Mic tratat de infamologie. Așa se subintitulează o carte încă netipărită pe care am primit-o în PDF. Am încercat să scot câteva fragmente să le pun pe blog, dar n-am reușit! Titlul cărții: Masacrul de la Abator. Cunoscutul!… Necunoscut autorul care semnează cu pseudonimul Corneliu Munteanu. Textul de față sper să ajungă la autor și să-i semnalez astfel tot sprijinul pe care i-l acord camaraderește!
Cartea este un model de documentare, chiar peste ce se înțelege de obicei prin acest deziderat, al documentării! Ca unul care am scris mult pe acest subiect – minciuna cu masacrul de la Abator, mă declar uluit de râvna și tenacitatea autorului. O probă de devotament pentru cauza adevărului cum puține am mai văzut. Aș zice că documentarea este mai mult decât …exhaustivă!
Rog pe cititorii acestui blog care au cunoștință cine este misteriosul domn Corneliu Munteanu să mă pună în legătură cu dînsul. Din carte nu rezultă, ca semn de identificare, decât că este fumător de pipă, cu al cărei fum și-a drapat imaginea, ca să nu fie identificat de „dînșii”!
Am intrat pe Google, am cerut „mic tratat de imagologie” și am constatat astfel că textul se află pe internet, tot așa, semnat cu pseudonim. Îi sfătuiesc pe cititori să caute pe Google textul, spre a se convinge că avem de-a face cu o carte, mai exact spus, cu un text extraordinar! Cu mențiunea că mai trebuie prelucrat textul ca să capete aspectul de carte, structurată în capitole etc.
Sunt nerăbdător să strâng mâna românului exemplar care se află dincolo de numele Coprneliu Munteanu. Vă aștept, domnule!
Dl. Coja, desi sunt informatii indirecte despre abatorul evreiesc care contrazic versiunea oficiala, cred ca ar fi bine sa intervievati pe cineva care a lucrat acolo cat mai este in viata. Este o ruda indepartata de a mea, fratele bunicii mele care locuia in Dristor. M-as mira sa isi aduca aminte de mine. „Unchiul Vasile” dupa cum ii spunea mama a lucrat acolo multi ani. Nu stiu daca a fost martor la evenimente, dar macar ar putea relata ceea ce i-au spus colegii. Eu am plecat din tara inainte sa fiu preocupat de aceasta istorie, dar acum tare as fi vrut sa discut cu el pe tema asta. Se numeste Vasile Ganovici, are 101 ani si a fost de curand decorat pentru servicul militar pe frontul de Est. As fi recunoscator daca ati putea discuta cu el pe aceasta tema cat mai devreme posibil. Martori oculari de acest fel sunt foarte rari.
dle profesor,
s-ar putea sa fie dl Piscoci… Parerea mea – vorba unui fost prim-ministru
Buna dimineata, dle profesor! In primul rand tin sa va multumesc pentru faptul ca ati remarcat cartea. Si acum cateva precizari. Numele cu care semnez este chiar numele meu. Toate datele se gasesc cu usurinta pe net. Din pacate, sunt cunoscut mai ales in calitate de fotograf, iar numele meu este eclipsat ca sa zic asa, de un domn cu nume identic din Iasi, care se agita de ceva vreme in domeniul ingineriei, fara a avea si oarece rezultate notabile in domeniu. Spun asta in deplina cunostinta de cauza, dat fiindca si eu sunt inginer si in aproape patru decenii de meserie am lucrat in mai toate intreprinderile majore din Bucuresti, de la Mecanica Fina si Turbomecanica pana la IFIN Magurele, iar dupa „rasturnarea de situatie” din decembrie ’89 si pana in prezent pentru companii de prestigiu din domeniul auto, precum Bentley sau Porsche. Si acum despre carte. Nu am dorit sa o impart pe capitole pentru ca sistematizarea sa nu dauneze cumva constructiei generale, am dorit ca totul sa se deruleze ca intr-un roman cinematografic. Nu inteleg de ce nu ati putut scoate fragmente, textul este selectabil iar cartea a aparut si pe bucati pe blogul mizeria istoriei, pe care scriu destul de des, unde de asemenea, am prevazut posibilitatea ca textul sa se poata selecta. In general, ma documentez si scriu destul de repede, dupa cum ati vazut, cartea a fost scrisa in doar doua saptamani. Mai am si altele in lucru, vor aparea la momentul oportun. Din pacate scriu mai mult decat pot publica pe blog, din acest motiv am ales posibilitatea de a descarca liber aceste carti. Nu m-a preocupat in mod deosebit tiparirea acestei carti, sunt mai atent la dinamica descarcarilor pentru a vedea cati sunt preocupati de subiecte de genul asta, si pot spune ca sunt destui. Exista si o anumita tactica a revizionismului. Marturisesc ca nu am avut nici un complex relativ la istoricii de profesie, din contra, ca inginer sunt mult mai tentat sa scotocesc pana in cele mai umile unghere ale arhivelor si sa valorific orice informatie. Am fost sprijinit in demersul meu de exemplul marilor revizionisti, care fara a fi neaparat istorici de profesie, au scris lucrari fundamentale in domeniu, care-si vor pastra peste decenii valoarea. Pentru moment, imi ia destul timp traducerea in franceza, ca deh, madame la comtesse trebuie contracarata, desi mediul parizian prezent este absolut ostil genului asta de literatura. Este ceva efort, pentru ca limba franceza literara este o limba extrem de dificila, cu enorm de multe subtilitati, contrar parerii generale. Dvs stiti mai bine ca mine ca altfel am sanse mici de a capta atentia cititorului francez. Numai bine, cu multa stima!
sa o citim cand va aparea in librarii.gm