Mihai Tîrnoveanu: România va fi liberă când în centrul Capitalei se va afla statuia luptătorilor din munți cu Ion Gavrilă Ogoranu în frunte!
By Alexandru Mihail Last updated mai 3, 2025
0 58
Share
1mai, 2006, ziua când Ion Gavrilă Ogoranu legenda luptei armate anticomuniste urcă lângă Hristos, la Cerul Strămoșilor. Avea 83 de ani. S-a născut în comuna Recea, Făgăras. Este un simbol al credinței si forței rezistenței nationale, conducând Grupul Carpatin Făgărășan care s-a împotrivit cu arma în mână comunismului instaurat în România de către Armata Roșie.

A făcut parte din Frățiile de Cruce, (Frăția de Cruce Negoiul) rămânând până la moarte fidel Legământului, mărturisind că a avut dreptul de a se jertfi si munci pentru Neamul Românesc. Condamnat la moarte pentru lupta sa, a fost arestat de-abia în 1976 de către trupele de securitate, pedeapsa capitală nefiind pusă în aplicare datorită presiunilor presedintelui SUA, Richard Nixon. Conform rapoartelor oficiale din acele timpuri, în România au acționat 1190 de grupuri armate anticomuniste, asa cum afirma si eroul nostru, rezistența națională împotriva regimului criminal ateu, fiind extrem de puternică, aceasta exercitându-se atat pe plan cultural, social, politic, religios, cât si militar, fiind cea mai mare din întreg spatiul european. Si de aceea, nimeni din Europa, din lumea întreagă, nu ne poate da nouă, românilor, lecții de anticomunism.

Ioan Gavrilă Ogoranu explică această realitate prin faptul că cei care s-au împotrivit sistemului erau oameni pregătiți, având sădită în structura lor, încă din fragedă tinerețe, reperele fundamentale ale Neamului. Fără această ”pregătire de român”, venită din Credință, cunoasterea Istoriei si Culturii Naționale, din ”practica” luptei si a Demnității Românești, nu ar fi fost posibilă maiestoasa si jertfelnica rezistență. În Ranița martirilor si luptătorilor anticomunisti erau Spadele si Crucea Voievozilor, era Roata lui Horea si Idealul lui Avram Iancu. Era Cunoașterea, Stiința Spațiului Românesc. Acestea au fost Baricadele si Tranșeele din Munți care i-au făcut pe Eroi să reziste. Nu au stat la un loc cu tradătorii, nu au negociat avantaje, nu si-au plecat capul. De aceea Ion Gavrilă Ogoranu în toarcerea timpului nu va fi uitat, căci insulele de demnitate națională construiesc pentru Judecata de Apoi relieful unui popor, al unei Țări, construiesc Mântuirea Neamului. De aceea se vrea astăzi ruperea Legăturii, întreruperea Pregătirii de Român, pentru a se ucide Rezistența în fața tăvălugului anti-identitar globalist.

Ruperea Firului înseamnă un anti-Timp Național în Istoria Neamului, iesirea din Menire, adică moartea. Cei care-au trăit si murit pe Cruce, cu axa orizontală ce leagă trecutul cu viitorul, cu axa verticală dinspre pământ spre cer, au răspuns în timpurile lor Prezent pentru Neam si Mântuire. Pădurile de Brazi ce se frâng, dar nu se îndoiesc, sunt locurile în care noi astăzi suntem chemați a merge pentru a putea respira, trăi, Libertatea de a fi români, pentru a nu muri. Idealul nu este de a supraviețui în materie, adică de a ne „adapta” ființa trupească a poporului la vicisitudinile vremurilor, ci de a supraviețui ca esență spirituală vremurilor inamice. Aceasta este esența cuvântului ,,brazii se frâng dar nu se îndoiesc”. Frângerea înseamnă moarte trupească, dar cu sufletul salvat în mântuire. Îndoirea, adică supunerea înseamnă „viață” trupească dar moartea sufletului, a unui om sau al unui popor care părăsește neamul.

Dumnezeu să te odihnească, Bădie Gavrilă. Dă-ne nouă puterea cea de toate luptele, căci tu stii cel mai bine ce si cum: „Am scris aceste rânduri în amintirea celor care au luptat și au murit în acei ani, 1948-1957, în rezistența armată anticomunistă făgărașeană și care nu au nici mormânt, nici cruce. Am scris pentru a lăsa mărturie ca acest colț de țară nu și-a plecat capul de bunăvoie în fața comunismului. Să se știe că au existat oameni care, cu sângele lor, au spălat fața României, pătată de lașități și trădări. Copiilor și nepoților să nu le fie rușine să se numească români”. „Pe potecile munților acest grup de tineri n-a purtat numai arme. Alături de onoarea, mândria si conștiința libertății neamului nostru, alături de durerea ceasului de față, în inima și crezul nostru am purtat ca o povară scumpă, visuri,doruri și gânduri izvorâte și călite în dragostea pentru neamul nostru, pentru vremurile ce vor să vie.”

Ion Gavrilă Ogoranu, prezent în sufletele care nu se îndoiesc!

Mihai Tîrnoveanu
By Alexandru Mihail Last updated mai 3, 2025
0 58
Share
1mai, 2006, ziua când Ion Gavrilă Ogoranu legenda luptei armate anticomuniste urcă lângă Hristos, la Cerul Strămoșilor. Avea 83 de ani. S-a născut în comuna Recea, Făgăras. Este un simbol al credinței si forței rezistenței nationale, conducând Grupul Carpatin Făgărășan care s-a împotrivit cu arma în mână comunismului instaurat în România de către Armata Roșie.

A făcut parte din Frățiile de Cruce, (Frăția de Cruce Negoiul) rămânând până la moarte fidel Legământului, mărturisind că a avut dreptul de a se jertfi si munci pentru Neamul Românesc. Condamnat la moarte pentru lupta sa, a fost arestat de-abia în 1976 de către trupele de securitate, pedeapsa capitală nefiind pusă în aplicare datorită presiunilor presedintelui SUA, Richard Nixon. Conform rapoartelor oficiale din acele timpuri, în România au acționat 1190 de grupuri armate anticomuniste, asa cum afirma si eroul nostru, rezistența națională împotriva regimului criminal ateu, fiind extrem de puternică, aceasta exercitându-se atat pe plan cultural, social, politic, religios, cât si militar, fiind cea mai mare din întreg spatiul european. Si de aceea, nimeni din Europa, din lumea întreagă, nu ne poate da nouă, românilor, lecții de anticomunism.

Ioan Gavrilă Ogoranu explică această realitate prin faptul că cei care s-au împotrivit sistemului erau oameni pregătiți, având sădită în structura lor, încă din fragedă tinerețe, reperele fundamentale ale Neamului. Fără această ”pregătire de român”, venită din Credință, cunoasterea Istoriei si Culturii Naționale, din ”practica” luptei si a Demnității Românești, nu ar fi fost posibilă maiestoasa si jertfelnica rezistență. În Ranița martirilor si luptătorilor anticomunisti erau Spadele si Crucea Voievozilor, era Roata lui Horea si Idealul lui Avram Iancu. Era Cunoașterea, Stiința Spațiului Românesc. Acestea au fost Baricadele si Tranșeele din Munți care i-au făcut pe Eroi să reziste. Nu au stat la un loc cu tradătorii, nu au negociat avantaje, nu si-au plecat capul. De aceea Ion Gavrilă Ogoranu în toarcerea timpului nu va fi uitat, căci insulele de demnitate națională construiesc pentru Judecata de Apoi relieful unui popor, al unei Țări, construiesc Mântuirea Neamului. De aceea se vrea astăzi ruperea Legăturii, întreruperea Pregătirii de Român, pentru a se ucide Rezistența în fața tăvălugului anti-identitar globalist.

Ruperea Firului înseamnă un anti-Timp Național în Istoria Neamului, iesirea din Menire, adică moartea. Cei care-au trăit si murit pe Cruce, cu axa orizontală ce leagă trecutul cu viitorul, cu axa verticală dinspre pământ spre cer, au răspuns în timpurile lor Prezent pentru Neam si Mântuire. Pădurile de Brazi ce se frâng, dar nu se îndoiesc, sunt locurile în care noi astăzi suntem chemați a merge pentru a putea respira, trăi, Libertatea de a fi români, pentru a nu muri. Idealul nu este de a supraviețui în materie, adică de a ne „adapta” ființa trupească a poporului la vicisitudinile vremurilor, ci de a supraviețui ca esență spirituală vremurilor inamice. Aceasta este esența cuvântului ,,brazii se frâng dar nu se îndoiesc”. Frângerea înseamnă moarte trupească, dar cu sufletul salvat în mântuire. Îndoirea, adică supunerea înseamnă „viață” trupească dar moartea sufletului, a unui om sau al unui popor care părăsește neamul.

Dumnezeu să te odihnească, Bădie Gavrilă. Dă-ne nouă puterea cea de toate luptele, căci tu stii cel mai bine ce si cum: „Am scris aceste rânduri în amintirea celor care au luptat și au murit în acei ani, 1948-1957, în rezistența armată anticomunistă făgărașeană și care nu au nici mormânt, nici cruce. Am scris pentru a lăsa mărturie ca acest colț de țară nu și-a plecat capul de bunăvoie în fața comunismului. Să se știe că au existat oameni care, cu sângele lor, au spălat fața României, pătată de lașități și trădări. Copiilor și nepoților să nu le fie rușine să se numească români”. „Pe potecile munților acest grup de tineri n-a purtat numai arme. Alături de onoarea, mândria si conștiința libertății neamului nostru, alături de durerea ceasului de față, în inima și crezul nostru am purtat ca o povară scumpă, visuri,doruri și gânduri izvorâte și călite în dragostea pentru neamul nostru, pentru vremurile ce vor să vie.”

Ion Gavrilă Ogoranu, prezent în sufletele care nu se îndoiesc!

Mihai Tîrnoveanu