând pe Galatasaray din localitate.

În acel moment, biserica era în paragină și părintele Silviu State căuta un lăcaș pentru românii din zonă. Atunci, s-a implicat Lucescu.

„Am întâlnit la Istanbul mulți români plecați după ’90, într-un loc în care atunci ajungeai mai ușor decât în Occident. Le știam greutățile și știam cât de mult își doreau o biserică a lor, unde să se strângă, duminică de duminică, să mai schimbe o vorbă după slujbă. În anii 2000, părintele Silviu State ținea slujbele pe unde apuca, în diverse bisericuțe, ba grecești, ba armenești. Era un om foarte pasionat de istorie și căuta tot timpul urme ale românilor care trecuseră prin Istanbul. Cercetase Biserica Sfânta Paraschiva din Istanbul și documentase foarte bine istoria ei, avea toate dovezile că era ctitoria Domnului Constantin Brâncoveanu.

Românii aveau nevoie de o biserică, iar aceasta era cea mai potrivită. La recomandarea sa, am ajuns la Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului. Aflasem că este amator de fotbal – ținea tocmai cu echipa Galatasaray! M-a primit bucuros la el, ca apoi să mă invite adesea la masă. Am avut astfel prilejul să discut cu Sfinția Sa despre cedarea bisericii brâncovenești, care aparținea comunității grecești, românilor din Istanbul. După mai multe intervenții, am reușit să o luăm de la greci. Când am văzut-o prima oară, biserica zăcea într-o mizerie cumplită! Am apelat la relațiile mele, pentru a face ceva. Primarul cartierului Șișli, și el mort după echipa Galata, mi l-a pus la dispoziție pe arhitectul său șef. Împreună, am pus la punct minunata grădină din curtea bisericii, și ea într-o stare deplorabilă. M-am înțeles cu oamenii la un preț mai mic decât ar fi fost în condiții normale” a explicat selecționerul României pentru Formula AS.

Apoi, a continuat: „După ce am pus la punct grădina, au început lucrările pentru punerea în valoare a bisericii, pe care am avut bucuria să o înfrumusețez cu două icoane. Între timp, preotul State a plecat la Vicenza și a venit un preot mai tânăr, Sergiu Vlad, care a întărit legătura cu enoriașii în jurul bisericii Sfânta Paraschiva. La Istanbul, lumea merge la biserică, apoi rămâne acolo, prânzește și stă la povești, lucruri care contează foarte mult. Sunt fericit că am avut și eu partea mea de contribuție la această frumoasă poveste”.

„Biserica, salonul comunității, casa, biroul parohial, cimitirul și grădina au cunoscut frumoase transformări cu ajutorul domnului Mircea Lucescu, cel care a contribuit și la amenajarea bibliotecii, alături Ministerul Afacerilor Externe din România, iar după 2010, l-a susținut pe preotul paroh Vlad Sergiu la amenajarea casei parohiale” arată și siteul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Doxologia.

Din vremea marxismului la credință
Mircea Lucescu mărturisește că, în vremea tinereții sale, nu a avut contacte cu credința, fiind interesat doar de rolul ei în istoria și cultura românilor.

Ulterior, sub influența lui Mircea Eliade, a ajuns să creadă în Dumnezeu.

„. Eu unul am crescut în regimul marxist-leninist. Multă vreme, pentru mine, problema religiei a ținut de importanța ei istorică și culturală, de contribuția sa la felul în care arată societatea românească, de legătura continuă pe care a reprezentat-o în istoria umanității, indiferent de regimurile politice și diferitele tipuri de organizare socială. Începând de aici, de la încercările mele de a înțelege mai bine rolul său, am reușit să mă apropii, în timp, de credință, fără să fiu, însă, un bigot.

Spre deosebire de mine, fiul meu, Răzvan, merge tot timpul la biserică, ajută permanent în stânga și în dreapta… Eu nu am avut posibilitatea să cresc ca el, așa a fost lumea în tinerețea mea. Dar, ușor-ușor, prin curiozitatea mea de a înțelege ce înseamnă religia, care au fost problemele importante pe care le-a ridicat în istoria omenirii, citind extraordinara istorie a religiilor a lui Mircea Eliade, am înțeles că totul duce spre același lucru și că există ceva mai presus de noi”, a mărturisit Mircea Lucescu.