[Arhiva Românilor] Revista DINCOLO DE ORIZONTURI. Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere (ANCMRR)
Mesaje primite

Dan Culcer
08:02 (acum 3 ore)
către eu

În anul 1990, la scurt timp după schimbarea de regim, un grup de ofițeri de rezervă, având în frunte pe inimosul general maior Stelian Popescu, s-a hotărât să formeze o organizație democratică a ofițerilor și generalilor aflați în rezervă și retragere, dând naștere Ligii Naţionale a Ofiţerilor în Rezervă şi în Retragere (LNORR), devenită ulterior Uniunea Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere (UNCMRR) și în prezent Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere (ANCMRR), organizație care să se integreze în eforturile generale ale societății civile și ale armatei pentru democratizarea și progresul României. Inițiativa grupului s-a bucurat de un succes remarcabil în rândurile foștilor militari de profesie, ieșiți din activitate și dornici de a contribui la eforturile generale ale poporului român de a reforma statul și de a-l reașeza pe structuri democratice. În felul acesta se eliminau și condițiile de izolare și de neîmplinire în viața publică a foștilor militari care, în perioada comunistă, erau condamnați la excludere și inutilitate.
La o ședință de lucru a grupului de inițiativă, generalul Stelian Popescu i-a îndemnat pe participați să facă apel la camarazii lor să formeze câte un nucleu care să sprijine acțiunile fiecărui departament din structura de conducere a Ligii.
În acest context, colonelul (r) ing. Mitică Detot, care făcea parte din grupul membrilor fondatori ai LNORR a primit sarcina de a se ocupa de relațiile internaționale ale Ligii. Aşa cum era firesc, acesta s-a orientat către foştii săi colegi, care beneficiau de experienţă în atașatura militară, fiind buni cunoscători ai evoluției politico-militare internaționale și cunoscători a mai multor limbi străine. La solicitările colonelului Detot au răspuns prompt coloneii în rezervă Victor Paraschiv, Stan Vlădescu, Emil Burghelea, Mihai Dranga, Vasile Olaru, Marin Sorescu și Dumitru Apostol, toți foști diplomați militari cu experiență. Astfel, cu acceptul șefului Direcţiei Informaţii Militare (DIM), pe atunci generalul maior Paul Șarpe și cu sprijinul fostului șef al Secției Atașați Militari, colonelul Laurențiu Sbera, au început să fie organizate o serie de reuniuni lunare, cu participarea benevolă a unui număr semnificativ de foști atașați militari, inițial la Cercul Militar Național, „Sala de Șah”. La primele reuniuni au participat circa 20-30 de invitați și apoi din ce în ce mai mulți.
În contextul acestor reuniuni, la 12 decembrie 1991, colonelul în rezervă Marin Sorescu a făcut propunerea să se constituie și o asociaţie a ofițerilor de informații militare aflați în rezervă sau în retragere, separată de LNORR, care să valorifice în mod corespunzător experiența și tradițiile acestui domeniu mai delicat, și care de cele mai multe ori a fost ținut în condițiile aspre ale secretului absolut, cu multe restricții în ceea ce privește viața celor care au lucrat în acest domeniu. Propunerea colonelului Sorescu a fost primită cu interes, viitoarea asociaţie urmând să fie denumită „Asociația Ofițerilor de Informații Militare în Rezervă și în Retragere” (AOIMRR). Participanții la adunare au solicitat declanșarea formalităților pentru legalizare noii asociaţii.
În anul 1993, la conducerea DIM a fost numit generalul locotenent Decebal Ilina, care s-a atașat imediat demersurilor organizatorice și de legalizare a noii asociații, încurajând inițiatorii și implicându-se în înlăturarea dificultăților.
Anticipând rolul și locul AOIMRR în ansamblul formelor asociative ale ofițerilor în rezervă și în retragere, un grup de foști atașați militari români format din coloneii în rezervă Victor Paraschiv, Dumitru Apostol, Emil Burghelea, Mitică Detot și Gheorghe Nicoară au început să se întrunească pentru elaborarea unor lucrări privind evoluția situației politico-militare internaționale și și implicațiile acesteia asupra securității și apărării României, beneficiar principal fiind Ministerul Apărării Naționale. Noul șef al DIM, generalul locotenent Decebal Ilina, încurajat de capacitatea de analiză și sinteză a membrilor viitoarei organizații, a solicitat sprijinul acestora pentru întocmirea unei istorii a serviciului militar de informații care să fie oferit publicului cu ocazia aniversării la 12 noiembrie 1994 a 135 de ani de la emiterea de către domnul Alexandru Ioan Cuza a Înaltului Ordin de Zi nr. 83, pentru înființarea Secției a 2-a, prima structură de informaţii a Armatei României și precursoarea actualei Direcții Informații Militare. În acest sens, s-a constituit un colectiv format din coloneii în rezervă Emil Burghelea, Mihai Dranga, Nicolae Ilie, Dumitru Manea, Vasile Miclea, Victor Paraschiv și Stan Vlădescu, sub coordonarea colonelului Ion Dohotaru din rândul cadrele active ale DIM, care a reușit să redacteze în termenul stabilit lucrarea ”Direcția Informații Militare – între ficțiune și adevăr. A fost o noutate editorială absolută, primită cu surprindere și interes de publicul cititor.
În paralel cu aceste preocupări, grupul de inițiativă format din coloneii în rezervă Dumitru Apostol, Gheorghe Brâncuș, Ion Constantin, Mitică Detot, Victor Paraschiv, Laurențiu Sbera și Stan Vlădescu a întocmit proiectul de statut al AOIMRR precum și celelalte documente necesare demersului de legalizare. Între timp, cu sprijinul şefului DIM, generalul locotenent Decebal Ilina, i s-a repartizat viitoarei Asociaţii un spațiu provizoriu.
Încercările de constituire a AOIMRR au avut loc începând cu adunarea din 10 martie 1995, organizată în sala Alba Iulia a Cercului Militar Național, în prezența șefului DIM, generalul locotenent Decebal Ilina. Comitetul de Inițiativă, prin colonelul în rezervă ing. Mitică Detot, a prezentat participanților la adunare expunerea de motive pentru înființarea organizației, document care a fost aprobat în unanimitate de către aceștia.
Colonelul în rezervă Gheorghe Brâncuș a dat citire proiectului de statut, întocmit de Comitetul de Inițiativă, solicitând părerile participanților. Au luat cuvântul și au făcut propuneri de completare sau de îmbunătățire a proiectului generalul locotenent în rezervă Florian Truță, coloneii în rezervă Florin Cișmigiu, Nicolae Călin, Ion Ionescu, Vasile Mugioiu și căpitanul de rangul I Petru Voicu.
Comitetului de Inițiativă i s-au mai adăugat coloneii în rezervă Emil Burghelea și Constantin Dumitrescu, iar adunarea s-a încheiat cu recomandarea ca dosarul de legalizare să fie completate cu documentele necesare și să fie prezentat Judecătoriei Sectorului 2 București.
La data de 2 iunie 1995, coloneii în rezervă Mitică Detot și Laurențiu Sbera s-au prezentat la ședința publică a Judecătoriei unde completul de judecată a respins inițial dosarul pe motiv că ar contrazice reglementările în vigoare de la acea dată. Decizia completului a fost influențată de campania negativă din mass media la adresa serviciilor de informații românești, apreciindu-se constituirea organizației ofițerilor rezerviști proveniți din DIM ca fiind neoportună în acele momente. La insistențele reprezentanților grupului de inițiativă și pentru a se da posibilitatea identificării unei soluții viabile, completul de judecată a amânat ședința pentru data de 8 iunie 1995.
La data de 8 iunie 1995 completul își menține poziția inițială și recomandă obținerea avizului Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) însă solicitarea făcută CSAT de Grupul de Inițiativă a fost respinsă cu argumente similare celor ale judecătorilor.
La 20 iunie 1995, Grupul de Inițiativă, consultându-se cu șeful DIM asupra dificultăților întâmpinate pentru obținerea legalizării AOIMRR a conturat trei direcții de acțiune:
a) acceptarea observațiilor CSAT și refacerea dosarului de legalizare conform acestor observații;
b) continuarea întrunirilor periodice ale foștilor atașați militari fără a se constitui deocamdată într-o formă asociativă;
c) întreruperea oricărei activităţi şi așteptarea de noi inițiative acceptabile atât pentru justiție cât și pentru CSAT.
În cele din urmă s-a optat pentru prima cale. S-a hotărât astfel refacerea și completarea Statutului, solicitarea avizului ministrului apărării naționale, scoaterea de pe rol a vechiului dosar și prezentarea la judecătorie a unuia nou. Reprezentarea Grupului de Inițiativă în fața instanței de judecată urma să se facă de către coloneii în rezervă Laurențiu Sbera și Constantin Dumitrescu (avocat), ofițeri care să susțină argumentele constituirii asociației.
Astfel, ținându-se cont de observațiile instanței de judecată, s-a hotărât în primul rând schimbarea denumirii AOIMRR în Asociația Diplomaților Militari în Rezervă și în Retragere „Alexandru Ioan Cuza” (ADMRR), iar noul dosar a fost luat în dezbateri de către instanță la 28 noiembrie 1995. Colonelul în rezervă Constantin Dumitrescu a reușit, de această dată, să convingă instanța de judecată de utilitatea acestei forme asociative pentru o importantă categorie de ofițeri și generali în rezervă și în retragere, ceea ce a condus la aprobarea înființării, hotărârea fiind publicată în Monitorul Oficial din 25 ianuarie 1996.
Primul Consiliu de Conducere a fost format din 7 membri (coloneii în rezervă Dumitru Apostol, Gheorghe Brâncuș, Ion Constantin, Mitică Detot, Victor Paraschiv, Laurențiu Sbera, Stan Vlădescu) și trei membri supleanți (coloneii în rezervă Emil Burghelea, Constantin Dumitrescu și Vasile Miclea).
Președinte al ADMRR a fost ales colonelul în rezervă ing. Mitică Detot, șeful Departamentului Relații Internaționale din cadrul UNCMRR și fost atașat militar la Tokyo în perioada 1975 – 1987.
La propunerea membrilor Consiliului, prima Adunarea Generală a asociației a aprobat acordarea titlului de Președinte de Onoare al ADMRR generalului locotenent Decebal Ilina, locțiitor al șefului Statului Major General și șef al Direcției Informații Militare, ca o recunoaștere a sprijinului acordat pentru constituirea și legalizarea ADMRR.
În luna mai 2008, Adunarea Generală a ADMRR a acordat titlul de „Președinte Fondator” general de brigadă (r) ing. Mitică Detot.
Astfel a fost înființată o organizație a foștilor diplomați militari, bazată pe principii cu adevărat democratice, în concordanță cu modificările sistemului politico-social din România. Era evident că înfiinţarea ADMRR, axată pe experiența diplomației militare românești, constituia o noutate atât pentru societatea civilă cât și pentru instituția militară.
Încă de la începuturile sale ADMRR a urmărit o incitare a membrilor săi de a scrie și de a publica lucrări memorialistice, relatări inedite din viața de atașat militar, mărturii despre evenimente politico-militare notabile, probleme ale muncii de informații care sunt la ordinea zilei, cât și o serie de analiza și comentarii privind apărarea și securitatea României, în noile condiții de după anul 1989. Ca urmare, perioada imediat următoare înființării a fost marcată de o efervescenţă creatoare a membrilor Asociaţiei, excelând mai ales lucrările de memorialistică şi cele prind activitatea specifică ataşaturii militare. În acest context, în Enciclopedia Armatei Române, apărută în anul 2009, au putut fi menționate 53 de titluri de lucrări având ca autori membri ai ADMRR.
În activitatea sa, conducerea ADMRR a fost preocupată și a promovat permanent stabilirea și întreținerea unor relații de cooperare cu celelalte asociații ale fostelor cadre militare, precum Asociația Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere „Alexandru Ioan Cuza”, Asociația Națională a Veteranilor de Război, Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”, Asociația Cercetașilor Militari etc.
După 20 de ani de existență ai ADMRR ne putem pune firesc întrebarea: a fost greu? Privind retrospectiv se poate spune că nu a fost ușor, iar hotărârea judecătorească din 28 noiembrie 1995 a fost luată în urma voinței și dârzeniei Grupului de Inițiativă, a sprijinului masiv și necondiționat din partea celorlalţi camarazi, dar şi ca urmare a ajutorului primit din partea Ministerului Apărării Naționale, personal a ministrului apărării din acea vreme, domnul Gheorghe Tinca şi a conducerii DIM, în persoana generalului locotenent Decebal Ilina.

https://www.admrr.com/arhiva.html