Calin Kasper
126 aprobate
calin.kasper@gmail.com
84.59.14.197

Mi-am pus cenuşă în cap

Un principiu de la care nu mă abat, este cel pe care ni l-a recomandat Căpitanul, acela de a urma neabătut Calea Neamului. După ce am susţinut binomul Georgescu-Simion la alegeri, dar unde poporul a decis altceva, mi-am pus întrebarea unde am greşit. Iată ce am constatat:
1) În data de 19.05.25, am deschis televizorul la România TV. Acolo am văzut că în data de 18.05. la ora 21, audienţa României TV era de ca. 18% iar a Realităţii Plus, de doar ca. 9%. Deci de două ori mai mică. Asta înseamnă, mi-am spus, că nu Realitatea, ci România TV este televiziunea poporului. Şi gândul mi-a fugit fără să vreau la Diana Şoşoacă, cea care a denumit Realitatea „Marş TV”. E uimitor cum femeia asta cu gura ei mare, spune atât de multe adevăruri. Deci, una din greşelile mele a fost că, uitându-mă doar la Realitatea ca să-mi iau informaţiile, am fost dezinformat fără ca să fac procese de intenţie că Anca alexandrescu sau alt moderator de la acel post a făcut-o intenţionat. Ei, săracii, cu toţii erau ferm convinşi că va ieşi Simion Preşedinte. Au scos şi propriu lor sondaj, pus într-un plic sigilat, din care au făcut un mare eveniment, ca şi cum ei ar fi deţinut adevărul. Dar, atât sondajul cât şi convingerile lor, care erau şi ale mele, s-au dovedit falimentare.
2) Ce pot acum, după ce mi-a venit mintea cea de pe urmă la cap, să reproşez Realităţii? Că nu a aruncat nici un ochi asupra lui Nicuşor Dan, ca să-l evalueze corect şi obiectiv, aşa cum ar fi trebuit. În loc de asta, i-au ridicat la cer pe preferaţii lor, creind impresia că dacă ei nu sunt aleşii, România moare. De dragul unor iluzii pe care şi le-au creat singuri (dar au creat iluzii şi auditoriului) au trecut cu vederea nişte slăbiciuni vizibile ale binnomului Georgescu-Simion. În primul rând, la ultimul interviu cu Georgescu-Simion, anunţat cu surle şi trâmbiţe pe 17.05.25, s-a văzut clar cum Georgescu, ca un mare maestru, îi şoptea ucenicului Simion ce să spună, cea ce a creeat impresia că Simion e incapabil să judece cu capul lui. De ce nu l-a lăsat Gerogescu pe Simion să-şi spună părerea? Pentru că Simion a gafat de mai multe ori grav şi lui CG îi era frică să n-o comită din nou. Prima prostie spusă a fost că dă afară 500.000 de bugetari, fiindcă pe de o parte şi-a pus în cap jumate de milion de români iar pe de alta, oricât de leneşi sau incapabili ar fi unii dintre ei, instituţiile statului totuşi funcţionează şi este nevoie de ele. Nu ai cum să-i dai afară, aşa cum s-a obişnuit Simion să-i dea afară pe membri AUR care-l critică. A doua prostie la fel de mare ca prima, a fost când s-a dus în Franţa ca să le dea francezilor peste nas şi lui Macron una în freză, de parcă ar fi fost Trump când îl apucă pandaliile. Deci, un candidat care îşi dă drumul la gură aiurea, nu are maturitatea necesară ca să fie preşedinte. Eu nu cred poveştile că Simion s-a sabotat singur, pentru că-şi dorea prea mult ca să fie preşedintele ţării. A fost din partea lui aroganţă amestecată cu prostie, creată de grupul lăudătorilor care-l înconjoară la AUR şi care îl cultivă asiduu. Din punctul meu actual de vedere, postul TV Realitatea nu a fost obiectiv. Şi asta au sesizat-o românii şi multora nu le-a plăcut. De asta au preferat România TV în locul Realităţii.
3) Dacă am identificat unde am greşit, m-am apucat să văd ce-i poate pielea noului preşedinte. Dar dacă Nicuşor are mai multe în cap, decât să bată toba după sobă, Bum, Bum, Bum? Ar fi fost o consolare, după dezamăgirea că nu a ieşit cel în care am crezut. Şi am descoperit că Nicuşor a dat publicităţii un program în 60 de puncte, pe care se va strădui să-l pună în practică. M-am hotărât să-l citesc în original şi l-am descărcat în format pdf. Am avut o surpriză plăcută. Foarte bine conceput pe capitole şi structurat pe paragrafe, programul este unul, aş zice, neaşteptat de suveranist. Iată câteva exemple ale programului, intitulat modest, dar cu mare impact, „România Onestă”: Reducerea birocraţiei prin digitalizare (nu dat afară 500.000 de bugetari), promovarea în funcţii publice pe bază de meritocraţie, reforma administrativă prin comasarea unităţilor neviabile (nu zice desfiinţarea, ci în mod inteligent, comasarea), alegeri primari în două tururi, schimbarea statutului României din ţară care urmează, în ţară care propune!, reconstruirea demnităţii colective printr-o economie puternică, digitalizarea ANAF, reducerea cheltuielilor publice, depolitizarea companiilor de stat, creearea unei companii naţionale de asigurare a securităii energetice a ţării, simplificarea acesului IMM-urilor la fondurile europene, dezvoltarea sector agroindustrial şi investiţii în irigaţii, strategie naţională de investiţii în sănătate pe 10 ani, extindere tratamente pt dependenţi, stimulente pt cadrele medicale care lucrază în zonele defavorizate, adaptarea şcolii la lumea reală, dezvoltarea gândirii critice a elevilor prin stimularea gândirii independente, argumentarea logică şi capacitatea de analiză, corelarea educaţiei cu piaţa muncii, reforma inspecţiei judiciare şi a CCR, modernizarea gărzii de mediu, combaterea tăierii ilegale de lemn, reforma Romsilva, economie circulară, locuinţe decente pentru toţi ( nu case cu 35.000 euro, care chiar dacă e posibil să le construieşti, te expui criticilor celor răuvoitori). Iar acum, ceva neaşteptat de suveranist: România trebuie să decidă, nu doar să se supună! Să propună, nu doar să participe! (Aici mi-am adus aminte de bancul cu testicolul: el nu se bagă, dar participă. Până acum România a fost pe post de testicol în arena internaională.) Iar la politica externă, zice programul lui Nicuşor că vrea consolidarea relaţiilor cu NATO (bine), cu SUA (mai bine) şi, fiţi atenţi la nuanţe, România vrea să-şi aducă contribuţia la cooperarea dintre SUA şi UE! (şi mai bine). Apoi, participarea activă la arhitectura europeană de apărare, prin dezvoltarea capacităţilor naţionale de producie militară. Sprijin pentru R. Moldova pentru parcursul european, inteconectare strategică, investiţii româneşti în R.M., extinderea cooperării în educaţie şi cultură. Referitor la diaspora, servicii consulare mai bune, sprijin pentru întoarcerea acasă, limba română în diaspora, mai mulţi parlamentari pentru diaspora.
După ce am citit acest program, am înţeles pentru ce Nicuşor a scos toba de după sobă: ca să bată în ea Bum-Bum-Bum de 60 de ori. Iar poporul român l-a auzit şi i-a înţeles mesajul.
4) M-am străduit să găsesc şi acele puncte în care nu sunt de acord cu Nicuşor.
a) Nu mi-a plăcut punctul în care se spune că „România trebuie să evite dependența tehnologică de regimuri autoritare precum China”. Dacă recunoşti că China este în fruntea revoluţiei tehnologice, de ce nu le-ai propune chinezilor să facă investii în România? Ar fi modul cel mai inteligent şi mai productiv pentru noi. Dar dacă tu le critici regimul politic, sigur că nu e o invitaţie la colaborare. Nu e treaba ta ca să critici China şi Rusia şi pe de altă parte să colaborezi cu naziştii de la Kiev.
b) La unul din puncte se aminteşte despre combaterea dezinformării, dar fără să fie menţionat undeva dreptul la opinie proprie sau introducerea transparenţei în instituţiile statului şi desecretizarea unor documente. Ce şansă uriaşă oferă de exemplu desecretizarea documentelor CSAT care au dus la suspendarea lui Călin Georgescu, ca să poţi apoi demite tot CCR-ul pe motiv că a încălcat constituţia, să fie daţi toţi cei 9 pe mâna justiţiei şi apoi să propui reorganizarea CCR, a Justiţiei, a serviciilor care şi-au băgat coada, pentru ca asemenea abuzuri să nu se mai repete? Poate că Nicuşor asta va face şi nu pot să nu-i urez suces. Iar programul de campanie al lui Nicuşor Dan a fost mult mai bun decât al concurenţei. A câştigat deci pe merit preşedenţia. Vom vedea în curând, după fapte, dacă se va ţine de program, sau doar a fost praf în ochii noştri.