Ucis de comuniști, hulit de SUA și Institutul Wiesel, dar validat de
istorie: MIHAIL MANOILESCU, fondatorul Braziliei modern

Posted by ADDRESS:
justitiarul
4 days ago

„După traducerea, în 1932, a lucrării sale geniale, «Teoria
protecţionismului şi schimbului internaţional», aceasta a fost, până
în ziua de azi, inspiratoarea dezvoltării economice a Braziliei. […]
Prin Manoilescu, responsabilii brazilieni şi-au clarificat originile
inegalităţii, rolul proiectelor de dezvoltare industrială, raporturile
dintre industrie şi agricultură, dintre exporturi şi importuri etc.
Astăzi, Manoilescu este considerat unul dintre fondatorii Braziliei
moderne” (José Jeronimo Moscardo de Souza, diplomat brazilian fost
ambasador al acestei ţări în România)

Pe 15 aprilie 2016, BNR a lansat trei monede, din aur, argint și
cupru, celebrând trei personalități ale perioadei interbelice. Una
dintre acestea este Mihail Manoilescu. Emisiunea numismatică a fost
criticată de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din
România „Elie Wiesel” și Muzeul Memorial al Holocaustului din
Washington. BNR nu a avut însă nicio reacție până când Ambasada SUA nu
s-a declarat „dezamăgită” de comemorarea unui „nazist”.

Abia atunci, BNR a anunțat că reanalizează colecția și că pe viitor,
pentru a evita „situațiile regretabile”, va colabora cu instituții
reprezentative. A fost însă un răspuns diplomatic fără consecințe,
pentru că pe 16 mai colecția se afla încă la vânzare, în toate
sucursalele BNR. Se pare că și guvernatorul Mugur Isărescu a început
să fie nervos și să le dea peste mână celor care se bagă unde nu le
fierbe oala.

Să ne înțelegem: Mihail Manoilescu apare pe emisiunea numismatică nu
pentru că l-a susținut pe Carol al II-lea, sau pentru că a fost
legionar, ci pentru că a fost guvernator al Băncii Naționale în
perioada interbelică. Replica de bun simț, la criticile lipsite de bun
simț ale Ambasadei SUA sau ale Institutului Elie Wiesel, ar putea fi
ca în bancul cu Radio Erevan, unde un ascultător a întrebat dacă e
adevărat că Piotr Ilici Ceaikovski a fost homosexual. Radio Erevan a
răspuns: „Da, e adevărat. Dar noi nu pentru asta îl prețuim”.

Cât privește valoarea universală a acestui mare economist, despre care
noi nu știm aproape nimic, sunt de reținut următoarele…

Un mare diplomat brazilian, José Jeronimo Moscardo de Souza, fost
ambasador al acestei ţări în România, a făcut, în 2003, cu ocazia
primirii titlului de Doctor Honoris Causa, din partea Academiei
Române, o declaraţie cel puţin descumpănitoare: „Vreau să mulţumesc
României şi în special domnului Eminescu, datorită căruia Brazilia a
avut cea mai mare dezvoltare economică din lume”.

Același José Jeronimo Moscardo de Souza, ceva mai târziu, în același
an, a acordat în Formula AS un interviu lămuritor pentru această
declarație bizară. Eminescu „ajunsese” în Brazilia prin intermediul
unei lucrări de mare importanță mondială a economistului român Mihail
Manoilescu, discipol al marelui poet și gânditor. Teoria despre stat a
lui Eminescu (Teoria Statului Organic) fusese încorporată în lucrarea
lui Manoilescu, „Théorie du protectionism et de l’échange
international” care, tradusă în portugheză în 1932, a ajuns în
Brazilia, unde a devenit curs universitar, iar din 1970 program
economic pentru întreaga țară.

José Jeronimo Moscardo de Souza.

Iată ce spunea Moscardo de Souza în interviul amintit, referitor la
Manoilescu: „În privinţa economică, se credea că suntem condamnaţi să
rămânem o ţară agrară, ca şi România la un moment dat. Dar a dat
Dumnezeu să existe un mare român, fost ministru de Externe al ţării
dumneavoastră şi un economist de talie mondială: Mihail Manoilescu.
După traducerea, în 1932, a lucrării sale geniale, «Teoria
protecţionismului şi schimbului internaţional», aceasta a fost, până
în ziua de azi, inspiratoarea dezvoltării economice a Braziliei. […]
Prin Manoilescu, responsabilii brazilieni şi-au clarificat originile
inegalităţii, rolul proiectelor de dezvoltare industrială, raporturile
dintre industrie şi agricultură, dintre exporturi şi importuri etc.
Astăzi, Manoilescu este considerat unul dintre fondatorii Braziliei
moderne”…

După imixtiunile fără jenă ale Muzeului Memorial al Holocaustului din
Washington, ale Institutului Elie Wiesel și, mai ales, ale Ambasadei
SUA la București, într-o problemă internă a statului român și a Băncii
Naționale a României (Colecția numismatică „Guvernatori ai Băncii
Naționale”), putem aprecia cam care este gradul de subordonare a
României în fața Statelor Unite, a Uniunii Europene și a Institutului
Wiesel, ca de altfel în fața tuturor celor care vor să ne subordoneze.

Comunicatul Ambasadei SUA este foarte dur la adresa BNR, tonul
admonestării fiind ca de la dirigintele de clasă la școlar: „Ambasada
SUA isi exprima dezamagirea cu privire la decizia Bancii Nationale a
Romaniei de a-l onora pe Mihail Manoilescu, fostul guvernator al
Bancii Nationale din perioada interbelica, prin lansarea unei monede
omagiale. Manoilescu a promovat si a contribuit activ la ideologia
fascista si sentimentul antisemit in Romania, care in final au condus
la cea mai intunecata perioada a acestei tari”.

Ambasadorul Hans Klemm nu știe, probabil (iar în cazul ăsta ar fi
trebuit să se abțină) că „cea mai întunecată perioadă a acestei țări”
a fost perioada stalinistă, la care Mihail Manoilescu nu a contribuit
decât în postura de victimă. Au contribuit în schimb SUA, prin
abandonarea României în ghearele lui Iosif Visarionovici Stalin.

Ambasadorul SUA în România, Hans Klemm.

„In timp ce Ambasada SUA recunoaste dreptul Romaniei de a sarbatori
traditiile institutiilor sale, aceste celebrari nu trebuie sa includa
imagini ale unor persoane care au fost condamnate de catre istorie si
care, prin faptul ca sunt onorate, sunt validate – mai scrie în
comunicat. Aceasta practica contravine fundamentului institutional
democratic al Romaniei, promovarii statului de drept si protectiei
drepturilor fundamentale ale omului”, se mai arata in comunicat.
Adică: noi recunoaștem „dreptul Romaniei de a sarbatori traditiile
institutiilor sale”, dar numai alea pe care le vrem noi, altfel
„practica contravine fundamentului institutional democratic al
Romaniei, promovarii statului de drept si protectiei drepturilor
fundamentale ale omului”!

Nu, domnule ambasador, Mihail Manoilescu n-a fost condamnat de
Istorie, ci de Tribunalul Poporului, care nu cred că reprezintă
Istoria. Decât, poate, pentru dumneavoastră. Judecarea și moartea sa
se înscriu în cea mai rușinoasă antologie a injustiției umane. După ce
a fost întemnițat fără proces și deținut în închisorile de la Jilava,
Ocnele Mari şi Sighet, Mihail Manoilescu a murit în ultima, la
sfârşitul lui 1950, fiind înhumat la groapa comună de la Sighet. Nu a
fost iertat însă nici după moarte: a fost judecat și condamnat, la 12
aprilie 1952, la…15 ani de închisoare, precum şi la confiscarea
averii. Familia a fost anunţată de moartea lui Manoilescu mult mai
târziu…

Acesta a fost, în linii mari, Mihail Manoilescu, cel pentru care
Ambasada SUA și Institutul Wiesel trag de urechi Banca Națională,
pentru că a îndrăznit să editeze o medalie cu chipul său.