Calin Kasper
157 aprobate
calin.kasper@gmail.com
92.212.26.197
Mesajul ascuns în bancuri

Comunităţile omeneşti au dezvoltat un mecanism propriu de a-şi reduce frustrările, atunci când trăiesc în societăţi restrictive sau totalitare, unde exprimarea liberă este interzisă. În aceste condiţii, au apărut bancurile. Deşi sunt privite ca un fenomen marginal, destinat celor ce n-au ce face, ele spun mult despre psihologia comunităţilor unde fenomenul a proliferat pe scară largă.
În epoca comunistă, unele bancuri s-au răspândit cu iuţeala fulgerului. Care dintre ele? Acelea cu mult spirit şi care satisfăceau nevoia oamenilor de a-şi exprima gânduri sau opinii nepermise de putere. Niciodată însă bancurile n-au avut ca subiect personalităţi pe care oamenii le apreciau. Astfel că, n-au existat bancuri care să-i ridiculizeze pe Fidel Castro, pe Che Guevara, sau pe Nelson Mandela, pentru că omul de rând are bun simţ şi nu râde de personalităţile care meritau respect.
Personajele principale ale bancurilor erau cele pe care comunităţile le identificau ca sursă sau cauză a restricţiilor care le-au fost impuse, cu care nu sunt de acord şi de care simt nevoia să-şi bată joc, spunând bancuri. Astfel că, în bancurile cu subiect politic, pe post de personaje negative au fost mereu pe primul loc Uniunea Sovietică, Lenin, Stalin, Hruşciov, Brejnev, sau regimul comunist.
Nu l-am pus pe listă pe Ceauşescu, pentru că el este un caz aparte. În bancurile referitoare la politica internă, era prezentat ca personaj negativ.
Dar în bancurile care aveau ca subiect politica externă, el se transforma în personajul pozitiv, care-l punea la punct pe Brejnev, sau pe Nixon. Românii apreciau felul în care ţara noastră era reprezentată pe plan extern şi nu simţeau îndemnul ca să glumească pe acest subiect. De asemenea bancurile cu „Un rus, un american şi un român” erau totdeauna în favoarea românului, ceea ce dovedea un acut sentiment naţional.
Bancurile care circulau la noi, dezvăluiau totodată şi aspraţiile şi speranţele neamului, ciuca bătăilor fiind mereu comunismul, Uniunea Sovietică, Ceauşescu în ceea ce priveşte politica internă, miliţienii, de prostia cărora râdea tot poporul.
Iată o mostră: doi poliţişti găsesc trei grenade. „Ce facem acum?” întreabă cel mai mic în grad. „Le ducem la secţie!” Răspunde şeful, sigur pe el. „Şi dacă una dintre ele explodează?”. „Spunem că am găsit doar două!”
După ce constrângerile au dispărut odată cu Ceauşescu, a dispărut şi terenul fertil care producea bancurile şi care le făceau să treacă din gură în gură. Pentru o vreme, au ieşit din circulaţie.
În perioada actuală însă, cetăţenii europeni şi nu numai, simt din nou restricţii tot mai puternice. Libertatea de exprimare le este îngrădită, odată cu unele drepturi, ceea ce a creat din nou condiţii pentru apariţia bancurilor. Numai că bancurile de azi au trecut în online, numindu-se acum MM-uri, nefiind altceva decât bancuri fără texte, sub formă de filmuleţe sub 30 de secunde, fiindcă doar atâta poate deocamdată inteligenţa artificială care le creează. Sunt bancuri pentru tot poporul, generoase şi nediscriminatorii, fiindcă sunt acesibile şi analfabeţilor.
Când deschizi telefonul pe youtube sau tiktok, MM-urile îţi apar de cele mai multe ori ca „shorts”, adică filme scurte, animate, care au ca personaje de batjocură pe Trump, Netanyahu, Zelenski, Ursula von der Leyen şi Macron, iar ca personaje pozitive pe Putin şi Xi. În cazul MM-urilor circulaţia lor nu mai este doar naţională, ele fiind acesibile în comunitatea internaţională a internetului.
Ce concluzie putem trage din analiza psihologiei maselor relevată prin bancuri? Că ele exprimau frustrări şi chiar împotriviri pasive la limitările impuse peste voinţa popoarelor şi neacceptate de ele. În momentul în care condiţiile au devenit favorabile, sau s-a depăşit limita suportabilităţii, cetăţenii au devenit activi, reuşind ca prin revolta lor, să-şi recâştige drepturile pierdute, odată cu eliminarea entităţilor şi a structurilor de putere care le-au generat. Bancurile n-au fost altceva decât buzduganul care izbea în poarta Castelului, anunţând profetic vijelia care venea din urmă.
Poate că nu credeţi că bancurile au însuşiri profetice. Am să vă prezint unul pe care-l ştiu de vreo 50 de ani, care vă va da mult de gândit: După ce Brigitte Bardot a venit în România pentru nişte filmări la Buftea, a apărut imediat bancul în care se spunea că Ceauşescu a avut o întâlnire cu actriţa, în care ea i-a cerut lui Ceauşescu ca să deschidă graniţele. Ceauşescu îi răspunde, foarte flatat: „Domnişoară, nu-i aşa că dumneata vrei ca noi doi să rămânem singuri?”
Exact acelaşi rol profetic îl au şi MM-urile actuale, care resping prin simbolistica lor personalităţile politice maligne. Aşa cum bancurile anunţau fără echivoc dispariţia celor pe care-i ţinteau prin umorul lor necruţător, tot aşa o să se aleaga praful şi pulberea de cei care sunt acum ţinta MM-urilor actuale: Macron, Ursula von der Leyen, cancelarul german Maerz, Bibi Netanyahu şi poate chiar şi Trump, dacă nu-şi revine. Căştigătorii vor fi fără îndoială, fiindcă popoarele nu se înşeală niciodată, Rusia şi China, reprezentate simbolic prin preşedinţii Vladimir Putin şi Xi, conducători remarcabili, care apără suveranitatea statelor lor, le dezvoltă economia şi ştiu să pună toată energia lor, în apărarea neamului şi a culturii lui. Nu am nici cea mai mică îndoială, că aşa va fi. Şi asta, foarte curând.